3,585 matches
-
trei nivele fără saltele ori ceva de-a amortiza construcția metalică ce-ți producea răni În timpul somnului iar restul, unii lungiți pe sub paturi, iar ce-i rămași fără aceste privelegii În picioare, Înghesuiți unul Întraltul Încăt, cu greu Îți puteai croi drum să ajungi la unul din cele trei imposibile instalații sanitare, În care și acolo așteptai să-ți vină rândul În ipostazele cele mai stupide...! În timpul nopții, eu care stătusem toată ziua În picioare aproape În poziție de drepți, odată cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
defect din naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui Sammler. Venise vremea? Vremea? Ce groaznic! Dar da! Elya urma să moară de hemoragie. Știa asta? Desigur că știa. Era doctor, așa că trebuia să știe. Dar era și făptură umană, așa că putea aranja multe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Vă jur că fura din geantă și i-am făcut două poze. — Nu mai spune! — Păreți supărat, domnule. De ce sunteți așa de supărat pe mine? Sammler văzu acum mașina poliției, lumina intermitentă de pe acoperiș și polițiștii care se apropiau agale, croindu-și drum prin mulțime. Emil Îl trase pe Sammler după autobuz și spuse: — Nu vreți să vă amestecați În așa ceva. Trebuie să plecăm. — Da, Emil, desigur. Traversară strada. Evită să te amesteci cu poliția. L-ar putea reține ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ostjude 1. El se presupunea că este cel expresiv, cel care are inimă. Nu cam așa a fost? Deci tatălui tău i s-a dat sarcina de a fi expresiv. Nu se poate spune că nu a avut un drum croit de mama ta. Cred că ar fi fost mai ușor să iubești o teoremă În geometrie decât pe sărmana ta mamă. Iartă-mă, Angela, că Îți vorbesc așa. Ea răspunse: — E ca și cum am sta pe marginea unei prăpastii, oricum, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au început s-o plictisească. S-a amorezat de ocean, iar stratul mineral ridicat în calea ei de oamenii din orașe n-a fost un obstacol, ci doar un deranj de-o zi. Lorelei a inundat uscatul și și-a croit drum către ocean. Ca orice forță a naturii sau ca orice adolescentă îndrăgostită, Lorelei i-a rănit și i-a îngrozit pe cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar n-a primit nici un răspuns. A intrat în cameră și-a găsit-o pe Jina la masă, cu hârtie și cărbune de desen în față. Schițase deja munții și pajiștea din fața ferestrei, dar ignorase firul de apă care-și croise drum pe lângă cabană. Zach a traversat încăperea și s-a aplecat s-o sărute pe puful de pe ceafă. Jina era așa de fragilă, încât bărbatul a simțit cu buzele un os. Deseori trebuia să se tempereze atunci când făceau dragoste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îndesat hârtia înăuntru. Apoi a pus săculețul înăuntrul genții, aproape de fund, deși s-a gândit că poate ar fi fost mai bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă singur de barajele mortale, să-și croiască drum către mare ca somonii sau ca un mesaj ascuns într-o sticlă. Zach să fie în siguranță. Pașii au amuțit. Zach stătea în picioare, în spatele ei, și aștepta. Hai să mergem, i-a spus Jina. Ellis a desfăcut frânghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apa scotea sunete de pumni lovind în carne, era ca o bătaie. Trebuie să mă duc să mă uit puțin, a spus el. Când apa e scăzută, e greu de trecut. Și Zach a sărit din gabară și și-a croit drum, spre marginea cascadei, țopăind din bolovan în bolovan. Când nivelul apei era ridicat, vâltoarea era rapidă și fără protuberanțe; acum însă era ca un câmp minat. Tehnic vorbind, existau trei căi de acces dincolo, dar, atât de târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a revenit. Cabana s-a umplut cu fum și Zach a realizat, cu mare regret, că, de fapt, nu era mort deloc. La trei luni după ce fusese târât înăuntru, bărbatul a ieșit din cabană cu pași împleticiți. Și-a croit drum prin zăpada care-i ajungea până la coapse, a ajuns până la râu. Pearl l-a găsit și i-a arătat haina de lână și vesta de salvare a Jinei. I-a spus că soția lui murise. Trupul ei fusese recuperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viață . Copacul sufletului Se plimbă sufletul pe-o aripă de iarnă, cu gândul scutură ciorchini de primăvară, întinse ceruri de curcubeu vrea să aștearnă copacul sufletului să-și regăsească iară. Din fulguieli pictate în culori de iarnă, sufletul și-a croit perechi de rădăcini și a pornit prin viață ca să cearnă, în alte suflete icoane îmbrăcate-n flori de crini. Un suflet și o iarnă au înflorit peste zăpezi mugur de îngeri vii au aninat pe ramuri zâmbet de ghiocei pictat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care nu i se potrivea cu melodia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a fost dispersat de cîțiva consumatori de saké și alte băuturi alcoolice iefitine, care erau beți turtă și de către cele două femei care fuseseră duse cu forța, undeva mai departe În albie. — Vorbesc eu cu cei de la birouri, urlă fratele, croindu-și drum prin Învălmășeală și luînd-o apoi la fugă. Chiar pe cînd traversa semicercul de microbuze, a fost ajuns din urmă de cîțiva muncitori și trîntit la pămînt. Eu n-am făcut, Însă, nici un pas spre el. Stăteam cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-au adunat gălăgioși la panta care forma planul Înclinat al digului - singura cale posibilă care făcea legătura Între albia rîului și drum. În clipa aceea, ultimele două microbuze, care se puseseră mai greu În mișcare, au reușit să-și croiască drum, claxonînd, cu faza mare aprinsă. Unul reuși să scape, dar celălalt pierdu viteză pe la jumătatea pantei. Atacanții l-au răsturnat și l-au lăsat așa, la poalele dîmbului. Planul Înclinat al digului era puternic luminat pe o Întindere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care ai scos aerul. Poate și pentru că acum goneam cu soarele În spate... De data aceasta bolta cerească, și nu drumul, se deschidea nemărginită În fața ochilor mei. Pete de nori presărau cerul, pe alocuri și cu toate acestea, albastrul Își croia drum printre ei precum o pînză lipită cu clei. Poate era doar o iluzie, dar pe pînza din fața mea se adunaseră tot mai mulți nori și cerul se Întunecase. Sub bolta pestriță se Întindea orașul pe care eu Îl lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și eu ce mi-a mai rămas În pahar și am mai comandat un rînd. Tashiro, nervos, și-a luat inima-n dinți și s-a uitat la mine. — Domnul Nemuro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici prin cap nu-mi trecea să scot bani din divulgarea operațiunii ilegale. Privirile mi-au fost din nou atrase de afișul transcris: „Angajăm salariată” și am Împins ușor și calm ușa cu care mă familiarizasem deja și mi-am croit drum În atmosfera Încălzită și plină de freamăt. Mi-a fost imposibil să deslușesc ce se petrecea acolo. Doi sau trei bărbați care stăteau mai În față s-au Întors și mi-au aruncat niște priviri dușmănoase; În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe urmele lui. Poate era mai bine să-mi croiesc drum, fără șovăire. În orice caz, poate voi fi În stare și eu să văd dincolo de curbă dacă mai fac cinci-șase pași. Dacă aș putea să mă asigur de realitatea peisajului cu proprii mei ochi, simțeam că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă Înșel pe mine Însumi, adevărul este altul. Oare chiar Îmi era imposibil să-mi aflu prețiosul nume ? Deodată, o durere paralizantă Îmi țîșni dinspre ceafă spre frunte. Răul de care, din fericire, uitasem de cînd am venit aici, Își croia din nou drum pornind din capul pieptului. Nu mai exista nici o Îndoială că-mi uitasem și propriul nume. Singurul lucru care mi-a mai rămas Îl constituia conștiința faptului că eram totuși EU. Ceșcuța sări dintr-o dată de pe farfurioară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreo trei centimetri. Trecea multă lume pe stradă, dar n-aveam cui să adresez un cuvînt. Se pare că salvatoarea mea n-a sosit Încă. Oameni care mergeau grăbiți, zîmbind unul altuia... O femeie tînără Însărcinată Își tot răsucea trupul, croindu-și drum prin mulțime, preocupată doar de picăturile de apă ce-i curgeau din sacoșă... de la peștele care se dezgheța. Singurul care mi-a aruncat și mie o privire a fost un tînăr de șaptesprezece-optsprezece ani, cam palid la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam sec la minte, dar care știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea civilizată, a țării de origine, că m-a croit ignorantă și m-a făcut să frec concepte în loc de butoane. L-am lăsat dracu’ pe șwițerian gol sub prosop, pe un stand-by inutil, cu remotul în mână. Am fugit pe pajiștea de lângă hotel și am sporovăit îndelung cu Petrit albanezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică dragă, de ce unii ca noi sunt condamnați la inadecvare. Pe vremea comunismului, lumea era croită pentru proști și mediocri. Toți ceilalți se simțeau alienați. Tranziția este minunat construită să nu aibă nici o criză identitară escrocii și șmecherii. E vremea lor. O lume nealienată, pentru profesioniști competitivi care trăiesc după reguli nu a existat încă în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al funcției ce o deținea. Dar asta înseamnă falsificarea vieții. Și mai e ceva, domnule președinte: „Dreptul”, după cum știți, nu-i decât viața socială în mișcare, devenirea ei permanentă, o curgere fără sfârșit, cu finalități previzibile, uneori nu, fiecare generație croindu-și cămăși pe măsura idealurilor sale, strigate pe străzi sau în parlamente; or asta înseamnă, în esență, dinamica legilor pe care sunteți chemat să le aplicați, uneori mai spectaculoase decât cele ale fizicii sau ale chimiei. Și dumneavoastră stați închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]