3,537 matches
-
putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie adesea chiar și atunci cînd contemplați pe cel mai puternic rege așezat pe tronul său. în unele privințe, unghiul de vedere cel mai impunător sub raport fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele va ajunge exact la meridianul său. în timp ce privea astfel, cu atenția încordată, partul stătea în genunchi pe punte, sub el și, cu fața ridicată ca și a lui Ahab, contempla același soare, numai că pleoapele îi astupau pe jumătate ochii, iar fața lui sălbatică era îmblînzită de o expresie impasibilă. în cele din urmă Ahab făcu observația dorită și, cu creionul pe picioru-i de fildeș, începu să calculeze latitudinea unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii la nivelul orizontului acestui pămînt, nu în creștetul capului, cum ar fi trebuit să i-l pună, dacă Dumnezeu ar fi dorit ca omul să-i contemple firmamentul. Fii blestemat, sextantule! Și, trîntindu-l pe punte, adăugă: Ă Nu-mi voi mai călăuzi după tine drumurile pămîntești. Busola cea simplă și lochul cu saula lui, iată călăuzele ce-mi vor arăta în care punct al mării mă aflu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
seama de aceasta și nu reușim să apreciem lucrurile la adevărata lor valoare. Și totuși, viețile celor mai mulți dintre noi sînt foarte plăcute, chiar dacă nu sînt perfecte. Faceți-vă În fiecare zi timp pentru a sta pur și simplu și a contempla frumusețea unei flori sau bucuria unui copil care se joacă. Încercați să ajungeți la Înțelegerea vieții și la ceea ce Înseamnă să o trăiți. Desigur, momentele bune și cele rele, precum și fericirea și tristețea vor alterna, Însă orice experiență este prețioasă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
și sigur. The Long Goodbye și Playback sunt, într-o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii cafelei, plimbările fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui act criminal. Răsturnată, purtând stigmatul autodistrucției, lumea aparent liberă și liberală în care-și plasează Chandler acțiunea romanelor este una dornică să se contemple în astfel de oglinzi devoratoare. Acuzația că ar perverti, prin scrisul său, existența „culturii inteligente” sună astăzi ridicol. Dar, în anii ’40, după ce Marlowe devenise deja o figură de cult, acuzația putea fi cât se poate de serioasă. Cineva interesat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în viață să răspundă - ca într-un joc de șah cu piese necunoscute - unei mutări atât de agresive. Pătruns până la ultima fibră de intensitatea scenei în care fusese implicat, Marlowe nu găsește altă modalitate de a se calma decât să contemple, de la geam, depărtarea plină de agitație a orașului tentacular: M-am îndreptat spre fereastră, am tras jaluzelele și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și Philip Marlowe sare în ochi: ambii sunt agreați de generalul Sternwood, ambii au relații complicate cu Vivian și conflictuale cu Carmen, ambii sunt îndrăgostiți de Mona Mars. Unul dintre ei însă e mort, iar celălalt are prilejul să-și contemple, ca într-o autoscopie, propria existență. Sau măcar deznodământul unei existențe ce-ar fi putut fi primejdios de asemănătoare dacă împrejurările ar fi fost diferite. Astfel se explică și una dintre particularitățile de structură ale romanului - absența explicației logice a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de aceeași înălțime, aceeași greutate, aceeași talie și aproape aceeași culoare a ochilor. Amănunte care s-ar putea să-i scape cititorului, dar nu și lui Marlowe. În fine, faptul că trupul femeii înecate iese la suprafață tocmai când Marlowe contemplă fermecat peisajul indică slăbiciunea despre care vorbeam a construcției narative: Leneș, la marginea debarcaderului de lemn verde scufundat în apă, ceva se ivi din întuneric, ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea să semene foarte mult cu un braț
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se trezește prins detectivul. Nota retrospectivă a narațiunii - Marlowe istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Gesticulația lui nu este decât reproducerea mecanică a unui sistem de simboluri care, în cărțile maestrului, aveau sensuri precise. Secvențele contrapunctice, de efect sigur la Chandler, nu au nici pregnanța și nici forța de seducție a pasajelor în care Marlowe contemplă fragmentele universului cotidian. Și totuși, ele se numără printre atuurile lui Parker, printre dovezile că admirația sa față de Chandler și arta lui scriitoricească sunt autentice: După prânz, m-am plimbat pe bulevard înapoi până la birou. Ștabii din industria filmului ieșeau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care exorcizează trăirea directă și pasiunea de tip romantic și conduce poezia către un lirism obiectiv și impersonal. Volumul Singurătatea ciclopului (1988) încheie procesul înstrăinării de lume a poetului, care, izolat în singurătatea sa ca într-o cochilie de sticlă, contemplă obiectele, evenimentele și chiar propriul sine cu acea stare de melancolie adâncă și gravă care golește prezentul de substanță și îl proiectează într-un trecut îndepărtat, aproape uitat: „am cunoscut duritatea pământului/ am cutreierat furtunile oceanelor/ îndurând spaima insulelor îndepărtate
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
conflictul, așa cum se întâmplă cu răspunsul dat la planșa 1 din TAT (băiat cu vioară), redat de Shentoub et al. (1990): „Acest băiat, care poate fi un bun artist, ia cursuri de muzică și probabil nu are prea multă experiență. Contemplând vioara, el vede un obiect neînsuflețit. Trecerea de la materia neînsuflețită la viață în scopul creației. Ar putea să se întrebe, dacă mă bazez pe expresia lui... Cred că gândurile lui sunt concentrate asupra efortului creator. Arta este conținută virtual în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate să se întoarcă acasă dintr-o clipă într-alta. Pacientul lucra noaptea. Între miezul nopții și ora unu, el se oprea din lucru și, deschizând ușa ca și cum tatăl său ar fi așteptat la intrare, intra în casă și își contempla penisul în oglinda din hol”. Astfel, părțile clivate ale unui eu totuși nedisociat întrețin un raport reciproc de tăgăduire, fiecare dintre ele susținând un anumit „adevăr”, iar subiectul oscilând între cele două. Freud (1924b/1974) consideră că un pas în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
strategi, oșteni, poeți sau „măiestrele frumseți”: Priam, Ahile, Iudita și Elena, Brutus sau Pompei. Priveliștea nu e lipsită de grandoare și oarecum neașteptat de familiară cititorului de azi, trecut prin cartea de faimoase epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
cu B. Fundoianu, versuri precum „Din staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor eleganți” etc. autorizând, ce-i drept, analogia, și, mai ales, cu Francis Jammes (poezia micilor viețuitoare, inofensive și umile, contemplate cu atenție binevoitoare, în cadru bucolic etc.). Pe de altă parte, se pot percepe și ecouri din M. Blecher, dar și din poezia „dinamitardă” a „generației războiului”, îndulcite însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și parodie. Ca și
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează atmosfera de
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul antologiei Cheia închisă (1987), în strictă continuitate cu claustrul eliberator din Planta memoria, investesc absența cu atributele revelației („simt limita/ limita contemplând sufletul/ în trup ca într-o rană goală”) și fac din sacrificiu și retragere o inițiere în „strigătul propriu”, către „ieșirea din timp”. Fiecare poem al autoarei este deopotrivă un început care sfârșește și un sfârșit care-și conține noul
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
grădina suspendată de la etajul întâi, fusese smulsă de o explozie și se legăna acum ca un arc uriaș atârnând în gol. Ultimul etaj era ocupat de un restaurant panoramic care, pe vreme de pace, se rotea lent, permițând turiștilor să contemple marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și să câștig, mi-am recunoscut eșecul. Mi-i închipuiam pe cei doi copii ai lui Vinner alunecând vertiginos la vale, în montagne russe. De altfel, izbuteam tot mai puțin să definesc ce anume s-ar fi putut numi victorie. Contemplând plaja care se întindea la câțiva pași de terasa pe piloți pe care ne instalaserăm, Vinner avea aerul zâmbitor și mândru al celui care se consideră coautor al panoramei însorite. Tot astfel, când îi arăți unui străin Arcul de Triumf
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la Început, Isus „Își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33). Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar În mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „Își jertfesc propriii copii, alții, propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tranziției prelungite a anilor ’90, Marii fericiți (Prorocul) (2000) este animat - pe fundalul contrastelor dintre capitala levantină și Timișoara cosmopolită, cu nostalgii central-europene - de tensiunea înfruntării unor personaje cu soluții existențiale diferite: tatăl, care a optat pentru retragerea din lume, contemplată cu detașare, dar și cu melancolie, și fiul, mânat de dorința de putere, angajat în agresivul tumult cotidian. SCRIERI: Casa Ursei Mari, Cluj-Napoca, 1978; Reciful, Timișoara, 1979; Sărbătorile, București, 1981; Zigguratul, București, 1982; Muflonul, I-II, Timișoara, 1986-1989; Casa de
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
243-246; Pavel Chihaia, Nicolae Balotă, „Parisul e o carte”, JL, 1994, 21-24; Gheorghe Grigurcu, Nicolae Balotă sau Teoria și practica rostirii, VR, 1995, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Meditațiile religioase ale lui Nicolae Balotă, RL, 1996, 50; Alex. Ștefănescu, Un umanist își contemplă viața, RL, 1999, 4; Z. Ornea, Un jurnal tulburător, RL, 1999, 18; Glodeanu, Incursiuni, 251-269; Nicolae Balotă-75, APF, 2000, 1-2 (semnează Ion Vartic, Petru Poantă, Ion Simuț, Eugen Uricaru, Laurențiu Ulici, Sanda Cordoș, Constantin Țoiu, Ștefan Borbély, Mircea Popa, Michael
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]