2,697 matches
-
unde vor trăi îndelung și nu se vor mai reîntoarce. Modificată, această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este imaginea prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sufletul său, "ajungând la Bine, va fi extaziat?" (8) și "cum ne vom lepăda de rău?" (13), "cum voi da răul în mâinile dreptății?" (14). El cere să i se dea "semne văzute" (16) și mai ales cere să se contopească cu Ahură Măzdă și "verbul său să fie eficace" (17). Dar el adaugă: "Voi dobândi ca plată, prin Dreptate (Artă), zece iepe și un armăsar, și cămila făgăduită, o, înțeleptule?" (18). El nu uită să-1 întrebe pe Domnul despre pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în interiorul unei căsuțe țărănești, o mamă sleită de puteri a dat naștere ultimului ei copil cu un păr negru de codru des, cu ochii albaștri și limpezi pe care erai tentat săi compari cu cerul albastru care părea că se contopește la zenit cu obcinile din apropiere ale Bucovinei, sprijinindu-se pe umerii lor, în acest cer frumos și senin de vară. Fiind mezinul familiei, părinții mi-au dat numele de Georgie, ca un semn al continuității în timp al tatei
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
florile, de pârâul din apropiere, de tot ce mișcau prin ele, provocându mi astfel iubirea de oamenii satului, de natura din care făceam parte. Și în prezent un întreg noian de gânduri și amintiri mă împresoară. Gândurile mă duc, se contopesc cu mine în anii din urmă, casa părintească, ulițele satului, pădurea din apropiere, lunca și redea satului, pârâul cu iazul care ducea în cârcă moara satului. Cu alți copii vecini, mă urcam pe dealul Osoi uneori în serile senine, de unde
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
aici într-o cameră de dormit. Irina s-a simțit obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei. S-au așezat pe pat, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca pe gâzele cele neînsemnate, cum se prăvălește spre oraș, cum se întâlnește cu cealaltă apă ieșită din matcă, apa fluviului, cum împreună rup digul vechi, de protecție, cum cele două ape se contopesc mugind ca un miliard de tauri furioși, cum se reped spre așezarea numită Serenite, cum o înghit, pur și simplu o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iad pentru îngeri (București, 1996), Ceasuri fără minutare (București, 1996), Versuri pentru Ina (București, 1996), Naveti un surâs în plus? (București, 1996), Poeme cu umbre de gratii (București, 1996), ș.a. În poezia sa sunt „antrenate fețe desfigurate, abrutizate ce se contopesc de fapt într-o singură față, ștearsă, uniformizată, fără identitatea umană. În perioadă interdicției impusă de cenzură, poetul „inventează decastihul dispus structural - oral într-o formă mneumotehnică (exemplu: Unde sunt cei care nu mai sunt?) a lui Nichifor Crainic sau
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
În Priscilla o angajare la un nivel pe care l-am Întâlnit foarte rar. Spre deosebire de mulți actori, ea nu poate pretinde niciodată că este diferită de persoana care e de fapt. Capacitatea ei de a trăi total clipa Însăși se contopește cu - devine, de fapt - viața personajului. În aceste momente nu mai poți să o disociezi pe Priscilla de Medeea. În acei ani aveam amândoi o putere de voință unică. Aceasta a fost baza ce a permis ca de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pădurea din Ardennes“. Dar efectul nu a fost același. Nimic nu a putut reproduce impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Sceele Șeful Delegației Comisiei Europene în România Prolog: Întrebarea este ce vom fi în Uniune Destinul României dup... Aderare se va împleti cu cel al Uniunii Europene; problemele noastre vor deveni ale Clubului și invers. Dar România nu se va contopi, f...r... identitate, în acest mare spațiu economic și politic. Mai mult, evoția ei nu este predeterminat.... S... m... explic. În UE, exist... ț...ri bogate și mai puțin bogate, gama veniturilor pe locuitor fiind surprinz...tor de mare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele capitole: Scânteia, Flăcări, Focul), accelerează ritmul, drama fiind realizată într-o viziune plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat „un suflet de Rubens cu o mână de Dürer”, spunea Felix Aderca. Răscoala, expresie sonoră a revărsării delirante de furie colectivă, se precipită într-o serie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
mai ales inefabilul și „dulcele“ prinț al Dane marcei al lui sir Laurence Olivier! Umăr la umăr cu Mihai, amestecați în mulțimea golănoasă de la periferia Bucureștilor, am forțat porțile grădinii de vară a unui biet cinematograf din Piața Filantropiei și, contopiți într-o singură ființă, am urmărit cu respirația tăiată de emoție zgomotele valurilor ce se spărgeau de stâncile de la Elsinor și bătaia de inimă, amplificată la paroxism, care anunța apariția fantomei... — Remember, remember me! — O, God! Noi, care nu cunoșteam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vorba de un roman erotic extrem de îndrăzneț sub raportul vocabularului.“ NICOLAE MANOLESCU, România literară, nr. 8, 1993 „Traducerea Antoanetei Ralian din Anthony Bloomfield a reconstituit cu minuție ritmul de o exasperantă încetineală a acțiunii. Viziunea existenței în care nuanțele se contopesc în tonuri terne, lipsite de strălucire și relief, e dozată cu un precis simț al atmosferei; traducerea a izbutit să redescopere rafinamentul detaliilor de construcție a unei narațiuni de o înșelătoare simplitate.“ DAN GRIGORESCU, Contemporanul, nr. 10, 1976 „Ce trebuie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Acum, în Roma, socoteam dacă pot cumpăra câteva felii de pâine cu 50 de cenți sau dacă să mi iau o pungă de paste cu 30 de cenți. Și încercam să par detașată, așa cum mă învăța Leila. Încercam să mă contopesc în marea mulțime de emigranți albanezi, ma rocani, români, chinezi... Eram o parte din Ma rele Babilon... Ai simțit vreodată că ești un zero care se plimbă prin lume? Scrisoarea 8 Am să-ți povestesc despre Leila. Îmi spunea: — Privește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
seara de mai - ca să se plimbe, în centru firește (iar strada Matei Corvin dădea drept în piața marii catedrale) sau să meargă la cinematograf ori la teatru, în vizite etc. Probabil acest flux uman dens, incitant, cu care sufletește mă contopeam, rumoarea veselă, sărbătorească pe care o degaja, spațiul securizant al străzii de îngustime medievală (fereastra peste care mă aplecam dădea parcă tot într-o casă) au jucat un rol important în pregătirea acelei explozii interioare de care mă despărțeau puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi melci mari în iarbă. Tocmai se acuplau, cel puțin așa cred, și au rămas astfel contopiți într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe care o simt vietățile astea fragile, poate să fie comparată, în vreun fel, cu cea a oamenilor. Aș fi putut scrie mai bine o Ars amatoria pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se așeze în fața pragului și să povestească întâmplări vechi, ieșite din comun. De când le înțeleg limba, pot să-mi îngădui și eu plăcerea de a-i asculta. Istorisesc fapte mitice, folosind un ton ritmat în versuri scurte, trohaice, care se contopesc într-un sistem de rime împerecheate. Reușesc să concretizeze admirabil până și conceptele cele mai abstracte. Acum știu că greșeam când socoteam că alegerea pe care o făcusem ca să povestesc miturile, în Metamorfoze, era cea mai bună cu putință. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că era chiar un freamăt interior, care apoi se exterioriza și ajungea să se contopească în spasmul confuz al peisajului. Când mă cufund astfel în natură, peisajul e atât de viu că eu încetez să exist. Am trăit o clipă de supremă euforie. Apoi m-am întors la normalitate. Nu mă transfomasem încă în broască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dac-aș fi în stare să nu mai dorm deloc. Cred că vom asista la un potop de foc ce va provoca o topire bruscă, inevitabilă, a tuturor formelor de viață ce ne înconjoară, care vor sfârși prin a se contopi, curgând în marele fluviu al materiei. Printre aceste valuri arzătoare, nici măcar zeilor nu le va fi îngăduită salvarea. Numai o metamorfoză radicală ar putea să-i dea lumii putința de a-și găsi un nou început. Teroare Sunt un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se iubesc intens, ele ating o comuniune spirituală reală. Atunci sufletele lor se unesc, se contopesc și ajung să se confunde. În clipele acelea, nu știi dacă mai ești tu însuți sau celălalt. Vocație Cred că așteptarea morții este o chestiune de vocație ce depășește orice învățătură doctrinară sau practică. A ști să mori e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și acolo prezența unei zeițe ocrotitoare (Gala, soția pictorului; Aia în cartea lui Mincu), obsesia sadomasochistă a insectelor respingătoare, aspirația halucinatorie a unui rol profetic al artistului care are o irezistibilă vocație cosmogonică marchează o scriitură care amestecă - și adesea contopește - solicitările „codrului sacru” poetic, evocat indirect în funcția lui inițiatică, prin cufundarea onirică într-un inconștient fragmentar ce nu se teme de „reziduurile” sale și de „pleavă”, cum ar spune Hillman („Lăzile mele de drum s-au umplut de cârpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiționale. O constantă ar fi aspectul calofil și grațios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este neliniștea în fața timpului, care nu e durată calculabilă, ci se contopește cu eternitatea: „Este târziu, bătrâne Tom, târziu / cum n-a mai fost în nici o poezie. / Clepsidrele s-au veștejit și plâng / într-una veșnicie, veșnicie...” (Clepsidrele în năruire), iar în sfera semantică predomină cuvintele cu conotații temporale (veșnicie, trecut, reamintire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-o "feerică frumusețe verbală". Poeme ca Ursitoarele, Mușatin și codrul, Miron și frumoasa fără corp etc., dar mai ales Călin Nebunul, din care exemplifică sugestiv, sunt "capodopere" ale "graiului românesc", în care se "dezvoltă o inspirație proprie și tradițională, contopind minunat creația individuală cu geniul poetic al unui neam întreg". Fără a știrbi cu nimic măiestria poeziei lui Vasile Alecsandri, o culme până atunci a fertilizării poeziei populare, Ion Pillat denunță în acesta "un model" ce "trebuia neapărat depășit" subliniind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se feri de cineva. - Aș vrea să fiu cu tine tot timpul, să vină ziua aceea când nu vom mai fi despărțiți, zise Valentin. - Da, dar nu înainte de face cunoștință și părinții noștri. În următoarea secundă, buzele lor se întâlniră, contopindu-se de plăcere. Fața lui căpătă o culoare mai roșie, înnebunit de dorință. Îi prinse cu delicatețe mâinile mici în mâinile lui, ținându-le într-o strânsoare încât abia mai putea rezista de durere și apoi zise: - Te-am iubit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]