2,276 matches
-
42). La rândul său, Frye crede că acesta este "grădină Genezei, în care zeii se plimbă în răcoarea zilei" (1991, p. 50), constituind adevărată matrice a vieții. Oricum ar sta lucrurile, Beulah, descris în Milton, reprezintă un loc în care contrariile sunt simultan adevărate, deci lipsite de sens: : "There is a place where Contrarieties are equally True / This place is called Beulah. It is a pleasant lovely Shadow / Where no dispute can come. Because of those who Sleep" (E: 129). Mark
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și rău, Mani însuși este una dintre aceste "evocări" (altă este Isus Christos). Diferența fundamentală dintre doctrina lui Mani și mitologia lui Blake rezidă în natură deznodământului: la Mani, lumina și întunericul sunt complet și definitiv separate, în timp ce, la Blake, contrariile trebuie reunite pe altarul unității primordiale. Desigur, toate aceste exemple pe care le-am pus în discuție până în acest punct sunt menite să-l ajute pe lector să înțeleagă mai bine relația pe care Blake o dezvolta cu autoritatea și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nu favorizează nicio pistă de interpretare. Încercând să arunc puțină lumină asupra unor sectoare din gândirea filosofico-religioasă blakeană, am avut permanent în minte caveat-ul formulat de Damrosch, Jr., care subliniază situația imposibilă în care se găsește Blake însuși în raport cu utilizarea contrariilor drept vehicule ale metafizicii sale: neputându-le grupa sub auspicii unitare, el trebuie să se mulțumească, de fapt, cu "diferite tipuri de contrarii, unele dintre ele fiind ușor de armonizat, altele, mai greu sau chiar deloc" (1981, p. 181). Cuvântul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
caveat-ul formulat de Damrosch, Jr., care subliniază situația imposibilă în care se găsește Blake însuși în raport cu utilizarea contrariilor drept vehicule ale metafizicii sale: neputându-le grupa sub auspicii unitare, el trebuie să se mulțumească, de fapt, cu "diferite tipuri de contrarii, unele dintre ele fiind ușor de armonizat, altele, mai greu sau chiar deloc" (1981, p. 181). Cuvântul final în privința dualismului blakean este oferit, finalmente, de un contemporan al lui Blake însuși. Metodă contemplativa de a percepe realitatea pe care o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și distinct se va pierde și Universul însuși va fi găsit (1958, p. 138). Puține texte din istoria gândirii pot fi aplicate mai cu succes în cadrul poeticii lui Blake, iar cel al lui Schleiermacher subliniază metodă infailibila a apercepției vizionare: contrariile individuale, fie ele de natură materială sau spirituală, trupeasca sau sufletească, trebuie sacrificate intru unitatea divină atotcuprinzătoare. Astfel se închide breșă dintre imanent și transcendent. Parcurgând rândurile acestui subcapitol, lectorul ar putea rămâne cu impresia, justificată până la un punct, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de studiu al lui Smith ar trebui să fie exclusiv romantismul, al doilea capitol al cărții este dedicat în întregime unei opere de Alexander Pope: An Essay on Mân! 156 Damon este de părere că la baza doctrinei blakeene a contrariilor stă Jakob Böhme, în principal pentru că acesta fusese tradus în engleză încă de la mijlocul secolului al XVII-lea: "John Sparrow i-a tradus operele în engleză între 1645 și 1662 [...]. Cărțile au fost republicate (volumele I și al II-lea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
inlets of Soul în this age" (E: 34). 158 Prickett observa că principala opera în proza a lui Blake este, in esenta, inclasificabila, fiind, "simultan teologica, filosofica, psihologică și estetică" (1981, p. 226). 159 Corolarul acestor idei este că respectivele contrarii generează categorii etice: "From these contraries spring what the Religious call Good and Evil" (E: 34). 160 Pacea care urmează să fie atinsă sub îndrumare divină este, potrivit lui Abrams, "o condiție îmbunătățită a omenirii pe acest pământ, care va dura
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. Nu există nici un explorator al imaginarului să nu insiste asupra acestei dialectici a contrariilor ce pare să impună o altă trăsătură specifică majoră: polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. De pildă, trebuie de citit admirabila serie de lucrări pe care Gaston Bachelard le-a consacrat reprezentărilor psihologice ale principalelor elemente naturale 5, și îndeosebi, poate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un factor de temperanț în viața social, fiind, cum spune Ralea, amortizorul exceselor politice, sau, și mai explicit; Etica socializeaz puterile, transformându-le din scopuri cu finalitți proprii în mijloace de întrebuințare general. Pentru aceasta, ea întrebuințeaz procedeul neutralizrii prin contrariile lor, opunând forțelor superbe tocmai ceea ce ele disprețuiesc, oprind desfșurarea lor nemsurat prin concurența propriilor lor antinomii. În consecinț, autorul arat cum toate moralele au condamnat tendințele imperialiste și cele avare, disprețul pentru cei slabi, neputincioși sau bolnavi, exacerbarea calitților
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
procese fiind tributare sistemului de referință al subiectului imaginii și fiind impregnate cu sistemul său de valori. Interesant este că studiile realizate de Carmen Andraș punctează faptul că în procesul reprezentațional intervin o serie de factori cu rol în procesarea contrariilor și contradicțiilor imaginii celuilalt, în acest sens, analiza literaturii britanice evidențiind faptul că este foarte greu ca dualitățile din imagine să fie armonizate în imaginar, acestea conducând de cele mai multe ori către o imagine negativă. De-a lungul timpului, imagologia a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința, obscurantismul, necesitatea iluminării omului asupra condiției sale de pasager pe Terra. Chiar și teze esențiale din filozofie, cum sunt mișcarea și transformarea, acumularea cantitativă și saltul calitativ, culminând cu lupta contrariilor, el știe să le expună pe înțelesul Mașei, o țărancă dintr-un sat moldovean, cum n-ar putea-o face nici un specialist în domeniu, să explice prin metaforă complexitatea științifică a problemei. Întregul proces invizibil al devenirii continue este determinat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
și le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau picioarele băgate în cizme înalte și piepții care ieșeau din granițele obișnuite ale țării noastre, Europa actuală. Contrariile se atrag ca polii opuși ai magneților! Singura deosebire dintre ele era că una se aranjase la alt coafor și acum făceau o pereche de platinate și permanentizate, după care se uitau toți care se nimereau în calea lor și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
imboldurile căruia n-aș fi scris niciodată nici un articol. Ca să îl afli, concentrează-te asupra siglei binecunoscute IBM. Bun. Acum schimbă M cu L. Consider că ți-am dat destule elemente ajutătoare. Constatând eu, deci, că două gânduri, nu necesarmente contrarii, își dispută, cu forțe identice, spațiul ființei mele, a) ce să fac cu vederile rămase ca să nu-mi pară rău după mărcile mele, și b) cum Dumnezeu să fac articolul despre postmodernism, 87 mi-a venit o idee mai frumoasă decât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
servicii. Greu de crezut că și-a putut cineva imagina vreodată o combinație atât de bizară între calculator și practicile divinatorii/magice, expresie a iraționalului, a unei științe obscure greu de pătruns și de analizat logic. Incredibilă apropiere între două contrarii. Acest fapt a provocat un viu interes în lumea specialiștilor și fiecare a încercat să interpreteze și să analizeze cu propriile mijloace fenomenul. Georges Balandier 52 încearcă o astfel de analiză în Le Détour. Pouvoir et modernité. Explicațiile ce s-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de mulți etnologi, este focul viu. Omului modern îi este aproape imposibil să mai gândească focul ca pe o realitate vie. Ne întrebăm de unde vine această credință, ce conotație are și în ce măsură se înscrie ea în acel paradox al uniunii contrariilor? Această ipostază a focului este departe de a fi una singulară, specifică doar spațiului românesc. Credințe asemănătoare sunt întâlnite pe mai tot cuprinsul Europei, de la nordici până la slavi, de la francezi până la germani și greci. Este vorba de o serie de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternante ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al miturilor, atât la nivel macrocosmic, cât și la cel microcosmic. Într-un fel, acțiunea contrariilor (foc și apă) vine să sugereze dezordinea instalată, haosul primordial. Ei bine, imitarea acelor începuturi dă speranțe pentru aflarea echilibrului și a ordinii (în unele cazuri aceasta echivalează cu aflarea sănătății și cu traiul liniștit înscris în ordinea firească a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
concrete (perfecțiune-imperfecțiune, interioritate-exterioritate, infinitate-finitudine, unitate-diversitate, bunătate-răutate, adevăr-minciună etc.) se manifestă ca un "dat virtual" absolut la nivelul existenței lui Dumnezeu însuși? Sau, în termenii lui Hegel spus, se definește, printre altele, Dumnezeu și ca o expresie a "unității și luptei contrariilor"? Cu siguranță că da, ar trebui să răspundem, pe de o parte, urmînd logica acestei dialectici: în absența ei nimic în afara existenței unui Dumnezeu "în sine", niciodată manifest nu ar mai fi fost posibil să fie. Pe de altă parte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
făcut pe om prin fire fără păcat, prin voință liber. Spun fără de păcat nu pentru că ar fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți am fost recapitulați în păcatul lui Adam și participăm
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociologului J. A. Barnes s-ar putea înscrie ca o contribuție de referință. Dacă în exercițiile sale intelectuale omul a conceput o axiologie menită să ipostazieze cu precădere valorile afirmative, respectiv o peratologie (Liiceanu) în măsură să marcheze granița dintre contrarii, atunci se cuvine construită și o teorie a valorilor negative, în general, o psematologie (cum i-am putea spune, provenind de la grecescul psemata = minciună, unei ideale "teorii generale" a minciunii) în măsură să centreze analiza pe "valorile" actului de minți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
A Pack of Lies. Towards a Sociology of Lying, Cambridge University Press,1994; toate trimiterile realizate pe parcursul exegezei noastre se vor raporta la această originală ediție. 3 Cine, cum, ce, cu ce scop, cui i se transmite? 4 Principiul "identității contrariilor" a fost dintotdeauna intuit de ființa umană, dobîndind o multitudine de ipostaze angajate în construcția lumii inclusiv, de la aceea a mitului cosmogonic românesc în care "Fărtatele" cooperează cu "Nefărtatele" pentru a desăvîrși construcția lumii pînă la abstracta doctrină chineză a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tipurile de public constituie un contract bun, profitabil pentru amândouă. Fericită întâlnire între un arhaism brut (gestul și ritmurile) și o sofisticare tehnică (magnetoscopul și razele hertziene), dansul contemporan pune medierile tehnice în slujba propriului său imediat fizic. Alianță a contrariilor sau joc pe ambele terenuri care fac din el în prezent (alături de defilări și parade publicitare, în spațiile deschise) cea mai consensuală dintre artele vii. Viața oamenilor seamănă cu un cerc facețios care face fiecare formă artistică să treacă de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ideologia care o "întreține" în planul imaginarului social utopia forțează limitele ei, fiind liberă să se dezvolte în direcția unei viitoare ordini a existenței 234. Așa cum arată comentatorii contemporani, "ideologia și utopia sunt angajate într-o unitate și luptă a contrariilor (...), deci ele nu pot exista una fără cealaltă: utopia antrenează, în virtutea acestui mecanism, schimbări în ordinea existentă"235. Avem de-a face deci cu o relație dialectică, în care ideologia reprezintă realitatea existentă, iar utopia, nemulțumită de această reprezentare, se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ajunge în simțul co mun printr-un act al acestuia, căci toate puterile senzo riale sunt pasive, si nu este posibil ca o putere să fie și activă, si pasivă. Trebuie considerat că simțul propriu poate dis tinge între sensibilele contrarii, în măsura în care participă, într-un anumit fel, la puterea simțului comun [...]. Dar ultima judecată și ultima separare apar țin simțului comun. Așadar, fiind capabil să simtă tot ceea ce simt simțurile externe a adică sensibilele per se, sensibilele per accidens și sensibilele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este deci drama; caracterul dramei este realul; realul rezultă din combinația foarte firească dintre două tipuri, sublimul și grotescul, care se întâlnesc în dramă, așa cum se întâlnesc în viață și în creație. Căci poezia adevărată, poezia completă este în armonia contrariilor. Apoi, este timpul să o spunem cu glas tare, și în asta mai ales excepțiile confirmă regula, tot ceea ce există în natură există în artă." Să notăm că Hegel (1770-1831), în aceeași perioadă, definește drama și o situează în istoria
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și clement, și pe care ei le cuprind cu dualitatea lor, cum ar fi Cromwell, erou făcut din contradicții, pe care Hugo, în Prefață, în 1827, îl descrie în acești termeni: "Era o ființă complexă, eterogenă, multiplă, compusă din toate contrariile, un amestec de mult rău și de mult bine, plin de geniu și de meschinărie; un fel de Tiberiu-Dandin tiran al Europei și jucărie a familiei sale; bătrân regicid umilind ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]