4,174 matches
-
față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio sau gr. sympatheia desemnează suferința sau starea afectivă Împărtășită cu cineva de către o persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din punct de vedere psiho-moral (K. Schneider, A. Petrilowitschă. Stările de aberație morală afectează În mod predominant sentimentele morale, fără a interesa sfera intelectuală a individului. Aberația morală constă În pervertirea sentimentelor altruiste, insensibilitatea față de binele sau nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă, reprezentată prin violență, apetențe de neînfrânat, cruzime, răceală, perversitate. Ne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă, reprezentată prin violență, apetențe de neînfrânat, cruzime, răceală, perversitate. Ne găsim În fața unei problematici psiho-morale speciale. Nebunia morală (folie morale sau moral insanityă apare ca o insensibilitate completă: absența milei, ferocitate, răceală, absența remușcărilor lipsa dorinței de a-și repara faptele comise. Toate acestea vorbesc de o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
delicată. Dacă, din fericire, are norocul să depășească aceste dificultăți, el nu se poate declara totuși Învingător până când nu și-a Însușit arta de a Îndepărta din rețetele sale tot ceea ce este grețos și dezagreabil. Este un adevărat act de cruzime ca mamele să-și forțeze copiii să Înghită medicamente cu gust neplăcut, conform concepției false că suferințele atroce trebuie Îndepărtate prin medicamente amare. Lăsând la discreția noastră asemenea comori medicinale, cu siguranță că natura nu a recurs nicicând la răzbunare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al agăi (pipa), care mă Îndemna să ies afară. Aga ședea În mijlocul mulțimii, fumând liniștit; apropiindu-mă și salutându-l, l-am Întrebat care era pricina agitației. Îmi răspunse că, petrecând o noapte albă, mama nefericiților copii uciși cu atâta cruzime se Înspăimântă din cauza unui foc de armă ce părea să vină din afara orașului și Își imaginase că agelii se Întorseseră să atace palatul. Începu atunci să țipe, iar femeile din preajma ei i se alăturaseră În cor strigând după ajutor, trezind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bamyan să mă jefuiască În apropierea frontierelor. Am fost deposedat de toate bunurile la fortăreața din Akrabad, dar prin intervenția lui Nawab Djubber Khan și a generalului Avitabile - guvernatorul Peshawarului -, mi s-au Înapoiat toate lucrurile sustrase. Temându-mă de cruzimea lui Mir Murad Beg din Kundus, mi-am expediat toate bagajele din Kabul cu caravana care se pregătea să plece spre Balkh, iar eu, Îmbrăcat În port afgan, am pornit la drum incognito, Însoțit de zece oameni, dintre care o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din barbarie s-ar fi putut Întoarce la starea sa anterioară. O relatare despre arderea pe rug a văduvelor (suttee), și alteletc "O relatare despre arderea pe rug a văduvelor (suttee), și altele" Cea dintâi scenă plină de tristețe și cruzime la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai frecvente ale tuturor memoriilor de călătorie din perioada respectivă. Bernard Le Calloc’h le conturează primilor doi un portret intens polarizat: dacă primul este „politician, diplomat, spirit cultivat și plin de curtoazie, al doilea era un barbar, de o cruzime Înnăscută, care Își tortura dușmanii și Îi spânzura de vii pe cei care-i cădeau victime”. Mai mult, B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab Singh, consens la care participă Victor Jacquemont (1801-1832), Godfrey Thomas Vigne (1801-1863
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urmărit ceva, o creație preexistentă care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu; acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurătorile întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente, de altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației.” Despre copilăria sa P. va scrie în
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care poate ataca orice subiect, nu numai ceea ce a trăit nemijlocit. Vrea să devină, pe scurt, și un prozator citadin. Începe Risipitorii, unde schimbă nu numai tipologia, dar și tehnica epică, aducând în prim-plan individul care se luptă cu cruzimile istoriei. Din numeroasele variante, nici una nu îl satisface. Romanul apare în 1962 și este primit cu rezerve de critica literară. Autorul revine asupra cărții, o rescrie în mai multe rânduri. Ceva câștigă P. - și literatura română - prin acest roman experimental
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele epice (Tolstoi, Dostoievski, Hugo și Balzac), mai târziu lărgește aria lecturii. Îl citise pe Proust și admira, pentru cruzimea realismului, pe Céline. Nu îi iubea pe „noii romancieri” și, în genere, pe cei care nu țin seama de condiția umană a individului. Prețuiește, din literatura română, înainte de orice, pe I. L. Caragiale și nu îi plac „făcătorii de cuvinte”. La
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dedăsupt, luminând-o de aproape cu o lumină crudă”. Obsedantă la Marin Preda a fost și rămâne tentativa de a găsi și de a regăsi punctul de echilibru între vocația unui realism frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă (vocație ce s-a manifestat cu o violență triumfătoare în nuvelele de debut) și preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunțată și tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru viața conștiinței morale: de a păstra, în condițiile unei literaturi acut deliberative, ceva
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
S. În a doua carte, distingând proza lui Tudor Arghezi, prin mai amplul ei „coeficient de imaginar”, de publicistica gazetarului, criticul avansează câteva definiții: bunăoară, imaginea mediului monahal (Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
animală. Carnea gătită poate ucide bacteriile, dar generează amine heterociclice, cauzatoare de cancer. Iisus Hristos ne învață că Dumnezeu Tatăl hrănește păsările cerului (Matei 6:26) și nu uită de vrăbii (Luca 12:6). Scrierile evreiești interzic omorârea inumană sau cruzimea asupra animalelor de povară (Exod. 23:5; Deut 22:6-7, 25:4). Totuși, în Statele Unite, realmente toată mâncarea de proveniență animală este obținută în ferme industriale intensive. Aproape zece miliarde de animale care trăiesc pe uscat sunt ucise în fiecare
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
împiedică pornirile instinctuale, amputărilor fără anestezie (tăierea ciocului, a coarnelor, a cozii, castrare) și a altor proceduri dureroase (Dr. Bernard Rollin, Farm Animal Welfare).În mod obișnuit, tăierea implică teroare și de multe ori durere sfâșietoare (Gail Eisnitz, Slaughterhouse). Ilustrând cruzimea din industrie, animalele prea bolnave pentru a merge sunt mai degrabă târâte intr-un mod foarte dureros spre a fi tăiate decât sa fie eutanasiate. Tipic pentru atitudinea din această industrie, John Byrnes a scris: "Uită că porcul e un
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
a fi tăiate decât sa fie eutanasiate. Tipic pentru atitudinea din această industrie, John Byrnes a scris: "Uită că porcul e un animal. Tratează-l ca pe o mașină din fabrică" (Hog Farm Management). De asemenea, vânatul și pescuitul implică cruzime. Peștele suferă când este prins cu cârligul undiței sau când moare prins în plasă, iar animalele vânate mor deseori încet din cauza infirmității provocate de răni. Dumnezeu îi instruise pe israeliți să-și îngroape excrementele „în afara taberei” (Deuteronomul 23:12, 13
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
de apă/ În care oasele lustruite sunt ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de mare purulent”, „Părul tău e
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
un ultim moment de grație. După el declinul se agravează, atingând cote dramatice în vremurile de restriște ale lui Alexandru Lăpușneanu, Despot Vodă, Ion Vodă Armeanul (cel Cumplit) și Aron Vodă, domni trecuți în cartea neagră a istoriei Moldovei din cauza cruzimii faptelor și a fărădelegilor săvârșite, a prăpădului abătut asupra țării din vina lor. Conștient de necesitatea și importanța misiunii pe care și-a asumat-o, U. consideră că istoria este actul de identitate și cartea de învățătură ale unui neam
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
acumularea de trăsături esențiale deduse din faptele și atitudinile lor sau relevate direct de autor, totul fiind ordonat în funcție de o dominantă a caracterului celui portretizat. Criteriul principal de apreciere este patriotismul, eficiența faptelor în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel, lui Ștefan cel Mare, deși i se reproșează înclinația de a vărsa sânge („nevinovat”), excesul de
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
afectiv la povestire, el învăluie oamenii și întâmplările într-un umor fin, superior, venit din sesizarea aspectului oarecum comic al comportamentului și zbaterii omenești, sau intervine direct în text cu interogații, exclamații, ironii, diatribe, incriminări, atunci când sunt încălcate brutal, cu cruzime, normele firești ale dreptății și moralei. Depărtându-se de recuzita proprie scrierilor de Curte, de retorica bizantină, cronica are un aer natural, frust și realist. Dimensiunea orală este dată în special de stereotipia narațiunii (în genul basmului), evidentă în folosirea
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
predispuse la singurătate prin natura lor și convențiile sociale, au inventat genul diaristic. Printre puținele nume care pot fi citate în literatura română este Jeni Acterian, care încearcă în anii ’30 să noteze cu sinceritate (o sinceritate „rea”, plină de cruzime) complexele, judecățile morale și, totodată, reveriile sale intelectuale. V. face parte din altă categorie, jurnalul ei rivalizează în totul (inclusiv în ce privește bunătatea inteligentă și spiritul de justiție morală) cu însemnările zilnice lăsate de Mircea Eliade sau de Mihail Sebastian. Este
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
simpatii monarhiste, este, oricum, un spirit democrat și judecățile ei politice și sociale sunt juste. Detestă demagogia politicianistă, mișcările xenofobe, simpatizează cu evreii persecutați („Să fie oare cu putință să se facă ghetouri? Am înnebunit cu toții! Deportările sunt de o cruzime ca și executările. De ce suntem fiare sistematizate?”), nu îi plac „legionarii lui Cristos” și nici nemții care au optat pentru dictatură și, întrucât extremiștii fac caz de religie, roaba lui Dumnezeu Alice scrie în jurnal: „Nu te văd hitlerist, Doamne
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
ciclu al suferinței sale. „Totul mă doare” - îi comunică ea lui Stello - „sufăr pentru umilința întregii țări”. Prietenii sunt dați afară din slujbe, arestați, lumea din jurul ei se rărește, teroarea se instalează temeinic. V. notează fără frică aceste acte de cruzime și jurnalul e un document esențial pentru epoca postbelică românească. Se vede concediată din învățământul universitar și în locul ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
o comună de lângă Târgu Frumos, face o confesiune amară în care îl citează pe Nietzsche lângă Lenin, două spirite care nu prea intră în dicționarul ei spiritual. Nu găsește nici o explicație rațională pentru ce i se întâmplă, nu poate înțelege cruzimea și absurdul experienței sale. Pune în discuție răbdarea românească și visează o morală a forței izvorâte dintr-o imensă disperare: „Dacă mi s-ar mai da glas, vreodată, nu aș mai propovădui blândețea și bunătatea, i-aș învăța pe tineri
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
da glas, vreodată, nu aș mai propovădui blândețea și bunătatea, i-aș învăța pe tineri să voiască cu putere, să nu le mai fie milă, ci să se cutremure de silă în fața celor slabi. Îmi fac mea culpa, o, Nietzsche!” Cruzimea represiunii nu înrăiește, totuși, sufletul acestei femei bine alcătuite pe dinăuntru. În decembrie același an își înștiințează, din domiciliul obligatoriu, partenerul invizibil (Stello) că în pușcărie „au fost [...] și clipe frumoase”. Acolo a întâlnit femei simple, de o mare bunătate
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]