8,430 matches
-
femeie de servici la școala din sat și nu prea se vorbea pe seama ei, în ceea ce privește relațiile cu bărbații, întrucât puțini își permiteau să se pună la mintea și la corpul ei. Ăia mai slabi de îngeri dintre bărbați își dădeau coate când trecea și își spuneau între ei, privind-o într-un mod ciudat-admirativ: ”Bă, vărule, pe-asta dacă nu o regulezi corespunzător, te bate de zaci ca după boală!?...” Muncea femeia asta cât doi bărbați și bea cât trei. Unii
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
să sufle cu putere în instrumente. Trupele, cu scuturile la picior scandară numele lui Tiberius de trei ori ridicând palmele întinse spre înainte. ,, Ave Tiberius imperator!” apoi ,,Salus Pilate!” Pilat ridică mâna dreaptă în semn de salut. Cealaltă îndoită din cot susținea toga de gală cu care se înfășurase de dimineață și cu care apăru și la întrunire. Privi către toți cei adunați iar apoi făcu un semn cu mâna demnitarilor să se așeze. Trupa rămase în picioare în spatele lor. Pilat
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
repede altfel se prindea că o mint. ─ Elena, ai bani? Poftim? Nu am auzit. ─ Măi fată, ai bani să-ți cumperi cireșe? Ăăăă ... .daaaa, am bani. Da? Mă fixează cu privirea. Ridică dintr-o sprinceană, își lasă pixul jos, așează coatele pe masă, așteptând răspunsul meu. ─ Daaa, puțini bani. Îmi ajung. ─ Elena ! Spune adevărul. ─ Are Gabi. Da? Are Gabi? Vrei să o chemi la mine? Nu. Nu vreau să o chem. Știam că minți Elena. Ești roșie toată. Uite aici bani
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
modalitatea de realizare, și rezultatul acelui întins conflict armat. Este un joc de registre, în carte, rezultat din succesiunea dintre amintire și documente. „Nu mai mergeam spre Caucaz, unde credeam că-i cald și bine, ci spre nord-est, în direcția Cotului Donului și Stalingrad. Acolo se găseau germanii, aliații noștri, pe care trebuia să-i ajutăm la trecerea marelui râu Volga. Tot ceea ce știam din auzite despre destinația marșului nostru era că vom ajunge într-o zonă de stepă semipolară, cu
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
iar a fost când bine, când rău. Să fi fost, acum, mai mult bine? Cifrul este umorul de printre rânduri. Mai mult amar. „Așa a fost calvarul și trecutul meu în cel de-al Doilea Război Mondial, de la Prut la Cotul Donului, împotriva comunismului, și de la Brașov până la Podișul Boemiei, împotriva fascismului, trecut foarte încurcat și foarte greu scris de un veteran de război în mari linii. Pentru a descrie zi de zi prin ce am trecut și mi s-a
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
plece în căutarea fiului dumitale anunță-mă. Te voi ajuta. Ești liber și te rog să ai grijă de administrarea acestui oraș. - Am înțeles Măria-Ta și mulțumesc bunăvoinței tale. Maiestuos, palatul se întindea cu grădinile sale, între cele două coturi ale vechiului traseu al Dâmboviței, înălțat cu totul din piatră, cu scara mare de la intrare îmbrăcată în marmură. Sălile erau mari, boltite, cu pereții îmbrăcați, parte în catifea, parte cu picturi reprezentând scene religioase. Cum intrai în palat, prima sală
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
se mai gândească la ghinionistul tată. Ieșise dintre casele satului Secăria, așa că își iuți pașii spre tăpșanul ce adăpostea stâna lui Miron, prietenul său din copilărie și camaradul de arme din timpul războiului, când evenimentele i-au purtat până pe la Cotul Donului, de unde a început retragerea trupelor românești, împinse de armata sovietică mereu în ofensivă. Se zvonea pe front că la București se negociază întoarcerea armelor împotriva nemților. Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
prea obișnuit cu asemenea vaite, ca să le mai dea importanță. Parcă era insensibil la durerea pacientului său din seara aceasta. - Ce te vaiți ca o babă? Când ți-a intrat șrapnelul în picior de era să rămâi fără el la Cotul Donului, parcă erai mai curajos. - Dar eram și cu vreo treizeci de ani mai verde. - Lasă că după cum arăți nu te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița . - Priește, nu zic ba, dar
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
că mai are încă două fete, să-l fi văzut Miroane ce față a făcut. Parcă i-am turnat o oală cu opăreală pe el. A rupt-o spre casă de parcă îl urmăreau muscalii prin tranșee ca pe voi la Cotul Donului. Începură să râdă amândoi în timp ce se pregăteau de culcare. Nicolae a mai fost și altă dată oaspetele baciului, așa că era învățat cu viața de la stână. Nici acum nu avea de gând să plece până la sfârșitul săptămânii. Îi era drag
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
pe atunci nu era doctor, ci un simplu fiu de muntean care își cosea fâneața sau își cultiva puținul pământ deținut printre dealuri sau coline. Războiul i-a adus iar împreună. Când rușii au declanșat atacul în noiembrie 1942, la Cotul Donului, Miron se afla în tranșee în linia întâi. Parcă s-a declanșat prăpădul. Armata română, deja decimată și fără echipament de luptă antitanc, a devenit o apărare mai mult formală. Degeaba comandanții Armatei a 3 a au cerut nemților
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
trădare”(!?), alți capi ai crimei organizate precu George Kelly, unul la fel de faimos, Richard Stroud, supranumit și „Omul Pasăre” datorită studiilor și pasiuni pentru păsări, acesta fiind condamnat pentru omor. Am pășit alături de o mare de oameni aproape să ne dăm coate, pe culoarele „celularului” am trăit fiorii apropierii de cumpliții indivizi care au înfricoșat o Americă întreagă, auzeam pașii lor înfundați în încremenirea tocită a pietrei și a cimentului rece ca iernile noastre de-acasă cele mai aprige și păstrând încă
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Inteligența mea a devenit ca o închisoare din care încerc să evadez, declarându-mi erorile, prostia născătoare de măsele stricate. Gânduri negânduri se înfiripă și strâng între cot și vertebrele metaforelor cuvinte pe care uneori le uit anume pentru a nu-mi imploda în venele timpului ca niște acuze interminabile pe care judecata pământului nu înțelege Tremur ca un câine în ploaie și agăț covrigi singură în coada
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
puternici, până-și văzură feciorașul student la universitatea de acasă și apoi licențiat în Drept. La stat evident. Din nefericire, nu erau puțini cei care știau foarte bine cine sunt cu adevărat soții Cefan-Cenan și cum își făcuseră loc cu coatele (și mai ales recurgând la mult blamata delațiune) în domeniul lor de activitate. Printre cei a căror carieră fusese, vremelnic, afectată de acțiunile subversive duse de cei doi în paralel cu activitatea profesională, se găsea și șeful magistraților locali, Vasile
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
Articolele Autorului ELOGIU LINI ȘTII Dădeam, până nu demult, zorii la o parte cu pleoapa să mai visez o dragoste pură - dădeam, până nu demult, bice amiezii pentru o brazda în plus pe spinarea nesfârșitului hotar - dădeam, până nu demult, coate amurgului, așteptând sărbătoarea colindului și o bucurie eternă - dădeam, până nu demult, pentru o clipă adaos, și ultima picătură de tăcere - dădeam, până nu demult, la schimb cu toata viața-mi, toata liniștea din vârful rădăcinii. Referință Bibliografica: ELOGIU LINIȘTII
ELOGIU LINIŞTII de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364619_a_365948]
-
de grație, al transfigurării. Nu o dată, asistăm la un spectacol feeric al naturii care invadează orașul, salvându-l de cenușiu și sordid: „O pădure de foioase și conifere/ cu galerii nesfârșite de păsări/ invadase orașul./ Un făguș silvatica/ își rezema coatele de Intercontinental./ Păsările dirijau autobuzele.../ Din cinematografe ieșeau/ păduri tinere de mesteceni,/ alimentarele erau pline/ de fructe sălbatice/ și ouă de dropii/ ... iar pe covoarele fermecate/ ale poienilor plutitoare/ iepurii albi/ făceau tumbe//” (Vis și tumbe, pag. 337). Apelând la
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
lumina tiparului în revista «Melidonium». Sincere mulțumiri vrednicei doamne Mariana Gurza pentru aprecierile aduse și la adresa mea pentru pregătirea acestui volum. La pagina 84 am mai descoperit o bucovineancă despre care am auzit câte ceva. Aspazia Oțel Petrescu, născută în localitatea Cotul Ostriței, din Noua Suliță. Citez - «Femeia creștină care a știut să rabde chinuri mucenicești din iubire pentru Hristos și Neamul Românesc». Autoarea i-a dedicat acestei minunate bucovinence chiar două articole pline de admirație, sinceritate și recunoștință pentru cele îndurare
POETA CU SUFLET DE ÎNGER de ELEONORA SCHIPOR în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364771_a_366100]
-
era disperată. Nu o vedea nicăieri pe Andrada. A sosit sau nu? Venind cu mașina, familia Axinte a întârziat la trecerea Dunării cu bacul, așa că au ajuns la finalul festivităților. Andrada încerca să se strecoare printre cei prezenți dând din coatele ei ascuțite, lăsând urme pe unde lovea, nerăbdătoare să-și regăsească liniștea sufletească în brațele lui Cris. Îi era dor după două săptămâni de când nu s-au văzut. Simțea lipsa înbrățișărilor și a sărutărilor sale pline de pasiune. Simțea lipsa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
instructorii, activiștii, secretarii de partid, milițienii, în general elita comunistă, aveau magazine separate, de unde se putea cumpăra numai lucruri bune. În acea vreme deținuții de drept comun care lucrau în mine, aveau mai multă hrană decât civilii cu care lucrau cot la cot, dar trebuiau să depășească aceleași norme impuse după modelul sovietic. Se vorbea foarte mult de generațiile de ,,sacrificiu”. Bunicul a fost generație de sacrificiu, luptând în primul război mondial. Tata generație de sacrificiu fiindcă fusese în al doilea
VIITORUL ŞI MÂNDRIA ŢĂRII! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349512_a_350841]
-
secretarii de partid, milițienii, în general elita comunistă, aveau magazine separate, de unde se putea cumpăra numai lucruri bune. În acea vreme deținuții de drept comun care lucrau în mine, aveau mai multă hrană decât civilii cu care lucrau cot la cot, dar trebuiau să depășească aceleași norme impuse după modelul sovietic. Se vorbea foarte mult de generațiile de ,,sacrificiu”. Bunicul a fost generație de sacrificiu, luptând în primul război mondial. Tata generație de sacrificiu fiindcă fusese în al doilea război mondial
VIITORUL ŞI MÂNDRIA ŢĂRII! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349512_a_350841]
-
așa cum îl ai și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar placea că, după ce s-o gata războiu’ asta nenorocit, să venit’ la stana mea din Cot’, să mâncăm un berbec fript s‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pa jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
copil care și-a pierdut câinele”. Anul următor, pe la mijlocul lunii oc- tom-brie, într-o seară caldă și limpede ca lacri- ma, cu înălțimile dimprejurul satului pictate în tot felul de nuanțe coloristice, stăteam pă blană în fața casei noastre. Deodată, de după Cot, a apărut un ciopor mare de oi. Din coada cioporului am văzut un câine mare și fio--ros care a început să latre cu putere și să alerge spre mine cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească vesel. Într-un târziu am realizat că nu voia să-mi facă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
care nu-l mai văzusem de-mult. Dar de unde mă putea cunoaște namila aceea de câine? Nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi vorba tocmai de Bulfei! Am reușit să mă trag înapoi încetișor, pe coate, să mă ridic ușurel și să mă așez din nou pe bancă. În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
trece, trece se petrece, sufletul încântă! Primăvara vie mândră și zglobie, curcubeu de flori, viață în culori, miresme, fiori, beție de-arome, unduiri sublime, cuvinte-mblânzite, viața să ne-alinte. Cu dorul aflat, suflet fericit, pe creastă de munte, își reazemă cotul de cer opalin, să anunțe veste din vârf de mălin, dor aflat declară: Iată că-i primăvară! https://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DQawHrwcZWEg&h=aAQHbh 421 Referință Bibliografică: Primăvara / Olguța
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
doar lung la mine, mirându-se parcă de faptul că eu nu realizasem de ce fusesem convocat la Securitate. Da, și până atunci mai fusesem, dar ceva din vocea securistului îmi spunea că acum era ceva mai deosebit... Mi-am pus coatele pe birou și, așa, cu capul în palme, preț de câteva minute am rememorat prima dintre multele întâlniri pe care aveam să le am cu maiorul Victor Popescu de la Securitate... Era prin 1980, din 1987 eram angajat la Centrul de
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]