1,945 matches
-
și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum Îl recunoștea. Era, Într-adevăr, Bargello, șeful forțelor de poliție ale Comunei. Un tâlhar În fruntea altor tâlhari. Își slăbi strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care va decide cine va fi succesorul lui Bonifaciu. Ba chiar, tocmai lui urma să Îi fie oferită cârja de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când natura ar fi voit să Îi compenseze pierderea pe care oamenii i-o produseseră. Dar ceea ce surprindea era vederea celuilalt braț, sau mai bine zis a puținului care mai rămăsese din el. Imediat sub articulația umărului, ieșea printr-o crăpătură a vestonului ca o suliță de flanc, acoperit de o cupă din alamă, probabil un vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a străzii se ridica un palat impunător, pe locul căsuțelor din vechiul cartier. Dar exista ceva nesănătos Îndărătul fastului noilor construcții, care se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era doar primul act al unei revolte generale Împotriva facțiunii Albilor, așa cum profețise Giannetto, cobea aceea blestemată. Cerșetorul avea să fie făcut bucățele, În temnița de la Stinche. La naiba cu făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zvârlit cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura mea fără limbă, așteptându-l pe acela pe care trebuie să-l ucid. Soarele a început să coboare. Printre crăpăturile stâncii văd gaura pe care o face în metalul încins al cerului, gură neobosită, la fel de neobosită ca și gura mea, ce varsă fără oprire fluvii de flăcări peste deșertul alb. Pe drum, înainte, nimic, nici cel mai mic nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Atunci Daru se întoarse cu spatele și adormi. Ceva mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plecat la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut-a să-l sărute-ntâi. Florile simțind cum raza Le
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
simți în largul vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
evidența? Nu fi naiv, e un sfat pe care ți-l dă un prieten, adaugă. Auzi, de unde mă cunoști tu așa de bine? se răsucește pe călcîie, în timp ce Santinelă încuie poarta cu mișcări sigure, trage cu ochiul afară printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit om de pe fața pămîntului. — Una e prietenia noastră, o ține Comandantul pe a lui, și alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
însă, tu te-ai prins de la început cu ce se mănâncă meseria asta și te-ai orientat perfect din prima clipă. Și nici nu trebuie să dai seamă nimănui pentru asta. — Pot să intru? întrebă, încercînd să strecoare plicul prin crăpătura ușii. Trebuie să semnați, e recomandată. — Ce zăpăcită mai sînt, se auzi vocea Angelinei, cum am putut să uit? zise scoțînd lănțugul de siguranță, deschizînd larg ușa. — Dormeați? V-am trezit? spuse Poștașul trecînd pragul. — Aș fi vrut eu, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pentru a putea trăi. În același fel, o dată ce adeptul și-a dezvoltat complet spiritul-corp, el trebuie să abandoneze corpul mai devreme sau mai târziu, pentru a-și lăsa spiritul să umble liber prin cosmos. Această ieșire are loc chiar prin crăpătura care apare în sutura creștetului capului acestor adepți. Doar nou-născuții și cei mai avansați adepți au suturi atât de moi la nivelul cutiei craniene. Înainte de moarte, adepții shen-hsien trebuie să stăpânească pe deplin arta extrem de subtilă a fuzionării conștiinței lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și pusă apoi Într-un loc anume În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii. Ellis Loew stătea în spatele biroului său, făcând frumos în fața unor ziariști. Lee era alături de procuror, îmbrăcat în singurul lui costum. Arăta obosit - dar nicidecum la fel de iritat ca în seara trecută. Loew declara ferm: — ...iar atrocitatea omorului ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de Manley, iar vocea lui câtuși de puțin bâlbâită tuna și fulgera: — Îți trebuia o crăpătură proaspătă și ai crezut că Betty o să fie o pradă ușoară. Te-ai dat rotund și când ai văzut că nu ține figura, ai implorat-o. Nici figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit bani. Ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
draperii groase, de camuflaj. Locul era cu desăvârșire liniștit. Mi-am scos arma și am sunat la ușă. Au trecut douăzeci de secunde. N-a deschis nimeni. Mi-am trecut degetele de-a lungul tocului ușii. Am dat de o crăpătură, am luat cătușele și le-am folosit drept pârghie. Încuietoarea n-a cedat. Am crestat lemnul din jurul încuietorii până când am simțit că ușa începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să fie ca o fecioară de fier sau o centură de castitate pe care să n-o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]