1,999 matches
-
de pe scaun, făcîndu-i loc doamnei Mina să așeze pe masă tava cu ceșcuțele de ceai, alături de o zaharniță cu capac. Tot ce ne interesează e prezentul, dacă situația ne scapă încă de pe acum de sub control, cînd va sosi momentul de cotitură o să ia alții caimacul și noi o să rămînem cu buza umflată. — Eu tot n-am înțeles dom’ Președinte, zice Sena, cum o să punem noi mîna pe putere? Am tot vrut să vă atrag atenția cu mult timp înainte că prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de care știm, plus încă un grup surpriză, despre care nu poate spune nimeni la ce căruță o să se înhame. Eu spun că la nici una, intervine direct Sena, Copoiul știe mai bine ce face decît oricine altcineva, o să pîndească la cotitură toată desfășurarea. Și la urmă o să tragă foloasele. Fac ceva pe toate informațiile pe care le deține, se enervează puțin Monte Cristo, dacă e un găgăuță poate să i se dea totu’ mură-n gură, că tot degeaba. Nu avem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
211 lire. Această descoperire „m-a dat gata“, după cum i-a mărturisit unui ziarist. Primirea făcută ediției de către critică a fost la fel de dezamăgitoare - numai cronica lui Percy Lubbock, din Time Literary Supplement, a salutat-o ca pe un punct de cotitură În domeniul literar, dar, În cea mai mare parte, ea a fost ignorată de presă. O suferință În plus i-o aducea gândul că mulți dintre prietenii săi din lumea literaturii, care dezaprobaseră din principiu reviziile consistente aduse operei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Traité de la vie élégante, semnat de Însuși Honoré de Balzac. Suntem așadar În 1830. Balzac are 31 de ani. Dacă ar fi să Își facă bilanțul, ar aduna câteva eșecuri amoroase și financiare. Dar 1830 se anunță un an de cotitură. Prietenii temeinice, boemă literară, bătălia pentru Hernani trăită În direct, sute de pagini scrise și publicate prin reviste, ba chiar și În volum, o iubire Împlinită cu mai vârstnica Doamnă de Berny. Și, strecurată Între toate, o cărțulie neobișnuită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să-l parcurg de capul meu, drumul până la camera cu secrete mi s-a părut mai lung și mai Întortocheat decât prima oară. M-am rătăcit de câteva ori, În pofida faptului că nu Înaintam la nimereală: la fiecare bifurcație sau cotitură mă opream, Încercând să refac mental traiectoria din noaptea precedentă și s-o urmez Întocmai. Uneori, reușeam. Precaritatea luminii de care dispuneam reprezenta totuși un impediment serios. Nu-mi puteam face o idee despre configurația locului pentru că, la maximum doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prăbușea; nu lumea exterioară - oamenii și planeta - ci lumea iluziilor noastre, a dorințelor noastre a intereselor, egoismelor, obiceiurilor, sentimentelor, pozițiilor, ideilor noastre, a relațiilor noastre cu semenii. S-a spus și s-a repetat că asistăm la una din marile cotituri ale istoriei: asistăm, realizăm transformările sociale din care va naște o lume nouă. O facem cu mâinile noastre, fără să luptăm împotriva curentului, dar toți vedem că opera se desăvârșește în lacrimi, în sacrificii, în suferințe de tot felul dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în această cuvântare adresată tineretului. Se ghicește emoția educatorului hotărât să nu ascundă niciodată nimic tinerilor pe care-i pregătește pentru viață, vorbindu-le deschis despre lupta grea de răscumpărare pe care le-a sortit-o destinul în această "mare cotitură a istoriei". Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
est șoseaua spre Luga, moșia Vira a mamei aflându-se la mijloc, cea a fratelui ei, moșia Rojestveno‚ În dreapta, și moșia Batovo, a bunicii, În stânga, verigile fiind podurile peste râul Oredej, care, având un curs șerpuit și Întortocheat cu multe cotituri, scălda moșia Vira pe ambele părți. Două alte moșii, situate mult mai departe În aceeași regiune, erau legate de Batovo: moșia Drujnoselie a unchiului meu, prințul Wittgenstein, situată la câțiva kilometri de gara din Siverski, la nouă kilometri Înspre nord-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele Îi trebuia un răgaz ca să-și revină) dădeam peste Tamara la câte o cotitură a drumului. Mama natură a eliminat mai Întâi una dintre fetele ce o Însoțeau, apoi pe cealaltă, dar abia În august - pe 9 august, 1915, ca să fiu exact precum Petrarca, la ora patru și jumătate a celei mai frumoase după-amieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi omiteți observația făcută adineauri. Fetița e plecată cu sorcova rău de tot. Ce să vă spun? Pe undeva e surioara mai în vârstă a cârnului. Râse stînjenit: Ciudat! Încerc sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați la cotitură... În sfârșit, bat cîmpii! Maiorul îl privi iute apoi coborî pleoapele. " Eram convins că a fost ideea ei. A găsit și mijlocul de-a o comunica fără să se deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea, nu se mai putea convinge că merită să o facă. De aceea, părăsise Ann Arbor și se întorsese la New York, un ratat în vârstă de 28 de ani, fără nici cea mai vagă idee încotro se îndrepta sau ce cotitură avea să ia viața sa. La început, taxiul nu a fost mai mult decât o soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp de câteva săptămâni, dar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând cotitura pe care o luase cariera soțului ei. Acum însă, că el era mort și Harry se dovedea pus pe rele, Valerie Denton Smith a decis să îl distrugă. Harry a negat totul. Cu șapte lucrări false încuiate în depozitul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe hârtie. Firesc ar fi să ne temem de ceea ce este inevitabil. Adică de soare, de timp, de... noapte... Destinul - un arogant ca toți dictatorii. Destinul bate cu pumnul în masă. El nu negociază. Pe omul drept îl așteaptă multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
improvizației. Tranziția de la o societate la alta aduce la suprafață ciocoi, nu boieri. Cele mai multe utopii s-au bazat pe complicitatea terorii. Istoria - acest uriaș ecran al eșecurilor umane. Istoria - acest perpetuu joc de-a hoții și vardiștii. În prea multe cotituri ale istoriei n-am știut ce să facem noi cu noi. Istoria inventariază mai ales paragini. Marile schimbări sunt acompaniate, în primă fază, de grandioase năruiri. Pentru început, noi, românii, vom fi puii de avicola ai Uniunii Europene. Revoluțiile egalizează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a deghizat decât în monstru. Popoarele expansioniste nu au timp să devină prospere. Istoria rămâne violatorul fundamental al condiției umane. Memoria istoriei îi reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
partizan convins al științelor exacte, nu a înțeles un lucru elementar, cunoscut și arhicunoscut; că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă. El a ales-o, parcă intenționat, pe cea întortocheată, cu alte cuvinte: calea cu cele mai multe cotituri, cu cele mai anevoioase serpentine. Precum un melc solitar, ce traversează Bulevardul Magheru ducându-și lent și nesigur pe celălalt trotuar singura avere cochilia, așa și el, tot solitar, cu o întârziere de patru-cinci ani, plus încă o jumătate de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la întoarcere, îngândurat, aproape că nu observa mulțimea trecătorilor care mișunau prin apropierea lui. Gândurile îl copleșeau. Nu-și putea explica un fenomen supranatural, curios și cât se poate de interesant, observat în ultimile zile, care i-a produs o cotitură bruscă în viața. Dacă nu va reuși să convingă prin argumente trainice, că un anumit fenomen recent s-a produs sub ochii tuturor locuitorilor de pe Terra, va fi considerat deviat de pe fix, chiar și de cei mai buni prieteni ai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ieșit în cale. Într-o seară Anton cobora valea Horincei, spre miazăzi de Mălușteni... Valea întunecată și cufundată într-o tăcere adâncă. Luna, care tocmai răsărise, în spatele lui, aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Jean - Camille Blondel și marea cotitură în politica externă a României (1912 - 1913). Jean Camille Blondel (1853-1935) descendent al unei vechi familii de burghezi francezi, s-a născut în orășelul Vènce de pe malul însorit al Mediteranei. Și-a început cariera diplomatică la vârsta de 25 de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]