1,915 matches
-
de la esența artei și nu pot da răspunsuri satisfăcătoare privitor la ceea ce este ciudat, nou, unic, excepțional în opera de artă. Criticul trebuie să aibă în vedere individualitățile și diferențierile și nu asemănările. Mioara Apolzan concluzionează apodictic: "Eșuarea criticii în "contemplarea misterului", șocantă la unul din autorii manifestului intelectualist și raționalist de la "Kalende", este tributul plătit de critic teoriilor iraționaliste, la modă în epocă." Conceptul de perfecțiune este înlocuit de critic cu binecunoscuta sintagmă dublete artistice, ca modalitate de aproximare a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și substanțial după " august ". Reintrarea în arena literară s-a făcut relativ târziu, în anii "-", această regretabilă întârziere fiind răscumpărată de intensitatea și calitatea unei activități spirituale febrile și deosebit de fertile. Vladimir Streinu nu poate fi judecat riguros decât prin contemplarea simultană a vastului său șantier de creație critică ce înglobează - cu omisiuni inerente - întreaga literatură română modernă, de la eruditul Al.I.Odobescu și "olimpianul" Maiorescu și până la iconoclastul modern Marin Sorescu. Ca și în viziunea marelui său contemporan G. Călinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
gîndită după modelul creșterii neîmpiedicate, una dintre problemele care se pun este, evident, cea a modelului care orientează creșterea și dă măsura împlinirii ei. în Grecia veche se vorbea despre theios aner sau despre înțelept, despre omul asemănător zeilor în ce privește contemplarea adevărului și independența față de contingent Omul comun nu își gîndea totuși împlinirea după acest model maximal, ci mai degrabă ca pe o realizare naturală a măsurii puse în ființa lui care, asemenea plantei, are o anumită lege de dezvoltare. Răsturnînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
atunci ansamblul devine un organism. S-ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din teritoriul universalului, unde îndeletnicirea firească a omului originar consta în contemplarea Unului. în regim mundan, această contemplație devine trudnică, supranaturală, nu ne mai stă la îndemînă, trebuie cucerită. Finitudinea, diferențierea potențial conflictuală, legile de tip concurență, ale naturii și ale societății, sînt cele care ne stabilesc din afară portretul. Lupta ascetului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism singular în care intelectul, sufletul și corpul eteric sînt în mod specific și minunat de precis potrivite între ele de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi ori sătura de ea. Amorțirea, coagularea mai mare ori mai mică provocată în ființe de intelectul lor răcit, care devenise astfel doar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
semnificativ în gîndirea ortodoxă. Vorbind despre tipologia spirituală a ramurilor creștine, fiecare cu geniul, dar și cu limitările ei, André Scrima menționează neîncrederea în istorie a ortodoxiei, teama ei că ar putea fi distrasă dacă acordă atenție creatoare istoriei de la contemplarea extatică a Originii, spre care conduc mistica și liturgica Răsăritului. Dar această orientare polară riscă să rămînă doar o moștenire neexploatată și, pînă la urmă, iluzorie, dacă ea nu se proiectează, formativ, pe o istorie asumată ca făcînd parte, și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18) : fii prudent, îi spune Dumnezeu lui Moise, și păzește-ți sufletul să nu privească [prea] intens lumina ca nu cumva să te afunzi în ea strădania să se îndrepte spre contemplare, dar în așa fel încît să scape de afundare, căci aceasta din urmă ar nimici ființa omenească. Iar terenul cel mai bogat și mai direct accesibil pe care gîndirea paradoxală se aplică dintotdeauna este, desigur, persoana umană. Sinele propriu constituie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și domeniul de sălășluire permanentă. Nu se poate contesta sub nici o formă că este o datorie a fiecăruia dintre noi față de “țara care ne hrănește și pe care trebuie să o cunoaștem că să o iubim cu adevărat”. Numai o contemplare seacă a frumuseților naturale și antropice ale patriei noastre nu este de ajuns, ci se impune o explicare și o înțelegere adâncă a conținutului, ca în fața unui tablou celebru pe care îl admiri, dar apoi cauți să-i vezi expresivitatea
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
neîntrerupt. Departe de a fi doar un decor, natura înconjurătoare a însemnat totul: cadrul de viață, sursă de supraviețuire, adăpost și loc de refugiu în fața marilor vicisitudini ale istoriei. De aici un profund și milenar atașament; vom avea nu o contemplare exterioară a naturii ci un raport de interferență. Frumusețea plaiurilor românești, bogățiile solului și ale subsolului, marele obiective economice și-au găsit loc important în cadrul literaturii românești. A cunoaște formele de relief, a călători real sau imaginar prin toate regiunile
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
creștinii, este o datorie și o necesitate. Este pâinea sufletului și cunoașterea duhovnicească a lui Dumnezeu, a omului și a lumii. „Rugăciunea creștină cuprinde două dimensiuni: una practică și cealaltă teoretică sau contemplativă. Aceste două dimensiuni sunt supunerea practică și contemplarea fericită a luminii dumnezeiești”. în special mama, care se ocupă cu formarea spirituală a copilului, trebuie să-și dea seama că prin rugăciune ne înduhovnicim și ne unim cu Hristos, ca să putem spune cu Sf. Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pare să fie o orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii. în general, ea pornește de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de treizeci de ani își petrecea viața în slujba săracilor. De fapt, ne rugăm în același fel în care iubim, adică din toată ființa noastră. Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspirație către Dumnezeu și ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de țăranca oprită înaintea troiței aflate la răscrucea drumurilor și ajunge până la măreția cântecului de slavă ce răsună sub bolțile Bisericilor. Solemnitatea, măreția și frumusețea omenească nu sunt obligatorii pentru eficiența rugăciunilor. Puțini
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dar fiindcă sufletul are nevoie de hrană sufletească, pentru întreținerea vieții duhovnicești, am mai putea înțelege prin „pâine” și merindea duhovnicească, pentru suflet. Această din urmă hrană este cuvântul lui Dumnezeu, care înseamnă cunoașterea adevărurilor dumnezeiești și duce sufletul la contemplarea nemaivăzutelor, dumnezeieștilor comori, cu a căror vedere mintea se desfată; iar când harul dumnezeiesc pătrunde în suflet prin dumnezeieștile taine, îi dă lui plinătate și hrană din belșug. în curgerea vieții noastre primim aceste taine: pocăința și, mai cu seamă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este citirea și meditația asupra cuvintelor Sfintei Scripturi. Sf. Isaac Sirul zice: „Citirea dumnezeieștilor Scripturi întărește mintea și mai ales după rugăciune, fiind lumina minții care are această citire drept călăuză pe cărarea cea dreaptă și semănătoare de conținut în contemplarea rugăciunii, făcând mintea să dobândească subțirime și înțelepciune.” Cuvintele Sfintei Scripturi au o putere asupra noastră „atunci când le simțim drept cuvinte ale lui Dumnezeu pe care ni le adresează în momentul citirii. Atunci prin ele îl întâlnim pe Dumnezeu însuși
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
tragedie pe care o transgresează tocmai prin umor. Sunt și jocuri care nu au printre ingrediente umorul. Jocul introspecției este unul necesar pentru ființa umană evoluată. Scriitorul oferă posibile fire ale Ariadnei în parcurgerea labirintului interior. Să rămâi blocat în contemplarea psihismului ar fi un accident nefericit, trebuie să faci nenumărate dar rapide și eficiente scufundări pentru a explora ținuturile subacvatice ale conștiinței și a ieși de acolo cu resurse prețioase. Potențialul e în noi, acolo sunt emoțiile, gândurile, idealurile, scopurile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de lucruri"340. O analiză a etimologiei cuvântului (considerat un derivat din lat. *templăre, de la templum, spațiu în formă de pătrat, desenat ideal pe cer de către augur; contemplor, cuvânt din limbajul augurilor, însemna "a privi în acel templum" - de aici contemplare -, iar zborul păsărilor care intrau în templum arăta ceea ce avea să se întâmple, de unde vb. *(in)templăre 341) ar justifica descifrarea pe care o face I. P. Culianu operei lui Eliade, prin apel la ideologia divinației. Înțelegerea semnelor este actul principal
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al cărui nume înseamnă "cel care și-a ajuns scopul") din personaj istoric în Ființă divină, "Marea Plecare" a celui care cunoscuse voluptățile unei vieți de prinț, beatitudinile și dezamăgirile culturii, dragostei și puterii, sărăcia credinciosului, singurătatea și mortificările ascetului, contemplările și transele yoghinului, biografia lui fabuloasă de la ascetul itinerant Gautama la viitorul Buddha, Bodhisattva (" Ființa menită Trezirii"), cel care se proclamă "Trezitul" (buddha)657 le ilustrează unul dintre personajele nuvelei, Elefterescu (gr. eleútheros "liber"658): "Eu rămân occidental, spunea, eu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
păgân, contempla spațiul (adică templum) pe care și-l trasa pe cer cu bățul, pentru a studia zborul păsărilor. Intrarea unei păsări în acest templu era evenimentul așteptat, întâmplarea". Aceeași ipoteză și la Mihai Vinereanu, op. cit., p. 457: *templare < templum, contemplare, (in)templare. În plus, este asociat cu a întâmpina, datorită contaminării rădăcinii verbale care stă la baza verbelor a întâmpina și a întâmpla cu verbul a întâlni. 342 În Sacrul și profanul, Eliade analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încă la vechii greci, inclusiv în legătură cu înțelegerea unui proiect al realizării de sine166. În analiza judecăților estetice Kant arată că acestea au temeiuri subiective, ceea ce înseamnă că noi atribuim frumusețe naturii, iar nu că frumusețea naturii ne impresionează în actul contemplării ei. Poate cel mai relevant fragment îl găsim în analiza sublimului, considerații care urmează analizei judecăților de gust: "[...] Sublimul adevărat trebuie căutat doar în spiritul celui care judecă, nu în obiectele naturii a căror judecare conduce la această stare de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut să crească / 265 • Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția / 271 • Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine / 278 • Aurel Pantea. Poemul ca developare în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gândul înflorit" nu e însușirea unui subiect cogitant; după cum în lumina lumii nu e nimic de văzut, nici în lumina rațiunii nu e nimic de gândit. A gândi cu inima aproape - a gândi în imagini - hrănește însă un mod al contemplării paradoxale, care "leagănă iubire sub pleoape" și "cântă deasupra cuvintelor". Ce fel de gând e acesta care - asociat dorului - simte altfel, vede pe sub vedere și rostește pe deasupra cuvintelor? Nu e chiar modul de a fi afectat, de a fi pur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atare, ci mediul în care ea apare, plin de forțele sau potențele imaginilor posibile, puse în mișcare de sufletul invizibil al lumii, început divin al universului vizibil 19. Cât despre raționamentul hibrid care l-ar putea gândi, un fel de contemplare mixtă, la limita dintre rațiune (a inteligibilului) și percepție (a sensibilului), l-am putea echivala cu intuiția eidetică a înțelegerii albe, cea care întrezărește imaginea întrupată poetal (încarnare a logosului) în mediul transparent al posibilului semnificabil. Între pământ și aștri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tuturor celor ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul, chipul care-i întinde gura arsă de dor"32, dar care, "prins încă în mrejele diafane ale visului, încearcă spaima unui univers
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
87. Se lasă în voia vederii lui Dumnezeu încă dinainte de a fi, așa cum chipul nevăzut al peisajului se pictează el însuși pe pânza transparentă a luminii care îl învăluie. Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă Dus-întors. Adorare și contemplare Dacă icoana este chip al invizibilului care ne privește, imaginea ascunsă întipărită în pânza vizibilului, înseamnă că ea se arată în lume (și în lumea poemului) drept fața epifanică a supranaturalului care însuflețește natura. Natura însăși dobândește chip, întemeietor și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]