1,743 matches
-
reformele sistemului de învățământ, apoi de calitatea guvernărilor - valurile post-revoluționare, cu tendința de a ocupa „centralul panou acțional-cultural / spiritual“, fiecare val considerându-se „altă / nouă generație“, „confundându-se“ cu o "„reflux-generație“, adică o „generație a retragerii la matcă“ și a cristalizărilor în profunzime (the generation of deep clearness)" ca „revers“ al valului revoluționar, ca parte dispre matcă și de „reflux“ - ce, la următorul seism, își transformă ultimele două-trei "promoții", încă „neafirmate deplin“ (fiind în „pragul maturizării“), evident, în „structura de rezistență
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
Bălcescu" din Călărași, urmează cursurile Facultății de Limba și Literatura Română - Universitatea din București (1963 - 1967). În anul 1964, a debutat cu poeme în revista bucureșteană, "Luceafărul". A publicat următoarele volume de versuri: Criticul literar Eugen Simion atrage atenția asupra cristalizărilor profunde, „nucleale”, din teritoriul poetic al lui George Alboiu, încă din volumul de debut, "Câmpia eternă" (1968), câmpurile sale poematice fiind polarizate de un mit: «mitul câmpiei infinite, perene, în care trebuie să citim la prima vedere o reprezentare spațială
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
publicat în 1893, ale cărui idei au format cunoscuta "Teză a Frontierei" (în ). Argumentele aduse de Turner subliniază rolul important al fenomenului de mutare continuă al frontierei americane către vest în formarea și aprofundarea caracterului americanilor precum și în procesul de cristalizare al democrației în Statele Unite ale Americii. Cunoscut, de asemenea pentru teoriie sale asupra secționalismului geografic, opera lui Turner a fost repusă în lumină în ultimul timp datorită altor completări și comentarii ale cunoscutei sale , cu părerea unanimă ale istoricilor americani
Frederick Jackson Turner () [Corola-website/Science/310673_a_312002]
-
pictor la București, ca mai toți oamenii de cultură ai acelor timpuri. Înscriindu-se în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești. Aspirant devotat către marile compoziții, a realizat alegorii cu tematică mitologică sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon, cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
pictor la București, ca mai toți oamenii de cultură ai acelor timpuri. Înscriindu-se în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus aportul la cristalizarea conștiinței naționale românești. Cunoașterea temeinică a proporțiilor corpului uman, a anatomiei, a științei compoziției în portret, modul de exprimare plastică cu ajutorul mijloacelor folosite cu sobrietate precum și sinceritatea emoțiilor care reies din pictarea grațioasă a unui chip de femeie, se regăsesc
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Magnetit.png|thumb|200px|left|Structura de bază a magnetitului]] Din punct de vedere cristalografic magnetitul aparține de grupa [[spinel]]ului, cristalele dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta structurii de rețea este "a" = 8,394 Å, astfel rezultă 8 forme structurale de bază cu 56 de atomi într-un sistem de cristalizare cubic. Magnetitul împreună cu hematitul sunt principalele minereuri de fier (până la 72 % fier) sub denumirea de oxid negru de fier se înțelege magnetit concasat (măcinat). Diferite [[animal]]e necesită magnetita pentru o [[orientare]] geografică pe teren.Astfel se pot aminti [[albină
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
un bun conductor electric (ca. 0.2 mΩm la T>120K) devine un izolator electric (40mΩm la T<120K).Această proprietate a mineralului a fost studiată și explicată teoretic în anul 1939 de E. J. W. Verwey. [[Categorie:Minerale cubice (cristalizare)]] [[Categorie:Minerale feroase]] [[Categorie:Minerale]] [[Categorie:Minereuri]] [[Categorie:Mineralogie]] [[Categorie:Oxizi]] [[Categorie:Materiale feromagnetice]] [[Categorie:Compuși ai fierului]] [[Categorie:Magnetism]]
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
cultură a Austriei a început să prindă contur pe vremea când teritoriul actual al Austriei era parte a Sfântului Imperiu Roman, având în actul Privilegium Minus din 1156, care a ridicat Austria la statutul de ducat, un pas important spre cristalizarea acestei culturi proprii. a fost evident masiv influențată de cea a vecinilor săi, Germania, Italia, Cehia, mai exact Boemia, și Ungaria. Austria a fost locul de naștere al mai multor compozitori faimoși ca de exemplu Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Strauss
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
un compus de berkeliu, pur. Sunt cunoscuți doi oxizi de berkeliu, în care starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 8, sau octaedrică, cu numărul 6 , iar în iodură forma cristalină este octaedrală. Fluorura de berkeliu (IV) (BkF) este un solid ionic galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
temperaturi de aproximativ 500 °C. Acest solid verde are un punct de topire de 600 °C, și cristalizează hexagonal, fiind astfel izotipic cu clorura de uraniu (III). Când este încălzită aproape până la temperatura de topire, BkCl convertește în sistemul de cristalizare ortorombic. Sunt cunoscute două forme de bromură de berkeliu cu valență 3: una monoclinică, în care numărul de coordinare este 6, și una ortorombică, cu numărul de coordinare 8. Cea din urmă este mai puțin stabilă, transformându-se în faza
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de berkeliu cu un amestec de vapori de acid sulfhidric și sulfură de carbon la o temperatură de 1130 °C, sau prin reacția directă dintre berkeliul metalic cu sulful elementar. Acest compus are culoarea neagră-albăstrie și cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Hidroxizii de berkeliu cu valență trei și patru sunt stabili în soluții de hidroxid de sodiu . Fosfatul de berkeliu (III) (BkPO) este un compus solid ce prezintă fenomenul de fluorescență de culoare verde. Hidrurile de berkeliu sunt produse prin
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
produși prin intermediul reacțiilor de captură nucleară și de dezintegrare cu particule alfa în depozitele de uraniu, astfel, berkeliul poate fi denumit cel mai rar element din natură. În condiții ambientale, berkeliul își asumă cea mai stabilă formă în sistemul de cristalizare hexagonal, grupul spațial "P6/mmc", parametrii structurii fiind de 341 pm și 1107 pm. Cristalele de berkeliu au o structură dublă alcătuită Cei mai dificili pași din procesul de sinteză al berkeliului au fost separarea de produsul final și producția
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
se aseamănă cu a altor lantanide. Majoritatea soluțiile apoase ale sărurilor de lutețiu sunt incolore și formează cristale de culoare albă în urma încălzirii. Însă, excepția de la regulă este iodura. Sărurile solubile, ca și azotatul, sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul și oxalatul sunt insolubile în apă. Lutețiul metalic este ușor instabil în aer la temperatură standard, dar arde rapid la 150 °C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul rezultat este cunoscut pentru că poate absorbi
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
oxizi prin recoacere. Oxizii sunt apoi dizolvați în acid azotic, care exclude astfel unul dintre componenții principali, ceriul, al cărui oxid este insolubil în HNO. Unele pământuri rare, inclusiv lutețiul, sunt separate ca săruri duble cu azotat de amoniu, prin cristalizare. Lutețiul este separat prin schimb de ioni. În acest proces, ionii de pământuri rare sunt absorbiți într-o rășină specială prin schimb de ioni de hidrogen, amoniu sau ioni cuprici prezenți în rășină. Sărurile de lutețiu sunt apoi spălate selectiv
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
Sm"; totuși un simbol alternativ, "Sa" a fost folosit frecvent până în anii 1920. Precedent descoperirii tehnologiei de separare a schimbului de ioni din anii 1950, samariul nu avea nicio utilizare comercială în formă pură. Totuși, un rest din urma purificării cristalizării fracționale a neodimului conținea un amestec de samariu și gadoliniu care a primit numele de "Amestecul Lindsay" după denumirea companiei care îl fabrica. Se crede că acest material a fost folosit în tijele de protecție din cele mai timpurii reactoare
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
căror raport de volum poate fi controlat prin intermediul proporțiilor din amestec. Pudra poate fi convertită în cristale mai mare al unei boruri de samariu folosindu-se metoda topirii cu arc sau metoda zonei de topire, bazându-se pe temperaturile de cristalizare diferite ale SmB (2580 °C), SmB (cam 2300 °C) și SmB (2150 °C). Toate aceste materiale sunt dure, sfărâmicioase, solide, de culoare negre-gri și cu duritatea crescând odată cu conținutul de bor din compus. Diborura de samariu este prea volatilă pentru
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică sunt cunoscute mai multe tipuri de reacții chimice, printre care se numără reacțiile de descompunere, de combinare sau de dublu
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută. Materialul din care este alcătuit este oxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se dizolvă în apă și care privit la microscop are diferite forme de cristalizare. Se întrebuințează ca material izolant, ca material filtrant, ca agregate pentru betoane, drept suport pentru fabricarea dinamitei și a altor explozivi etc.
Diatomit () [Corola-website/Science/313070_a_314399]
-
similar, piața germană oferă varietăți de votcă germană, ungară, poloneză și ucraineană cu 90%-95% alcool. O votcă bulgară, Balkan 176°, conține 88% alcool. Datorită punctului de înghețare scăzut al alcoolului, votca poate fi depozitată în gheață sau congelator fără cristalizarea particulelor de apă. În țările unde nivelurile alcoolului sunt în general mici (în S.U.A. spre exemplu, datorită faptului că taxele variază după procentajul alcoolului), unii măresc procentajul alcoolului printr-o formă de distilare înghețată. Aceasta se face prin plasarea votcii
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
competența cărora (fiecare cu competența specifică) intrau cele mai variate cauze, cu excepția celor rezervate Areopag-ului și a crimelor contra siguranței statului - judecate direct de Ekklesia. Constituția lui Clistene înlătura rămășițele orânduirii gentilice și încheie, în linii mari, procesul de cristalizare a democrației ateniene. În ultimii ani de viață (moare în 506), Clistene se consacră apărării reformelor sale împotriva intervenții externe spartane, beoțiene și corintice. În anii 487 - 486 continuă democratizarea constituției ateniene: reprezentanții celei de-a doua clase cenzitare, cavalerii
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
ateste, stimulează talentele administratorilor care se ridică în rang prin abilitatea de a scrie și merit personal, nu prin titlu moștenit, impunerea meritocrației creând o guvernare de o eficiență nemaiîntâlnită până la el. Geniul organizatoric al împăratului s-a exprimat prin cristalizarea primului stat chinez, împărțit în 36 de prefecturi conduse fiecare de un civil, un militar și un supraintendent „raportor". Această concepție era puțin adaptată mentalității popoarelor din regiune. El a reușit totuși, cu ajutorul unei reforme agrare brutale realizate, mai ales
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
obișnuită, skandhas se unesc într-un fel în care se dizolvă în clipa morții. Astfel, elemente ale personalității transformate se reîncarnează, dar își pierd unitatea ce reprezintă personalitatea unui anumite persoane. În cazul "tulku", totuși, se spune că obțin suficientă "cristalizare" a skandhas într-o manieră în care aceste skandhas nu se desfac complet în clipa morții unui "tulku"; ci mai degrabă are loc o reîncarnare directă. În această nouă naștere, "tulku" stăpânește o continuitate de identitate/devotament personală, înrădăcinată în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de la Ocna de Fier), aurii (pirita), bordo cu negru (calcita limonitizata), altele sunt galbene aurii (granatul de la Ocna de Fier) sau galbene lamai (o varietate de Schweitzerit). Formele sunt și ele dintre cele mai ciudate. Pe de o parte, datorită cristalizării diferite, unele exponate sunt compuse din concreșteri cu fețe pătrate (pirita de la Dognecea), triunghiulare (galena), altele, așa-zisele macle coaxiale, prezintă concreșteri radiale (crucea Sf. Andrei). Vedeta colecției este Macla Gruescu, o macla coaxiala cu concreșteri radiale, sub formă de
Constantin Gruescu () [Corola-website/Science/313522_a_314851]