32,433 matches
-
situație e foarte interesantă - de a nu lua foarte în serios astfel de lucruri, de pildă, povestea cu premiile literare... Îmi face însă o foarte mare plăcere și mi se par foarte îmbogățitoare contactele cu anumiți scriitori... Am fost dintotdeauna convins că scriitorii care m-au răscolit cel mai mult ar fi putut să fie prietenii mei... Cred că în scris există ceva foarte apropiat de prietenie, fiindcă este vorba, fără s-o mărturisești, vorbind despre altceva, spunând altceva, de a
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
M. Eliade însuși l-a lăsat pe M.C. să creadă în existența calendarului ascuns, după ce, cu decenii în urmă, o lectură mai veche a lui M.C. a ignorat cu desăvîrșire posibila iradiație esoterică din text. Citiți și veți vedea! De convins, nu cred că veți fi. Nici Cronicarul nu este. Lui i-a venit în minte nuvela lui Henry James, Desenul din covor, unde, și tot la sugestia unui scriitor, care e și personaj, criticii caută în opera acestuia un cod
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
mai presus de Inventatori? (Se-nțelege, scriitorii și artiștii sînt Creatori, iar oamenii de știință Inventatori.) Pledoaria lui Steiner nu are un obiectiv concret. Ea nu e menită să-i alunge din cetate pe ingineri sau programatori, nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e vorba de o competiție între artiști și oameni de știință, din care autorul i-ar scoate învingători pe primii. Dar cartea lui e o pledoarie - inevitabil pătimașă - concepută cu intenția
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
s-a transformat însă integral într-unul destinat lecturii. Oamenii au descoperit mereu alte preocupări spirituale care i-au absorbit. N-ar fi corect să limităm aceste preocupări, cultura adică, la cititul cărților. Problema mea e alta: de a-i convinge pe cei care nu citesc că merită s-o facă. Să le sugerez mai degrabă ce pierd dacă nu citesc decît ce cîștigă citind. De cîștigat nu cîștigă mare lucru. Și în orice caz nu ceva cuantificabil, care să poată
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
rezultat dintr-o intenție artistică, atunci... nu contează deloc ca acea intenție să fie reală. E destul ca eu s-o cred astfel. Deschizînd un roman ori o culegere de poezii, n-am nevoie de nici un sprijin exterior ca să fiu convins că urmează să citesc cîteva zeci sau sute de pagini de literatură. Un singur lucru îl poate neliniști pe cititorul foarte conservator care sînt: dacă între copertele cu pricina e ficțiune sau realitate. Nu că n-aș prețui cărțile documentare
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră să-l cumpere pe Gide, dacă ar fi scris despre ei de bine. Am arătat mai de mult aceasta în articolul Marchizul în Răsărit). Treabă, se vede, veche de cînd lumea
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
în nădejdea că în final vom avea o înțelegere mai nuanțată a operei celui care pentru mulți, mulți critici, fie că o recunosc sau nu, înseamnă Literatura. Principalul aliat al lui Kermode este Ben Jonson. Lucidul Ben Jonson, care era convins de talentul lui Shakespeare, dar nu și de capacitatea acestuia de a-l stăpîni totdeauna cum trebuie ("his wit was in his own power, would the rule of it had been so to"). La fel, Kermode privește cu ochi critic
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
creativitatea s-a putut manifesta în ciuda eforturilor activiștilor de partid. Dar în multe alte domenii robotizarea a reușit distrugând inițiativa și inventivitatea. Iar în absența spiritului de inițiativă existența este pur biologică. După decembrie 1989 am fost foarte optimist. Eram convins că spiritul de inițiativă, de care românii au dat tot timpul dovadă, va fi elementul care va conduce în mare măsură la lichidarea rapidă a sechelelor comuniste și la reașezarea țării pe coordonatele europene. Eram convins că fie în domeniul
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
fost foarte optimist. Eram convins că spiritul de inițiativă, de care românii au dat tot timpul dovadă, va fi elementul care va conduce în mare măsură la lichidarea rapidă a sechelelor comuniste și la reașezarea țării pe coordonatele europene. Eram convins că fie în domeniul agricol, fie în cel industrial sau în alte domenii economice inventivitatea românească se va manifesta în ciuda imperfecțiunilor legislative încă existente și a unei birocrații conservatoare în bună măsură. Am citit de curând articole în care se
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
trimiși la exterminare. Spre final mărturisește că "singurul motiv pentru care mi-am propus să povestesc asemenea fapte cumplite este acela că, în lipsa detaliilor, opinia publică anglofonă nu-și poate face o imagine corectă despre adevărata față a Turciei... Sînt convins că nu a existat episod mai sinistru decît acesta în întreaga istorie a umanității. Marile masacre din trecut pălesc pe lîngă suferințele îndurate de armeni în 1915". Ajutoarele financiare venite din America, la cererea ambasadorului, pentru a-i ajuta pe
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
pentru a-i ajuta pe armeni au rămas inutilizabile practic. Iar Talaat, unul dintre șefii junilor turci, la protestul ambasadorului american, a primit răspunsul cinic că "politica noastră în privința armenilor este bătută în cuie și că nimic nu ne poate convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este recunoașterea de către turci a acestui genocid făptuit și asumarea lui. Aceștia refuză încăpățînat, socotind un ultragiu
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
tratări armonizate, slujindu-se și de foarte sugestiva scenografie. Dificultăți a întâmpinat însă, după cât se poate bănui, atunci când a fost să alcătuiască distribuția. Aici nu mai putem vorbi de armonizare ci mai degrabă de discrepanțe și inadecvări. Interpreții tineri nu conving nici unul și cel mai puțin interpreta Mașei. Este frumoasă, ce e drept, și are voce, dar e crispată și exterioară. Frământările ei sunt strigate. Actorii maturi, în schimb, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Alexandru Bindea sunt toți la ei
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
spectaculoase ale premierului, declarații prin care dl Năstase se străduia să dea impresia că guvernul pe care îl conduce are la dispoziție libertăți care să-i îngăduie să nu țină cont de exigențele FMI, executivul se luptă din răsputeri să convingă și Fondul, dar să dea impresia că n-a uitat de promisiunile electorale ale PDSR. Nimic nou sub soare, guvernul Ciorbea a încercat aceeași echilibristică. Rezultatele se cunosc. Marea deosebire e că între timp criza s-a tot adîncit, încît
Castanele uitate pe foc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16266_a_17591]
-
în democrație, ceea ce începuseră sub dictatură! Din nefericire, toate aceste extravaganțe cu aer de imbecilitate sunt experimentate pe banii fiecăruia dintre noi. E suficient să citești cartea generalului Pleșiță ("Ochii și urechile poporului", Ianus Inf S.R.L., 2000) pentru a te convinge de inutilitatea serviciilor secrete românești și de lipsa lor fundamentală de loialitate față de guvernanți. Pătrunși până-n măduva oaselor de boala secretomaniei, securiștii își urmăresc, în orice timp și în orice loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
altfel un adversar nedeclarat al acelei fast thinking de televiziune atât de blamate de Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum interlocutorii, cât îi înființează. Nu-i seduce, cât îi produce. Nu îi învinge, nu îi convinge cu orice preț (cel al inautenticului, în ultimă instanță), cât îi distinge ca adversari ori inspiratori. Toma Roman, Un deceniu văzut de aproape, Editura Universal Dalsi, 364 de pagini, preț nemenționat.
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem întîia oară altarul lui Apollo, - ce-a mai rămas din el, - cel mai mult m-
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
un ton civilizat, că polemica nu exclude (vorba d-lui Octavian Paler) cordialitatea și că singurul extremism îngăduit în lumea ideilor este (vorba, de data aceasta, a d-lui Radu Cosașu) unul de centru. Am însă prilejuri nenumărate să mă conving că lucrurile nu stau deloc așa. De vină e, desigur, naivitatea mea. Mi-o asum, ca să zic așa, neavînd încotro. Dar, de înțeles, nu înțeleg de ce nu putem să nu ne urîm de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
pentru dumneavoastră faptul că Recviem pentru nebuni și bestii nu a primit așa cum ar fi meritat Premiul Uniunii Scriitorilor? Recviem... este probabil cartea mea cea mai bună, oricum, cea mai apropiată de modelul meu mental. Spunînd aceasta nu vreau să conving pe nimeni. De cînd am înțeles ce înseamnă cu adevărat a scrie mă confrunt doar cu propriile-mi limite, cu alte cuvinte îmi lipsește sentimentul competiției cu alții, nu simt că aș concura cu cineva și nici n-aș avea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
putem combate foarte ușor, am învățat de la alții, nu ne-a fost rușine. Instituțiile pe care le construim acum, în alte țări există de foarte, foarte mult timp, li se cunosc perfect avantajele și absolut toți te ajută dacă se conving că ești sincer interesat. Ziariștii străini sau chiar dușmanii, cei ce ne denigrează exagerează, dar nu inventează. Ei pleacă de la niște realități concrete: copiii străzii, cîinii, copiii bolnavi de SIDA, împușcarea lui Ceaușescu așa cum s-a făcut nu sînt invenții
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ci numai publicatul. Lucrez mai demult la un roman intitulat provizoriu Raport asupra singurătății și am terminat de adunat într-un volum diverse articole publicate fragmentar sau nepublicate. Încă nu m-am adresat unei edituri și nici nu sunt prea convins că este momentul să le încredințez tiparului. Mai am și alte proiecte, dar cuvîntul hotărîtor îl are timpul căci, cum spune un proverb tibetan, "dintre viața viitoare și ziua de mîine, nu putem ști niciodată sigur care va veni mai
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
avut curajul să rămână așa până la capăt. Volumul postum, intitulat Ultime explorări critice (ed. Atlas, București, 2000) (după modelul altor două cărți de critică publicate cu ani în urmă, Explorări în actualitatea imediată, 1978 și Noi explorări critice, 1982), ne convinge că acesta a fost sensul preocupărilor sale. Preocupări față de mersul literaturii, față de mișcările perceptibile sau mai greu de sezisat ale curentelor vechi și noi, față de schimbările de sensibilitate din scrierile ultimilor ani. Textele adunate în Ultime explorări critice au fost
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
a creat o sinteză biografică eminesciană superioară cărții (biografiei) lui Călinescu din 1932, tocmai pentru că utiliza și psihanaliza. (De menționat că dr. I. Vlad, cu azi-știutul său studiu, l-a vizitat o vreme, destul de des, pe Lovinescu, încercînd să-l convingă de adevărurile cărții sale respinsă, cum se știe, pe drept de Călinescu). A urmat, în 1935, romanul Bălăuca, întregind ciclul eminescian. În 10 decembrie 1935 nota acru "Impresie tot mai penibilă în chestia Bălăuca". În septembrie 1935 (firește după apariția
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cu încetul, la dispariția sindromului suspiciunii din societatea românească. Și asta nu atît din cauza informațiilor care se vor afla din dosare, cît din pricină că delațiunea va primi astfel o lovitură zdravănă. Specia turnătorilor nu va dispărea în România, de asta sînt convins, dar turnătorul, ca persoană, va deveni ceva mai atent cu materialele pe care le furnizează. În privința persoanelor turnate sau nu, dar care se tem și azi de așa-numita atotputernicie a Securității, acestea pot avea o imagine clară a dispariției
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
special, acel ceva are în spate forțe oculte care urmăresc răul țării. După ce se vor da în vileag suficiente dosare de Securitate, cu siguranță că scenarita va suferi o înfrîngere considerabilă. Aceste dosare, puse unul lîngă altul, vor dovedi, sînt convins, că Securitatea își putea face treaba numai în împrejurarea că era susținută și susținea un regim totalitar. Dar nici măcar în perioada cînd avea de partea ei toate avantajele posibile, Securitatea n-a fost în stare să alcătuiască mari strategii, ci
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
al unui om superior. Cea mai bună dovadă că Monica Lovinescu nu-și datorează faima unui rol în care a fost distribuită în războiul rece o constituie faptul că textele ei, citite azi, când războiul rece a rămas o amintire, conving și copleșesc în continuare. Nu numai prin elocvență, ci și prin adevăr. Dacă le raportăm la comunism, aceste texte sunt anticomuniste. Dacă le raportăm la fascism sunt antifasciste. După cum dacă le raportăm la o gândire convențională devin de un neconvenționalism
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]