1,819 matches
-
această simplă întrebare: "De ce?", nu ar ști ce răspuns să dea, dară mi te atunci?. Într-adevăr, dacă ar fi știut, ar fi evitat multe greșeli care i-au adus sumedenie de necazuri încă din anii copilăriei. Ar fi evitat copita calului care l-a catapultat într-o groapă din care a ieșit boțit rău de tot abia peste un sfert de oră. Ar fi evitat creanga cu ghinion de care se sprijinea în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Razman, sigur pe sine. Și cu atât mai puțin dacă acest targuí este cel pe care îl căutăm. Nu va lăsa cămilele să meargă în șir indian, ca să nu se facă o potecă vizibilă, ci toate patru împreună, și asfel copitele lor nu se vor adânci în nisipul tare al dunelor. Iar dacă nisipul e moale, vântul șterge urmele în mai puțin de un ceas. Făcu o pauză, în timpul căreia ceilalți îl observară, așteptând. — Tuaregii călătoresc noaptea și se opresc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu al Wandei Îmi curge din răni părul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
naturală, locuitorii Milanului credeau că, atunci când șaptezeci de tone de bronz vor umple platonica idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din punct de vedere militar, a tunurilor. Cinci ani după aceea, când, conduși de un alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am vrut să cercetez firea prea adînc. Din cînd în cînd, prin lumină, trecea cîte o umbră și în ușă se ivea un cap buhos
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gură asemenea mizerii. Niște animale crescute În cuști cu doar câțiva centimetri mai mari decât dimensiunea optimă de sacrificare. Știe că pare o sclifosită, dar ei chiar Îi pasă. Și știe și din ce sunt făcute mezelurile, din tendoane și copite măcinate la micron, până la pastă, În care se pun potențatori de gust și culoare, așa le zice, niște chimicale, asta mâncăm când ne e poftă de parizer sau crenvurști. De unde și igienismul ei. Ăsta ar fi momentul de la care, Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine avem o zi grea ! N-ai înțelege decât dacă m-ai însoți acolo, să-ți arăt cu degetul, cine e ăsta, cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de bine ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint pe ghețarul nopții. O dată și încă o dată, cu mari pauze, același tropot. Într-adevăr, în fereastră, capul lunar al asinului. — Nu, nu prea s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic. Toate se mișcă și sunt la fel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între des chisă, sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au luat nici o pradă, nici argint. 20. Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu-i alerga În ajutor. Dacă ar fi pornit măcar doi sau trei peste lupi, i-ar fi jucat În copite și i-ar fi făcut una cu pământul, salvându-l pe fârtatul lor, dar ei nimic! Lucrul ăsta l-am văzut de copil și mi-a rămas bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]