2,936 matches
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de mari de
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de mari de țărani și
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de mari de țărani și cavaleri de rang
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
se adunaseră efective neașteptat de mari de țărani și cavaleri de rang inferior, care au plecat pe propria răspundere către Ierusalim. Țăranii fuseseră chinuiți de foamete, secetă și ciumă cu mulți ani mai înainte de 1096, unii dintre ei văzând în cruciadă probabil o modalitate de a scăpa de greutăți. Mobilizarea țăranilor a fost datorată și unui număr de fenomene naturale care se manifestaseră la începutul anului 1095, fenomene care păreau că sunt o binecuvântare divină pentru cruciadă: printre altele o ploaie
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
dintre ei văzând în cruciadă probabil o modalitate de a scăpa de greutăți. Mobilizarea țăranilor a fost datorată și unui număr de fenomene naturale care se manifestaseră la începutul anului 1095, fenomene care păreau că sunt o binecuvântare divină pentru cruciadă: printre altele o ploaie de meteori, o eclipsă de lună, o cometă și o auroră. A izbucnit, de asemenea, cu doar puțin timp înaintea convocării Conciliului de la Clermont o epidemie de ergotism, care genera oricum ample mișcări de populație. Milenarismul
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
carismatic și orator bun, Pierre l'Ermite din Amiens, a devenit liderul spiritual al mișcării. El s-a remarcat prin modestie, apărând în public îmbrăcat în haine sărăcăcioase și călărind pe un măgar. El a predicat ridicarea la luptă pentru cruciadă prin tot nordul Franței și în Flandra. Călugărul pretindea că fusese însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru a demonstra aceast afirmație. Se pare că mulți credincioși credeau că Pierre l'Ermite
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
în Flandra. Călugărul pretindea că fusese însărcinat să predice de însuși Isus Cristos, având chiar o presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru a demonstra aceast afirmație. Se pare că mulți credincioși credeau că Pierre l'Ermite, nu Papa Urban, este inițiatorul cruciadei. Presupunerea că armata mobilizată de călugăr ar fi fost o adunătură de țărani analfabeți și săraci cu duhul, care nu aveau nici cea mai vagă idee încotro se îndreptau și care credeau că oricare oraș mai mare pe care îl
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
tarile orentului, i-a instigat si pe tarani, care sperau la o viata mai buna si la libertate. Călugărul Pierre și adunat armata la Köln pe 12 aprilie 1096, având de gând să stea aici ceva vreme și să provăduiască cruciada germanilor, în speranța că va recruta noi cruciați. Francii nu s-au arătat dornici să-l aștepte pe călugăr și pe germani și, sub conducerea lui Gautier Sans-Avoir, câteva mii dintre ei au plecat mai departe, au traversat fără incidente
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
lunii iulie, armata cruciată a ajuns la Constantinopol, fiind escortați de militari bizantini. Pierre și restul cruciaților au părăsit Kölnul pe 20 aprilie. Cam 20.000 de oameni au plecat imediat, în timp ce alții au urmat după ceva vreme. (Vedeți și: Cruciada germană). Când au ajund pe malurile Dunării, cea mai mare parte a lor a hotărât să continue drumul pe jos, intrând în Ungaria pe la Ödenburg (Sopron), în timp ce restul s-a deplasat cu bărcile pe fluviu. După ce au traversat fără incidente
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
părăsit unde s-au apărat până când marina bizantină a intervenit și i-a obligat pe turci să ridice asediul. Cele câteva mii de cruciați care au scăpat au reușit să se reîntoarcă în Constantinopol. Aceștia au fost singurii supraviețuitori ai cruciadei țăranilor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei Géza al II-lea (1141-1162) ci, ceva
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
a fost un regat creștin înființat în Levant în 1099 după prima cruciadă. Acest regat avea legături strânse cu monarhiile Europei de Vest, dar avea o întindere relativ mică, iar sprijinul militar și financiar de care se bucura în Europa era redus. a avut legături mai strânse cu Regatul Armean al Ciliciei și
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fâșie îngustă de pământ de-a lungul țărmului mediteranean, pe cuprinsul căreia mai existau numai câteva orașe întărite. Regatul a fost distrus în cele din urmă de mameluci în 1291, creștinii piezând controlul asupra ultimului oraș în zonă, Acra. Prima cruciadă a fost inițiată de Conciliul de la Clermont din 1095 de Papa Urban al II-lea, având ca țel sprijinirea Imperiului Bizantin în lupta cu invazia turcilor selgiucizi. În scurtă vreme însă, cucerirea (sau recucerirea, după cum considerau unii dintre participanți), Țării
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
recucerirea, după cum considerau unii dintre participanți), Țării Sfinte a devenit principalul obiectiv al cruciaților. Regatul a fost înființat odată cu asedierea și cucerirea Ierusalimului în iulie 1099. Godefroi de Bouillon, duce de Lotharingia Inferioară, unul dintre cei mai importanți lideri ai cruciadei, a fost ales primul rege creștin al Ierusalimului. El a refuzat să accepte titlul, considerând că niciun om nu ar trebui încoronat în locul în care Isus Cristos a purtat coroana cu spini. În loc de titlul regal, el și-a luat titlul
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
și, după cucerirea orașului Tripoli în 1109, și asupra Comitatului Tripoli. Balduin a reușit să respingă în 1113 invaziile musulmane în bătăliile de la Ramala, Damasc și Mosul. În timpul domniei sale s-a mărit numărul de creștini catolici din regiune, odată ce mica cruciadă din 1101 a adus noi întăriri în regat. Statele oraș italiene (Veneția, Pisa și Genova) au început să joace un rol din ce în ce mai mare în viața regatului. Flotele sus-numitelor orașe au sprijinit armata terestră în lupta pentru cucerirea orașelor-port, primind în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
după moartea tatălui ei în 1131. Populația latină a regatului a fost tot timpul redusă din punct de vedere numeric. Deși în regiune venea un aflux continuu de coloniști și noi cruciați, mulți dintre cei care au luptat în prima cruciadă au plecat pur și simplu înapoi la casele lor. Latinii erau doar o minoritate colonială care conduceau populația băștinașă formată din musulmani, ortodocși greci și sirieni. Ierusalimul a început să fie cunoscut ca "Outremer (teritorile de peste mări)", iar o nouă
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
membri ai comunității musulmanilor creștinați. Cu toate acestea, principatele france au rămas colonii occidentale distincte în mijlocul teritoriilor musulmane. Despre acest fapt, cronicarul Fulcher din Chartres scria: „noi, care eram occidentali, fusesem transformați în orientali”. Fulcher, care fusese participant la prima cruciadă, și-a scris cronica până în anul 1127. Alte cronici cunoscute sunt cele ale pelerinilor individuali care au fost strânse în "Recueil de voyages et mémoires", publicată de Société de Géographie (Paris, 1824-66); "Recueil de voyages et de documents pour servir
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Paris, 1890). În afară de acestea, nu există mărturii cu privire la evenimentele din Ierusalim până la William arhiepiscop al Tyrului și Cancelar al Ierusalimului, care și-a scris cronica din 1167 până în 1184, când a murit. Cronica sa cuprindea și numeroase informații despre prima cruciadă și anii trecuți de la moartea lui Fulcher și până în 1167. Din perspectiva musulmană, memoriile lui Usamah ibn Munqidh, soldat și ambasador al Damascului la Ierusalilm sau în Egipt, cuprind numeroase informații despre societatea cruciată din Regatul Ierusalimului. Alte informații mai
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
spus că au participat la toate bătăliile importante purtate de liderii seculari ai regatului. După pierderea Ierusalimului în 1187, practic întreaga populație de origine francă sau italiană a fugit înapoi în Europa. Recucerirea litoralului mediteranean în timpul celei de-a treia cruciade a permis și revenirea unor coloniști franci în noile teritorii. Prezența a numeroase orașe în zonă, combinată cu prezența masivă a negustorilor italieni, a dus la apariția unei economii mai degrabă comerciale decât agricole. Palestina fusese tot timpul o importantă
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
depozitele British Library), și capitelurile sculptate din Nazaret. Până la cucerirea mamelucilor, în regat existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind distruse de musulmani. Numai cele mai puternice fortărețe au rezistat și după prăbușirea regatului. Imediat după succesul primei cruciade, pământurile au fost redistribuite vasalilor loiali lui Godfrey, care au format noile fiefuri feudale ale regatului. Această politică a fost continuată de urmașii lui Godfrey. Regele era ajutat în conducerea statului de ofițerii statului. Datorită faptului că aristocrații aveau tendința
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
celui mai în vârstă fiu al ei, Baldwin al III-lea, a numit un conetabil, Manasses de Hierges, să conducă armata după moartea lui Fulk. Situația regatului s-a îmbunătățit pentru puțină vreme odată cu sosirea luptătorilor celei de-a doua cruciade, în 1147. Întâlnindu-se la Acra în 1148, regii Ludovic al VII-lea la Franței și Conrad al III-lea al Germaniei au luat decizia să atace emiratul Damascului, care avusese până în acel moment o atitudine prietenoasă față de Ierusalim. Pacea
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Melisende și a conetabilului Manasses, dar și a unor cruciați cu experiență, conform cărora trebuia cucerit mai întâi Alepul, după care ar fi urmat recucerirea Edessei, eforturile de război s-au îndreptat către obiectivul stabilit la început de regii occidentali. Cruciada a doua a sfârșit în 1148, odată cu înfrângerea dezastruoasă a cruciaților din timpul asediului Damascului. Regina Melisende a continuat să domnească ca regent chiar și după ce Baldwin a devenit major. Fiul și-a detronat mama în 1153. Cei doi au
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
regatului atât lui Filip al II-lea al Franței cât și lui Henric al II-lea al Angliei. Cel din urmă era nepotul lui Fulk, era văr primar cu membri ai familiei regale de la Ierusalim, și promisese să plece în cruciadă după uciderea lui Thomas Becket, dar până în cele din urmă a preferat să rămână acasă și să-și apere posesiunile. Totuși, William al V-lea de Montferrat a venit la Ierusalim să-și sprijine nepotul, Baldwin al V-lea. Baldwin
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
dintre cei care au reușit totuși să plătească au fost jefuiți de musulmani sau, în egală măsură, și de creștinii pe teritoriile cărora se deplasau refugiații. Căderea Ierusalimului a șocat întreaga Europă, ceea ce a dus la organizarea unei a treia cruciade, care a fost lansată în 1189, sub conducerea lui Richard Inimă de Leu și a lui Filip al II-lea al Franței (Frederic Barbarossa decedase în drum spre Țara Sfântă). Guy de Lusignan, căruia îi fusese interzisă intrarea în Tyr
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]