2,502 matches
-
regiment de artilerie călare, fiind și redactor la ziarul „România” din Iași al Marelui Cartier General. Debutează în revista ,,Duminica” (1890), cu versuri scrise la moartea bunicii sale. Prima carte, Poesii (1890), e prefațată de Constantin Mille, care îl angajase corector la „Adevărul”. În scurt timp urmează placheta de versuri și proză Foi de toamnă (1892). Publică poezii, proză și traduceri la ,,Vieața” (1894), sprijinit de Al. Vlahuță; prin el i-a cunoscut pe I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
erori sunt programele specifice pe care le rulează procesorul și atunci acesta este înștiințat de către circuitul de interfață. În al doilea caz ele pot fi corectate la nivel de interfață, fără intervenția procesorului (de exemplu dacă se utilizează un cod corector de erori). 7.2. Ierarhizarea magistralelor Din motivele ilustrate mai sus majoritatea calculatoarelor folosesc mai multe nivele de magistrale, ierarhizate funcție de viteza de operare. O structură devenită clasică este cea cu 4 nivele, în care primul nivel este reprezentat de
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
comuna natală (1955-1961), apoi Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1961-1968). A absolvit Facultatea de Filologie din Oradea (1972) și Facultatea de Ziaristică din București (1985). A fost profesor în Milășel, județul Mureș (1972-1973), metodist la Casa de Cultură Lipova (1974-1980), corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad (1977-1981), redactor la „Vatra” (1981-1982), bibliotecar la Biblioteca Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
feroviar care-i era părinte. În biografia tânărului cu "diplomă de bacalaureat în buzunar" abundă, ca la unii scriitori americani, experiențe de tot felul: "Ba profesor suplinitor, ba student (la filologie..., la filozofie...), ba vagonetar în subteran, ba calculator, ba corector (și nu numai... la "Informația Harghitei", ehe, vremuri...). Am fost și ajutor de ospătar. Și naiba mai știe ce pe la birouri, arhivar de exemplu... Și zilier. Și pierde vară-toamnă-iarnă-primăvară, mai ales... Prin întreaga țară, fără rezerve. Numai în București am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cristea (rude cu părinții lui). C.-E. și-a făcut studiile la București, absolvind Liceul „Alexandru Ioan Cuza” (1992) și Facultatea de Litere, specialitatea română-engleză (1996); frecventează apoi un an de studii aprofundate. A lucrat, încă din anii studenției, în calitate de corector la „Contemporanul-Ideea europeană” (1994-1996), ulterior ca redactor la „Caiete critice”, ca asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (1997-2002), asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din București (din 2000), secretar general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
D.[umitru] (27.V.1860, București - 1.V.1909, București), versificator, prozator și ziarist. După absolvirea liceului intră în gazetărie, fiind mai întâi corector la câteva ziare, apoi înființând periodicele „Zorile” (1884), „Foarfeca” (1888, împreună cu Dem. Rocco), dar mai cu seamă ca redactor la „Ciulinul” (1884) și „Universul” (1884-1909). A debutat cu versuri la „Portofoliul român” (1881) și a continuat să publice în diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
este profesor de română în satul natal (1948-1950), la Hălmagiu (1950-1953) și Gurahonț (1953-1955). A lucrat apoi ca redactor la revista „Teatrul”. În 1957 este trimis în detenție timp de un an pentru „omisiune de denunț”. Mai târziu va fi corector la „Lumea” (1963-1966), redactor la „Secolul 20” (din 1969), apoi director al publicației, director de onoare al revistei „Euphorion” (editată din 1990 la Sibiu). Debutează în „Jurnalul literar” (1939), primind în 1947 Premiul „E. Lovinescu” pentru manuscrisul Alfabet poetic, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
indicând o intervenție mai întârziată a glucagonului față de cea a catecolaminelor. În plus, glucagonul are un timp de înjumătățire scurt, intervenția sa fiind de scurtă durată. Deși glucagonul intervine în corectarea unei hipoglicemii, suprimarea lui nu pare a împiedica răspunsul corector, datorită compensării realizate de acțiunea celorlalți hormoni hiperglicemianți. Eliminarea totală a secreției de glucagon prin pancreatectomie sau prin distrugerea selectivă a celulelor A, nu pare a se însoți de o tulburare clinică definită. Dimpotrivă hipersecreția de glucagon (ca de exemplu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
în satul natal și urmează la Iași Școala Normală „Vasile Lupu” (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” (1962-1968). Trece prin mai multe slujbe: profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista „Convorbiri literare” (din 1972). S-a pensionat pe motive medicale în 1981. Debutează cu versuri la „Iașul literar”, în 1961, colaborând ulterior la „Cronica”, „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
lui Ștefan Vellescu, apoi profesor la Azilul „Elena Doamna” și la Liceul „Sf. Gheorghe”, condus de Anghel Demetriescu. În 1888, la propunerea lui Titu Maiorescu, e numit revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. A mai îndeplinit și alte funcții: corector la „Analele parlamentare” (1892-1896), secretar al Comisiei industriale de pe lângă Ministerul Domeniilor, șef de birou la același minister, referendar la Casa Școalelor (1901). În 1907 se afla la conducerea Muzeului Pedagogic al Casei Școalelor. A călătorit în câteva rânduri la Constantinopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Mariei (n. Ștefănescu) și a lui Ștefan Călugăru, agricultori. Urmează la Timișoara Școala Medie „Eftimie Murgu” (1958-1962) și Școala Tehnică Sanitară (1962-1964). Lucrează ca asistentă socială la Spitalul Militar din Timișoara, ca funcționară la diverse întreprinderi, iar din 1972 în calitate de corector și secretar de redacție la „Orizont”. Din 1991 este proprietar și redactor al Editurii Excelsior Art din Timișoara și președintă a Fundației Genesa. Debutează cu reportaje la cotidianul „Drapelul roșu”, în 1967, iar editorial cu volumul de poezii Adăpost într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289606_a_290935]
-
în contextul istoric - 1995; - din engleză: V. Woolf, Doamna Dalloway - 1968, Valurile - 1973, Eseuri - 1972; T. S. Eliot, Eseuri - 1975; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian - 1998; Graham Swift, Ultima comandă - 1999. Redactor: Vlad Zografi Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Alina Ioan DTP: Florina Vasiliu, Cornel Drăghia Tipărit la C.N.I. „Coresi“ S.A. © HUMANITAS, 1997, 2009 Prezenta ediție reia două eseuri din volumul Catedrala de lumini, apărut la Editura Humanitas în 1997. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CREȚIA, PETRU
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
două remarci dacă acceptăm rolul explicativ și reglator al schiței inițiale. Felul în care creatorul reușește să stabilească un echilibru între cele două roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută la eliminarea deviațiilor de la valoarea stabilită (similar temperaturii sangvine de 37°C). Însă sistemele creative necesită feedback pozitiv: când apare o deviație semnificativă de la normă, sistemul răspunde prin detectarea, recunoașterea și amplificarea ei (Maruyama, 1963). Este o problemă centrală
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
din cauza instabilității politice și economice, este obligat să schimbe mereu slujbele: funcționar la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale (1938-1942), redactor la Editura Dacia Traiană (1942-1944), prim-secretar de presă la Direcția Presei (1945-1948), redactor la Agenția Română de Presă (1949-1950), corector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1950-1952) și la Întreprinderea Poligrafică nr. 3 (1952-1956). Debutează ca licean, în 1924, la revista școlară „Muguri”, cu poezia Floare albastră (el însuși își consideră adevăratul debut abia în 1928 la „Junimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
științific și corect din punct de vedere gramatical). • Forma lucrării presupune și o anumită organizare a conținutului (în funcție de specificul acestuia), unele sublinieri, realizarea unor scheme, tabele și grafice, pentru a pune în valoare unele idei principale și a-i permite corectorului să urmărească mai ușor aceste idei. Când se recurge la citate, este necesar să se indice și sursa. Notării și, implicit, probelor care generează anumite note li se pot acorda însemnele validității, fidelității, sensibilității, obiectivității și aplicabilității. Proba este validă
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
rămîneau cei mai numeroși. Condițiile de muncă erau dure în tipografie. Munca se repartiza între culegătorul așezat, apoi în picioare în fața cutiei cu litere, presorul care mînuia presa pentru a imprima, în timp ce un alt confrate ungea cu cerneală formele, și corectorul care adesea nu era altul decît patronul tipografiei. Ziua de muncă începea la ora 5 sau 6 dimineața și se prelungea pînă la 7 sau 8 seara, nelăsînd decît o oră liberă pentru masa de prînz, dar zilele fără lucru
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
încheia niciodată). În anii războiului trăiește în Franța neocupată, în 1940 revine pentru scurt timp la București, iar în 1942 pleacă definitiv la Paris. Și-a câștigat existența lucrând la o editură ce tipărea cărți de administrație, fiind aici și corector. Imediat după război a tradus din câțiva scriitori români, foarte diferiți între ei, cum erau Pavel Dan, Mihai Ralea și Urmuz, transpuneri care însă au trecut neobservate de publicul francez. La fel s-a spus și despre primele sale piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
elizabetane reprezintă, într-un fel, probleme de text absolut unice : alterarea lor este mult mai mare decât cea a majorității cărților contemporane, pe de o parte din cauză că pe atunci se considera că piesele nu ar merita prea mare atenție din partea corectorilor și, pe de altă parte, din cauză că manuscrisele după care se tipăreau erau adesea mult revăzutele "ciorne" ale autorului sau autorilor și uneori chiar exemplarul sufletului care conținea corecturi și indicații de regie. În afară de aceasta, a existat o categorie specială de
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
rafinate ale memoriei. Personajele își aruncă unele spre altele când sub formă de bumerang, când sub formă de hlamide voalate, scrisori. Scrisorile sunt aici un fel de memorie dar nu una statică, ci una asupra căreia se poate interveni prin corectorul subiectivității. Scrisorile devin forme de legătură între oameni care nu se mai puteau suferi unii pe alții. Prin scris se poate interveni asupra destinului, acesta intră pe neobservate aproape, într-un proces de miraculoasă devenire. În intervalul care desparte prima
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
românilor. Între 1790 și 1793 s-a aflat la Paris și Londra, intrând în contact cu ideile înaintate ale epocii și sporindu-și numărul limbilor străine știute. Face doi ani de practică juridică la Viena, timp în care este și corector la tipografia destinată cărților românești și sârbești. Astfel, poate să tipărească aici un „Calendar la anul de la nașterea lui Hristos 1794”, în care, printre altele, publica și propria traducere după un autor necunoscut: Cei doi excesuri a amerii. O istoriolă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
lui Emil Petrovici, funcționar. Face școala primară în satul natal, urmează la Timișoara Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1948-1955), o școală postliceală de chimie (1962-1965) și frecventează doi ani Facultatea de Medicină Veterinară. Lucrează întâi ca operator chimist, iar din 1970 în calitate de corector la revista „Orizont”. În 1982 emigrează în Germania și se stabilește la Düsseldorf. Debutează cu poezie în „Orizont” (1966), iar editorial cu volumul de versuri Lebede ale puterii (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor). Publică în mod constant în „Orizont” și colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
și a unui rost, cu puține momente calme. Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și 1808, va fi corector (și cenzor interimar) al secției românești a Tipografiei Universității din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își poate continua preocupările cărturărești, pregătește ediții, scrie prefețe, poartă corespondență. Traduce și editează cărți de popularizare a unor cunoștințe științifice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
1956, certificatul de traducător din limba rusă eliberat de Comisia specială de pe lângă Academia Română. Între 1949 și 1952, e redactor la revista „Licurici”, apoi tehnician-documentarist la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (1952-1954), reporter la „Viața culturală a Capitalei” (1958- 1960), corector la Editura Medicală (1960-1961), casier-colector la Cooperativa Higiena (1962-1964), corespondent comercial la Întreprinderea Industrial export (1968-1969), redactor și secretar științific la publicația „Romanoslavica” (1969-1974), redactor la Centrul de Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare (1974-1975) și traducător la Întreprinderea Electronica (1975-1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
X.1905, București - 18.III.1993, Paris), eseist, prozator și traducător. Învăța la București, urmând cursurile primare la Kaiserliche-Königliche Katholische Volksschule (1911-1915), apoi liceul la „Matei Basarab”, absolvit în 1924. La numai cincisprezece ani obține, în urma unui concurs, postul de corector la revista „Le Pétrole”, în care publică mici note. Debutul sau literar are loc în revistă școlară „Glasul tinerimii”, în 1921, cu schița Hotărârea. Între 1924 și 1927 urmează, la Paris, cursurile Facultății de Drept și ale Facultății de Litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
al folcloristei Elena Didia Odorica Sevastos și al poetului Artur Stavri. Își face studiile în Iași, la Liceul Internat, apoi la Facultatea de Drept (1910-1913) și devine avocat. Debutează cu Cântecul ciobănașului Nacu în 1908, la „Buciumul”. Din 1911 este corector, ulterior, timp de câțiva ani, secretar de redacție la „Viața românească”, redactor la „Mișcarea”, „Teatrul”, „Opinia”, „Lumea” și colaborator la „Facla”, „Rampa”, „Cronica”, „Însemnări literare”, „Cuvântul liber” (seria 1924-1925) ș.a., periodice în care îi apar versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]