1,993 matches
-
Contesă de Brandenburg-Ansbach (mama lui 57)</br> 116. Carol, Prinț de Nassau-Usingen (tatăl lui 58)</br> 117. Christiane Wilhelmine, Ducesă de Saxa-Eisenach (mama lui 58)</br> 118. Christian Carol Reinhard, Conte de Leiningen-Dagsburg-Heidesheim (tatăl lui 59)</br> 119. Katharina Polyxena, Contesă de Solms-Rödelheim și Assenheim (mama lui 59)</br> 120. Christian al VI-lea (tatăl lui 60)</br> 121. Prințesa Sophie Magdalene de Brandenburg-Kulmbach (mama lui 60)</br> 122. Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Braunschweig-Lüneburg (tatăl lui 61)</br
Înaintașii Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/321179_a_322508]
-
de onoare - fratele său, Prințul Henry de Wales - în timp ce mireasa a avut ca domnișoară de onoare pe sora ei, Pippa. Au fost patru ajutoare de mireasă: Lady Louise Windsor, fiica cea mare în vârstă de șapte ani a Contelui și Contesei de Wessex, Margarita Armstrong-Jones, fiica cea mare în vârstă de opt ani a Vicontelui și Vicontesei Linley, Grace van Cutsem, fiica în vârstă de trei ani a prietenului cuplului Hugh van Cutsem (care și-a acoperit urechile în timpul sărutului din
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
Anna Feodorovna a Rusiei, a fost prințesă germană a Casei de Saxa-Coburg-Saalfeld (după 1826, Casa de Saxa-Coburg-Gotha) care a devenit soția Marelui Duce Constantin Pavlovici al Rusiei. A fost a treia fiică a lui Francisc, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a Contesei Augusta de Reuss-Ebersdorf. A fost sora mai mare a regelui Leopold I al Belgiei și mătușa reginei Victoria, a Prințului Albert și a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Juliane, împreună cu cele două surori mai mari, Sophie și Antoinette
Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/321243_a_322572]
-
și nu se punea problema ca poziția ei să fie amenințată sau pusă în discuție. Teresa Cristina n-a putut să ignore gelozia după ce, la 9 noiembrie 1856, Pedro a numit-o guvernantă pentru fiicele lor pe Luísa de Barros, Contesă de Barral, soția braziliană a unui nobil francez. Barral a avut toate trăsăturile pe care Pedro al II-lea le-a admirat la o femeie: era fermecătoare, vioaie, elegantă, sofisticată, educată și încrezătoare. Teresa Cristina nu era complet lipsită de
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
fiicei lui mai mari, Isabel. Leopoldina nu a fost câștigată și chiar o displăcea. Deși Barral "poate nu a scăpat de îmbrățisările lui Pedro al II-lea", ea "a evitat cu siguranță patul lui". Cu toate acestea, purtarea împăratului cu contesa a pus-o uneori pe împărăteasă în poziții dificile, cum ar fi atunci când Leopoldina a întrebat-o naiv pe mama de ce tatăl ei a atins piciorul lui Barral în timpul lecției. Creșterea intimității dintre contesă și fiica ei a fost dureroasă
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Cu toate acestea, purtarea împăratului cu contesa a pus-o uneori pe împărăteasă în poziții dificile, cum ar fi atunci când Leopoldina a întrebat-o naiv pe mama de ce tatăl ei a atins piciorul lui Barral în timpul lecției. Creșterea intimității dintre contesă și fiica ei a fost dureroasă și supărătoare pentru Teresa Cristina. Deși ea a simulat ignorarea acestei situații, ea nu a trecut neobservată. Împărăteasa a notat în jurnal că Barral "dorește să mă facă să-i spun că n-o
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
a putut ascunde faptul că a detestat-o pe Barral". Isabel și Leopoldina s-au căsătorit cu Gaston de Orléans și August de Saxa-Coburg-Kohary la sfârșitul anului 1864. Cum noile cupluri s-au mutat și și-au început noile vieți, Contesa de Barral s-a întors în Franța în martie 1865 unde trăia înainte să fie numită guvernantă a prințeselor. La 7 februarie 1871, Leopoldina a murit de febră tifoidă, devastând întreaga familie imperială. Pedro a decis să facă o vizită
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
unul din punctele de plecare ale războiului civil englez. A murit în 23 august 1628, asasinat de către fanaticul John Felton. S-a născut la Brooksby, Leicestershire, în 28 august 1592, fiul lui Sir George Villiers (1550-1604). Mama lui, Mary Villiers, Contesă de Buckingham (1570-1632), era fiica lui Anthony Beaumont de Glenfield. A rămas văduvă de timpuriu și l-a educat pentru o viață la curte, trimițându-l în Franța. Villiers știa să danseze și să mânuiască sabia foarte bine și vorbea
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang. Nașii ei au fost: unchiul ei Prințul de Wales (reprezentat de fratele lui, Prințul George); vara tatălui ei Prințesa Ingrid a Suediei (reprezentată de Lady Patricia Ramsay); mătușa ei Prințesa Victoria; mătușa maternă Rose Leveson-Gower, Contesă Granville; unchiul matern David Bowes-Lyon. Ducii de York erau percepuți de public drept familia ideală: tată, mamă și copii. Zvonurile nefondate că Margaret era surdo-mută n-au dispărut până la prima apariție publică la nunta unchiului ei Prințul George în 1934
Prințesa Margaret, Contesă de Snowdon () [Corola-website/Science/320542_a_321871]
-
Michael Sigvard Bernadotte af Wisborg, născut la Copenhaga la 21 august 1944. Sigvard și Sonja au divorțat la 6 iunie 1961. O lună mai târziu, la 30 iulie 1961, s-a căsătorit la Stockholm cu Marianne Lindberg, care a devenit Contesa Marianne Bernadotte af Wisborg. La 2 iulie 1951 a fost numit Conte Bernadotte af Wisborg de Marea Ducesă Charlotte de Luxembourg. La 28 mai 1983 Sigvard a anunțat agenția de știri suedeză "Tidningarnas Telegrambyrå" că își dorește înapoi titlul de
Prințul Sigvard, Duce de Uppland () [Corola-website/Science/320636_a_321965]
-
fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun, contesa de Egmont, marchizul de Lusignan, marchizul de Osmond, matematicianul d'Alembert, scriitorul german Melchior Grimm, matematicianul și astronomul Pierre-Simon Laplace, chimistul Claude Louis Berthollet, compozitorul Pierre-Alexandre Monsigny și dramaturgul Ludovic Carrogis Carmontelle. De asemenea, cuplul a dat reprezentări teatrale, dintre
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
bisericii (SV-IV-m-B-05714). În secolul al XIX-lea, moșia Rotopănești a devenit proprietatea boierului Nicolae Istrati. El provenea dintr-o familie de boiernași din Șerbești, azi satul Ștefan cel Mare din județul Neamț, părinții săi fiind paharnicul Gavril Istrati și al contesei poloneze Ecaterina Ilschi. Părinții săi aveau mai mulți copii: Ioan (Iancu) - viitor ban, Mihail (Mihalachi), numit în călugărie Meletie - viitor episcop de Huși (1851-1857), Nicolae (Neculai) și o fiică, Safta, intrată în monahism la Mănăstirea Agapia, cu numele de Veniamina
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
câteva poziții în Germania în anii 1930 și 1940, inclusiv în calitate de președinte al Crucii Roșii germane. El este bunicul matern al regelui Carol al XVI-lea Gustaf al Suediei. El a fost, de asemenea, fratele mai mic al Prințesei Alice, Contesă de Athlone. Charles Edward s-a născut la Casa Claremont în apropiere de Esher, Surrey. Tatăl său a fost Prințul Leopold, Duce de Albany, al patrulea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert. Mama sa a fost Ducesa de
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]
-
când părinții au aflat de legătură; tatăl Prințului Christopher era fratele mai mic al bunicii materne a Prințesei Alexandra. La 22 ianuarie 1912, tatăl Alexandrei a murit iar ea i-a succedat la conducerea Ducatului devenind Ducesă de Fife și Contesă de Macduff. La 15 octombrie 1913, Prințesa Alexandra s-a căsătorit cu Prințul Arthur de Connaught la Palatul St. James din Londra. Prințul Arthur de Connaught era singurul fiu al Prințului Arthur, Duce de Connaught și Strathearn, care era al
Prințesa Alexandra, Ducesă de Fife () [Corola-website/Science/321722_a_323051]
-
de caritate. Alexandra a murit la casa ei din Londra în 1959. Cum singurul ei fiu a murit în 1943, Ducatul de Fife a trecut nepotului ei, James James George Alexander Bannerman Carnegie, singurul fiu al surorii sale, Prințesa Maud, Contesă de Southesk.
Prințesa Alexandra, Ducesă de Fife () [Corola-website/Science/321722_a_323051]
-
Jeanne Bécu, contesă du Barry (n. 19 august 1743 d. 8 decembrie 1793) a fost ultima "Maîtresse-en-titre" a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și una dintre victimele Regimului terorii în timpul Revoluției franceze. Jeanne Bécu s-a născut la Vaucouleurs din regiunea
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
trezorerie. Cu diamante care îi acopereau gâtul delicat și îi împodobeau urechile, ea era acum metresa declarată (maîtresse déclarée) a regelui. Datorită noii ei poziții la Curte, și-a făcut atât prieteni și cât și dușmani. Rivala ei a fost Contesa Béatrix de Grammont, sora lui Choiseul, care zadarnic a încercat să obțină locul Marchizei de Pompadour. Jeanne s-a obișnuit repede să trăiască în lux. Ea a primit de la rege un băiat bengalez, Zamor, pe care l-a îmbrăcat în
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
-i coafeze părul în pulberi și bucle. După ce era gata, ea își primea prietenii, croitoresele, bijutierii și artiștii care sperau că ea va fi interesată să cumpere ceva din ofertele lor. Era extravagantă însă avea inima bună. Când Contele și Contesa de Lousene au fost evacuați cu forța de la castelul lor din cauza unor datorii grele, ei au fost condamnați la decapitare, deoarece contesa a împușcat mortal un executor judecătoresc și un ofițer de poliție . Spre norocul lor, erau prieteni buni cu
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
va fi interesată să cumpere ceva din ofertele lor. Era extravagantă însă avea inima bună. Când Contele și Contesa de Lousene au fost evacuați cu forța de la castelul lor din cauza unor datorii grele, ei au fost condamnați la decapitare, deoarece contesa a împușcat mortal un executor judecătoresc și un ofițer de poliție . Spre norocul lor, erau prieteni buni cu Doamna de Béarn, care i-a spus Jeannei situația lor. Deși avertizată de Richelieu de posibilul eșec, ea a cerut regelui să
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
primit trei zile de preaviz să plece din serviciul ei. Zamor a făscut acest lucru fără să ezite și și-a enunțat stăpâna Comitetului. În anul următor a fost arestată. Mărturia lui Zamor din timpul procesului a trimis-o pe contesă la ghilotină, împreună cu mulți alții. Tribunalul Revoluționar din Paris a acuzat-o de trădare și a condamnat-o la moarte. La 8 decembrie 1793, a fost decapitată prin ghilotinare în Piața Revoluției (în zilele noastre, "Place de la Concorde"). Pe drum
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
de cei doi frați mai mici, Serghei și Pavel. Înconjurată doar de frați, Maria a crescut ca un băiețoi, cu un caracter independent și o voință puternică. Maria a fost educată la curtea rusă sub stricta atenție a guvernantei sale, contesa Alexandrine Tolstoi. Maria Alexandrovna a fost prima Mare Ducesă care a fost crescută de bone englezești și a vorbit fluent engleza. În afara limbei ruse native, ea vorbea fluent germana, franceza și engleza. În august 1867, în timp ce familia stătea la Palatul
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
bătrâna Ana Dalassena, care odinioară se trudise atâta să dea palatului imperial aspectul decent și moralitatea severă a unei mânăstiri, ar fi fost profund scandalizată dacă ar fi putut vedea aceste schimbări. În 1146, Manuel se căsători cu o germană, contesa Bertha de Sulzbach, care urcându-se pe tronul orientului luă pronumele bizantin de Irina; cu toate virtuțile ei, cu toată strădania de a se pune de acord cu curtea în care trăia, tânăra femeie nu putu ține multă vreme lângă
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
recăsători îndată. Din prima căsătorie nu avea decât o fată și era cu drept cuvânt preocupat să asigure dinastiei un moștenitor legitim. De data aceasta, căuta pe viitoarea împărăteasă printre prințesele din Siria francă. El se gândi mai întâi la contesa Melisanda de Tripoli și, după raportul ambasadorilor însărcinați să se ducă s-o vadă pe tânăra fată, logodna fu încheiată. Mari pregătiri fuseseră făcute de fratele Melisandei, spre a trimite pe sora sa la Constantinopol cu o pompă demnă de
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
în anul următor a marcat sfârșitul fericirii cuplului regal. Ludovic care avea 28 de ani s-a plictisit de o soție matură, epuizată de numeroasele sale sarcini. În ciuda scrupulelor sale morale și religioase, regele și-a luat ca metresă pe contesa de Mailly, prima dintre "surorile Mailly". Ludovic XV era un notoriu afemeiat și a avut numeroase metrese dintre care cea mai cunoscută este Madame de Pompadour. Maria a fost o devotată romano-catolică. Contribuția ei majoră la viața de la Versailles a
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
curtea lui Paul. Primele fisuri în mariajul Elizabetei au început să apară. Soțul ei a început s-o neglijeze iar ea a început să caute împlinirea naturii sale romantice în altă parte. Primul refugiu a fost prietenia strânsă cu frumoasa contesă Golovina. Mai târziu a început o relație romantică cu cel mai bun prieten al lui Alexandru, elegantul și inteligentul prinț polonez Adam Jerzy Czartoryski. Relația lor a durat trei ani. După mai mult de cinci ani de căsătorie, la 29
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]