3,263 matches
-
După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul de iepure de pe care rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așa ceva. — Uită-te la bătrâna Shantiji, spunea ea. N-are nici un fel de probleme când mănâncă. Familia ei are grijă de ea. În fiecare an îi cumpără o proteză nouă. Așa cum spuneam, au grijă de ea. Ai văzut cum a crăpat osul ăla și-a dat pe gât măduva? Normal, eu n-am avut... În orice caz, ce noroc pe ea că familia ei are grijă de ea. Dacă făcea astfel de aluzii, chibzuia Ammaji, era sigur că va primi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și alte câteva cărți: Freud, Marx, Darwin, Einstein și Hitler. Banii e plină de lucruri interesante. Dar banul la ban trage. Legea lui Gresham. Imprimarea capului monarhilor pe suprafața monedelor era o șmecherie egocentristă visată de conducători. Când Caligula a crăpat în cele din urmă, au fost topite toate monedele pentru a i se șterge chipul de pe detestații gologani. Știi că drept bani erau folosite carnea, și țigările, și băutura, și gagicile, desigur, și muniția pentru luptă. Toate astea seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa imaginea mea avusese de suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și am luat o gură de vin roșu. — Știi că mereu i-au plăcut fetele blonde, genul Bambi, fragile și neajutorate, nu? Ei bine, eram la o petrecere și i-am spus una dintre glumele mele cu blonde și, în loc să crape de râs, așa cum face de obicei, s-a arătat sobru și mi-a spus că nu i se pare teribil de amuzant să faci glume pe seama unui lucru atât de neînsemnat precum culoarea părului. Îți dai seama cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe drum, și am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi romantice, măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lanțul și i-a dat drumul. Am mai luat o gură de bere. Părea că Hawkins vrea să spună ceva, dar am continuat: eram luată de val. —Oricum, ideea că instalația a căzut din întâmplare peste Charles și i-a crăpat capul e mult prea cusută cu ață albă. Chiar dacă Charles ar fi fost sub ea când s-a desfăcut lanțul, ar fi auzit-o în cădere. Nu era muzică de fundal sau altceva în atrium și, fiind duminică, toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
altceva. De ce ar fi trecut Charles prin atrium? Corpul lui a fost găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială să-l care până în atrium și să dea drumul Planetei plutitoare deasupra lui ca să facă să pară că sculptura mea a fost de vină. „Opera de artă o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
furia strânsă în ultimele treizeci și șase de ore pompându-mi în vene ca adrenalina. A, sigur! Poliția care înscenează punând droguri sau care fură din ascunzișurile oamenilor sau care îi bate pe suspecți știind sigur că și dacă individul crapă nu vor plăti pentru asta! Știu eu pe cineva care a fost închis pentru că protesta violent în timpul demonstrației privind taxa pentru votare. Doi dintre colegii tăi l-au mințit pe magistrat și a primit douăsprezece luni. Sau despre caftirea minerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tipul ăla? a spus. Cercetezi ceva? S-ar putea. Cineva s-a folosit de sculptura mea ca să scape cu fața curată. Nu m-ar deranja să-l prind pe ticălosul care a făcut asta. — Am auzit că cel care a crăpat era o persoană controversată, a spus. —Serios? Unde ai auzit asta? am întrebat plină de interes. —Saul lucrează la o tipografie din centrul financiar, s-a oferit Tom să răspundă. —Unul dintre acelea non-stop, unde totul trebuie trecut printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să facă pozele alea? I le-am dat lui Sebastian. Cred că a avut o cheie de la casă, a sugerat. I-o fi dat Belinda una sau o fi făcut o copie după a ei fără ca ea să știe. A crăpat ușa în timp ce ei erau ocupați și a făcut câteva poze. — Cât a riscat! — Deși nu a fost singurul risc pe care și l-a asumat, nu? Voi trimite astea lui Sir Richard, anonim, am spus. Asta ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele de la „Romarta Copiilor“, gesticulând supărat, furios. Din când în când se oprește brusc, își ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
v-am răspuns nu, am zis eu În șoaptă. Uitați de toate. Barceló zîmbi. — Acum e prea tîrziu, Daniel. Ar fi trebuit să-mi vinzi cartea aia cu ani În urmă, cînd ai avut ocazia. Am ajuns acasă cînd se crăpa de ziuă, tîrÎnd după mine costumul acela absurd de Împrumut și naufragiul unei nopți nesfîrșite, pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tanger. În scurt timp, am Înțeles că erau doar sforăiturile lui Fermín, iar o clipă mai tîrziu lumea se stinse. În viața mea n-am mai dormit vreodată atît de adînc și de bine ca În noaptea aceea. CÎnd se crăpă de ziuă, truna cu găleata, străzile erau Înecate, iar ploaia biciuia geamurile cu furie. Telefonul sună la ora șapte și jumătate. Am sărit din fotoliu să răspund, cu inima cît un purice. Fermín, În halat de baie și papuci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrebîndu-mă dacă mă recunoscuse după voce. — Văd că n-ai coaie nici să vorbești, nenorocitule. Orice căcat uscat e-n stare să facă ce faci tu, dar cel puțin un bărbat ar avea curajul să dea piept. Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine dacă aș ști că o fată de șaptesprezece ani are mai mult sînge-n vine decît mine, fiindcă ea n-a vrut să spună cine ești și nici n-o să spună. Și pentru că tu n-ai tupeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pueblo Nuevo se zărea În depărtare, dîra de culoarea chihlibarului răspîndindu-se peste mare, iar spiralele de foc și de fum urcînd la cer asemenea unor șerpi de lumină. CÎnd pompierii au izbutit să stingă flăcările, cu puțin Înainte să se crape de ziuă, nu mai rămăsese nimic, În afara scheletului de cărămizi și metal ce susținea bolta. Acolo l-am Întîlnit pe Lluís Carbó, care lucrase ca paznic de noapte vreme de zece ani. Se uita la molozul fumegînd, nevenindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîlnesc, simt că te cunosc și că, dacă mă pot Încrede În cineva, acela ești tu. Amintește-ți de mine, Daniel, fie și Într-un colțișor, pe ascuns. Nu mă lăsa să plec. Nuria Monfort UMBRA VÎNTULUI — 1955 1 Se crăpa de ziuă cînd am terminat de citit manuscrisul Nuriei Monfort. Aceea era povestea mea. Povestea noastră. În pașii pierduți ai lui Carax recunoșteam acum propriii mei pași, de-acum irecuperabili. M-am ridicat, ros de neliniște, și am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai grijă... Ai grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile Mathildei pluteau deasupra lanului, amestecându-se cu vârtejul costumelor lui Noimann, care izvorau dintr-un dulap lung cât toate zilele ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp, plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât se poate de muzical... Slujitor I : Cum muzical? Cotoșman: Cobză! În lanțuri, să vadă și el cum e! Domnița: A, dumneata trebuie să fii Cotoșman... Cotoșman: Prea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vagon de pasageri, clasa a doua. Contrastul nu e destul de puternic. Ehee, Își zice el, dar câți oameni n-au călătorit În vagoane de vite și au tot sperat să ajungă vii la destinație! Coboară În G. tocmai când se crapă de ziuă. E singurul pasager care coboară aici la o asemenea oră. Pe străzile noroioase ale satului nu se vede nici țipenie de om. Se apropie totuși de impiegat și-l roagă să-i spună În ce casă locuiește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
să-l ajute s-o găsească pe fosta sa tovarășă de drum, ascunzând însă,dintr-un simțământ de gelozie, rangul și sexul ei. Era spre seară când se înntâlniră și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându-și ochii asupra scutului lui Rogero l-a întrebat cu ce drept purta armele troiene. Rogero și-a declarat obârșia și neamul apoi, l-a întrebat la rându-i pe cavaler
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unchiului meu În această clădire și de cât de tare se emoționase Seamus când Îi recunoscuse numele. Era supărător, ca să mă exprim blând, că Seamus Întruchipa publicul-țintă al unchiului meu. Când am deschis ușa, Millington era cât pe ce să crape din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]