9,951 matches
-
purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o așeză la loc pe masă, Încordându-și auzul. Din nou i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bubuiturile înspăimântătoare ale tunurilor, aproape de insuportabilul cântec al păsărilor, de parfumul obscen al caprifoiului, liliacului, trandafirilor, sub albastrul cerului, în vântul dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de păr care se duelau, o pată mare de culoarea vinului, care-i împodobea pielea și care arăta ca un nap, imitând contururile continentului american. Primul lucru important pe care l-a făcut Matziev după ce a sosit în orășelul nostru a fost să-și pună ordonanța să-i aducă un fonograf. Îl vedeai petrecând ore întregi la fereastra camerei sale, deschisă în ciuda frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de hăinuțe, cu șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid. S-a aplecat Într-o parte cu o mișcare bruscă, violentă, și a apucat mâna Myrei - mai precis, degetul ei mare. — Spune-i să se ducă direct la Minnehaha, i-a șoptit. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mereu ceva mai deștepți și mai șireți decât cei de vârsta lor, erau șefii diverselor echipe și găști și-și ascundeau cu grijă istețimea. Pentru Amory, pișicherul a fost o clasificare extrem de convenabilă până În anul al treilea de colegiu, când contururile au devenit atât de cețoase și neclare, Încât respectivul tip uman a trebuit subdivizat, ajungând să nu fie decât o calitate. Idealul secret al lui Amory avea toate caracteristicile pișicherului, dar poseda În plus curaj, o inteligență și un talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cealaltă, Îi făcea declarații de dragoste idioate, la care fata chicotea și rânjea. Amory se mulțumea să urmărească hârjoana, gândindu-se ce mână ușoară avea Kerry cum reușea el să transforme cel mai neînsemnat incident În ceva cu volum și contururi apăsate. Se părea că toți erau Însuflețiți, Într-o măsură mai mare sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați-vă Într-unul din taxiurile alea și ștergeți-o, le-a ordonat Olson, arătând spre contururile șterse a două mașini, ai căror șoferi moțăiau, probabil, Înăuntru. - La revedere, a mai zis Olson. Și-a băgat mâna În buzunar, sugestiv, dar Amory a pufnit și, luând brațul fetei, i-a Întors spatele. - Unde i-ai spus șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care doar meseria ți-o poate garanta. Acum chiar sunt surprins de cât de puțin pot vorbi despre această întâlnire, una dintre cele mai bogate din câte am avut, dar cred că important este să încerc să fur acelor zile contururile mai interesante, așa că figura lui îmi apare ca într-o stampă japoneză, alcătuită din doar câteva linii trasate fugar de o mână sigură de maestru. Szajna îmi aduce aminte de Cotescu, nu știu de ce, poate pentru că este la fel de blajin ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de crap roșu cu boia, urmată de o tocană de căprioară și de prepeliță, apoi de câteva bucăți de cârnați ungurești, totul Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am luat o doză de cocaină. Da! Pe vremea aceea era la modă cocaina și aveam deja mucoasa nazală aproape distrusă. Însă atunci când luam cocaină, puteam să savurez mai bine ședințele sado-maso. Pe măsură ce o ascultam, simțeam că Începea să prindă contur În mine tot ceea ce până atunci fusese cufundat În ceață. Începeam să văd foarte clar ceea ce nu fusese decât o imagine ale cărei contururi nu le puteam ghici. Această senzație a Început odată cu amintirea cocainei pe care o primisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cocaină, puteam să savurez mai bine ședințele sado-maso. Pe măsură ce o ascultam, simțeam că Începea să prindă contur În mine tot ceea ce până atunci fusese cufundat În ceață. Începeam să văd foarte clar ceea ce nu fusese decât o imagine ale cărei contururi nu le puteam ghici. Această senzație a Început odată cu amintirea cocainei pe care o primisem la New York de la Monkey, apoi s-a transformat În imaginea aproape dureroasă a lui Keiko Katayama obligată să stea În cele mai umilitoare poziții, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ocazia de a conduce un Bentley nu poate Înțelege așa ceva. Ei au impresia greșită că acel nu-știu-ce Înseamnă doar niște vorbe În vânt. Dar asta prea puțin contează. Eu continuam să fiu un obiect. În interiorul meu Keiko Kataoka prindea diverse contururi, ba la persoana Întâi, ba la persoana a doua. Eram atât de speriat, Încât nu-mi puteam ridica privirea spre ea. Aveam senzația stranie că mă Înecam În cuvintele ei, ce pătrundeau În mine, acumulându-se acolo, uitând să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
confesiune erau pe deplin conștiente de sentimentele lor de rușine sau de mândrie, și la un moment dat renunțau la ele. Nu erau constrânse prin violență de cineva din exterior, ci o făceau din propria lor dorință. Dorința care prindea contur puțin câte puțin, căreia Îi cădeau pradă pe deplin conștiente de ceea ce li se Întâmpla. Și asta trebuia să le ajute cumva, să-și verifice propriile forțe. Conform cunoștințelor mele de cibernetică, atunci când Îl ai În față pe cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lăsat de la mine și mi-am scos-o: — Bernhard Gunter, Frau Wylezynska, i-am zis și i-am strâns mâna. — Încântată să te cunosc, dragule. Vocea ei languroasă, cu accent puternic, părea să înceapă undeva lângă capătul corsajului, al cărui contur vag de-abia îl puteam ghici pe sub furoul ei. Până ajungea la gura ei prefăcut bosumflată, avea în ea mai multă tachinare decât pisicuța unei zâne. Și gura îmi punea câteva probleme. Era genul de gură care putea să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
punct din plan, când cunoaștem unghiurile sub care se văd dintr-însul laturile unui triunghi. Soluția lui Gauss se bazează pe observația că cele trei produse de diferențe de numere complexe atașate perechilor opuse constituite cu patru puncte formează un contur închis: în definitiv, identitatea lui Euler pe dreapta complexă. Soluția conține drept caz particular așa-numita "problemă a triunghiului lui Pompei", care, prin decada 30, a determinat la noi o întreagă literatură (inutilă în cea mai mare parte, după cum vedem
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și marea, întunericul și lumina, aștrii tutelari: luna, soarele și stelele; stihiile eterne: vântul, ploaia, curcubeul, apoi, păsările, peștii, spicele, arborii, iarba, omul (bărbatul și femeia) și celelalte. Reprezentarea este nu atât picturală, cât iconică, înțelegând prin aceasta că, sub conturul fizic, versul surprinde sufletul tainic, forma fiind nu înfățișarea propriu-zisă, cât mai ales semnul, hieroglifa cu care alfabetul esențial al înțelegerii profunde marchează componentele lumii; deasupra tuturor, dar și în toate, Ființa Supremă. Exercițiul de iconar al domnului Onuc Nemeș
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
fără mers, Nu e viață fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori - Cine-a trudit pentru ele? Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți, poteci - Să iei seama pe unde treci ... E un
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am dat seama repede că sunt gata să adorm după faptul că lucrurile la care mă gândam, le vedeam aievea în fața ochilor, luând contururi distincte și în mișcare. O fracțiune de secundă numai și iată-mă legănându-mă ca un prunc în brațele lui Morfeu. Mai departe nu mai știu exact ce s-a întâmplat, am intrat într-o stare de luciditate teribilă care
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
ca un spațiu cu grad maxim de severitate în ceea ce privește supraviețuirea umană, unde „alternativa «viață sau moarte»” (I. Micu) din incinta lagărelor-spital situate în vastul platou dintre Munții Ural și Oceanul Pacific abia dacă mai era în stare a căpăta un vizibil contur estompat în mintea și în sufletul prizonierilor de război abandonați în grija câinilor special dresați pentru atacul asupra fugarilor ipotetici și a paznicilor mai mult decât abili - femeile-soldat uzbece. Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
m-ar privi pe mine, ci pe un altul. Eu nu vreau să mai știu nimic. Nu pot cere nimănui să judece din această perspectivă și nici să îmi dea dreptate. Și dintr-odată, pentru mine, lucrurile își pierd din contur, poate că ele nici nu mai există sau eu nu mai vreau să știu de existența lor. Parcă toată realitatea palpabilă și înconjurătoare, devine subit fluidă și curge împrejurul meu fără să mă mai atingă. Mă simt ca un spirit
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am dat seama repede că sunt gata să adorm după faptul că lucrurile la care mă gândam, le vedeam aievea în fața ochilor, luând contururi distincte și în mișcare. O fracțiune de secundă numai și iată-mă legănându-mă ca un prunc în brațele lui Morfeu. Mai departe nu mai știu exact ce s-a întâmplat, am intrat într-o stare de luciditate teribilă care
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]