3,199 matches
-
cei înțepeniți care ajunseseră la capătul răbdării. Când, deodată, indiferenta pasăre din vârful stâlpului „acceptă”să le îndeplinească dorința: -Craaau! Hohotele de râs se revărsară într-un torent devastator, ca o eliberare. -Uite, domnule, spuse unul, cum ne cântă nouă cucul! Toți traseră pripita concluzie, că fiecare pasăre... Dar biata ciovică, ruda săracă a mult hulitului domn Corbus-Corbus, îi privi mirată și spăsită, ca un elev prins cu temele nefăcute. Parcă le-ar fi spus: -Ce v-am făcut? Cu ce
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
stâlp din apropiere. Privea cuminte la gălăgioșii turiști care continuau să râdă. Parcă își cerea scuze: -N-am știut că este stâlpul vostru! (Parcă era stâlpul lor). Și se bosumflă, privindu-i mustrător: -Dar, ce? V-am spus eu că sunt cuc? Năstase MARIN (din ciclul”Farse fără voie”) Referință Bibliografică: CU-CU! / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
lume nebună picurând slăbiciuni Ai făcut o clepsidră de cernut dimineți Într-o parte iubire, într-o parte minciuni Însăilând în cuvinte vise dulci,frumuseți. * Mi-ai promis primăveri cu livezi înflorite Cu ninsori de petale și cu cântec de cuc Mi-ai dat versuri de floare și poeme umbrite Încălzite-n iubire de un soare năuc. * Mi-ai promis că vei fi un izvor cristalin Setea mea de frumos s-o adape mereu Ești mai mult când din vers umpli
MI-AI PROMIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379792_a_381121]
-
Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când Soarele și căldura plouă cu raze de sub nori, împodobită-i natura, ca zână cu straie de flori. La nuntă de primăvară, din sărbătoare creștină, cucul cântă prima oară. S-aducă Buna-Vestire. Că li se dezleagă limbă, păsărilor cântătoare. Iar cucul, numele-și strigă prin legenda-i grăitoare. În această sărbătoare, sacru și mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Gavriil, Arhanghel Mare
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
Când Soarele și căldura plouă cu raze de sub nori, împodobită-i natura, ca zână cu straie de flori. La nuntă de primăvară, din sărbătoare creștină, cucul cântă prima oară. S-aducă Buna-Vestire. Că li se dezleagă limbă, păsărilor cântătoare. Iar cucul, numele-și strigă prin legenda-i grăitoare. În această sărbătoare, sacru și mitic se-mbină. Ca prin vremea trecătoare, tradiția să revină. Gavriil, Arhanghel Mare a vestit unei Fecioare, a Domnului Întrupare, bine-i de însămânțare. Natura de-i înflorată
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
fi considerată chiar un fel de mic tratat de terapie educațională și morală. Dar și un mic tratat de profundă gândire. Unele aforisme au un anume tâlc foarte interesant: “Pe vârful bradului căzut se pot urca și cârtițele”; “Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor!” Nu o dată, și noțiunile Abstract-Concret - își găsesc locul în această carte: “Concretul este abstractul înfăptuit”. Iată și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
ÎNTR-UN VERB ... Roșu mac și albăstrele, Galben spic și turturele, Raze calde și verdeață, Viață, viață, calmă viață! ... Cer senin și unde clare, Liber zbor și sălcioare, Vânt ușor și drum de țară, Vară, vară, blândă vară! ... Cânt de cuc, parfum de floare, Car cu boi, fân cu cicoare, Viers de doină, râs cu glume, Lume, lume, soro lume!... Cârd de oi, deal cu căpițe, Flori de tei, vis cu dorințe, Ochi albaștri, trup din soare... Oare, oare, unde-s
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ÎNTR-UN VERB ...Roșu mac și albăstrele,Galben spic și turturele,Raze calde și verdeață,Viață, viață, calmă viață! ...Cer senin și unde clare,Liber zbor și sălcioare,Vânt ușor și drum de țară,Vară, vară, blândă vară! ...Cânt de cuc, parfum de floare,Car cu boi, fân cu cicoare,Viers de doină, râs cu glume,Lume, lume, soro lume!...Cârd de oi, deal cu căpițe,Flori de tei, vis cu dorințe,Ochi albaștri, trup din soare...Oare, oare, unde-s
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Dar când se vor aprinde macii, Doar tu să fii al inimii balsam. Zefirul adie printre sălcii, Și-n jur un sunet lin răsună, Când iar se vor aprinde macii, Aș vrea iubite, să fim împreună. Prin codri iarăși cântă cucii, Pământu-i sărutat de viorele, Dar când se vor aprinde macii, Să fii limanul visurilor mele. Și-n toamnă cu mine să rămâi, Să mă păzești de vânt și ploi Întotdeauna de mână să mă ții, Iar pașii, să-i facem
CÂND SE VOR APRINDE MACII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375645_a_376974]
-
într-o dimineață, prințul animalelor urcă pe leul său uriaș și porni la drum, înarmat până în dinți. Orice pasărea îi ieșea în cale sfârșea cu gâtul răsucit și fără suflare. Nu trecu mult și la poarta palatului din nori, un cuc mic și care abia mai răsufla de speriat ce era, aduse vestea că păsările pier pe capete în drumul prințului animalelor. Întristat peste măsură, Pană-Împărat părăsi palatul din nori cu gândul de a-l întâlni pe fecior și de a
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
conștiință”, că Natura este plină de farmec și de inteligență. Când eram copil, păsărelele veneau în corcodușul de lângă prispă și în trandafirii din fața casei, unde cântau, special pentru mine... Primăvara, în ulmul de la colțul casei cântau turtureaua, pupăza și, uneori, cucul. Chiar și azi am vrăbiuțe care-mi vin la geam, ciripind vesel deși stau la bloc. La ușa casei de la intrare am un cuib de rândunele, la etajul patru. Am și un prieten pescăruș care mă vizitează zilnic, uneori, uitându
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
flori și păreau niște imense pămătufuri de păpădie albe ca neaua, răspândind un parfum de nu te mai săturai, inspirându-l. Vrăbiile, perechi, ciripeau încontinuu, sâcâitor, și nu se mai astâmpărau din drăgăluit. Berzele se întorseseră la cuiburile lor, iar cucii virili, topiți după dragoste, întrecându-se în a-și ademeni „amantele”, cântau cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându-le: pup, pup, pup. Câtă poezie!... După un post lung
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
m-am trezit cu câteva ore mai devreme decât de obicei, stăpânit de senzația că eram pe punctul de a trece printr-o cumpănă, o cotitură extrem de importantă din viața mea de doi bani de până atunci. Ceasul meu cu cuc arăta orele opt fără un sfert. Mă trecu brusc un fior ciudat ! Pur și simplu simțeam nevoia unei plimbări cu mașina în afara orașului. Mărturisesc sincer că așa ceva nu mi se mai întâmplase la o asemenea oră matinală. Am accelerat puternic
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
să se întâmple. Înainte de terminarea programului și plecarea cadrelor acasă (ofițeri și subofițeri), comandantul navei ne-a strâns pe punte și ne-a trasat sarcinile pentru după amiaza respectivă, adică continuarea rașchetării operei vii (partea imersă, aflată sub apă). Comandantul Cucu Ioan, un căpitan locotenent mi-a dat dispoziție să trec și eu la rașchetat, chiar dacă aveam concediu medical. La atenționarea mea că sunt în concediu medical mi-a răspuns sec: - Fruntaș! Tu, execuți ce-ți dau eu ordin și apoi
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
Chiar fără benzină. Cel mai mult ... m-aș vrea în tren, Unul vechi, cu aburi, Cu roți roșii și-un refren, Murmurat prin jgheaburi: Unde ești, te duc te-aduc, Cântă să m-adoarmă, Să mă simt un fel de cuc, Însă fără alarmă. Cand și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul. Să apară controlorul, Biletul să-mi ceară, Eu să fac pe călătorul Adormit în gară. Și atuncea, indignat, Să
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
cântă și dansează, de obicei, în jurul unui foc, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, împart rod holdelor, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
și "Amuțitul cucului". Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocțiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstițiul de vară (21 - 22 iunie) sau chiar de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. De Sânziene, au loc bâlciuri și iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete, din fericire, mai sunt întâlnite și în zilele
CINE SUNT SÂNZIENELE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374246_a_375575]
-
de secetă când năvălea soarele puternic înfrățit cu colbul de praf nisipos, ocupându-și locul prin toate colțurile, bunicul se uita spre cer și începea să cânte ca și cum ar fi plâns. ,,Grădina mi-i ofilită Într-un prun cântă un cuc, Vino ploaie mult dorită Apă să nu mai aduc. ,, Când termina de cântat, noi îl întrebam cu sfială: - Este o rugăciune pentru ploaie, bunicule ?! Bunicul se proptea sub umbra unui copac din grădină, ne privea cu anticipație să-i putem
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
costumul popular de la serbarea de anul trecut, măicuța pieptănindu-i părul, panere cu struguri copți, iarăși tabla pe care tovarășa de matematică scrisese un șir lung de semen ciudate,bascheții albi de Drăgășani, nămeții de zăpadă din iarnă,bujorii din Poienița Cucului, și iarăși tabla din clasă pe care cineva scrisese “La revedere,scoală!"..... Mai avu puterea sa meargă pînă la banca de lîngă școală și obosită se așeză ca o umbră, tinînd în mînă coronița aproape ofilită și cele trei fire
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
ținea reacția să bârfească asupra patrioților că n-au stare și învățătură. Acu [î]și întreiesc capitalul cu bani de hârtie, au bancă și directori și cenzori, s-au făcut toți oameni cu dare de mână, căci le-a cântat cucul și le umblă plugul bine. Vorba ceea: nici n-au tăiat vițelul și le vin mușterii după piele. De-acu mai poftească reacția asupra patrioților cu vorbe ca d-alde "ține-te pânză să nu te rupi" sau "haina asta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
anunț acum asta. Domnuleee...! face el din cînd în cînd. După vreo douăzeci de metri, fața lui prosperă îmi acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-am ofensat aprinzînd-o pe stradă. De ce-ai aruncat-o? se miră contrariat. Mde! zic eu. Și urmează, fără să-l provoc, istorioarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în valută, cu... ce mai, mi se face pielea găină. Pe lîngă noi trece unu, se oprește o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice omul meu născut în Tîrgu Cucului, e chelnerul de la hotel, mielușelul, sub prosopul alb, imaculat, îi simt, de fiecare dată, pistolul, îl bag în mă-sa. Ajungem în dreptul hotelului și-n loc de rămas bun, îl întreb de ce, totuși, nu se duce pe una din rivierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acel pentru noi convulsiv an 1989, la Luvru. Și care mă ducea înapoi, într-un Dorohoi interbelic rămas intact mirific, prin chermezele lui din grădina publică, la fel de galante. Din care n-aș vrea să apar ca o altă draconică Domnișoară Cucu (Mihail Sebastian), nefiind, ea, în stare să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum, în a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
piesa de teatru Aura misterului (Teatrul înnoirii), deși, pentru altă ocazie, aș reveni cu aceeași excitată plăcere și asupra miniromanului La Polul Paradis (Romanul căutării). Ca să nu rămîn prea mult în culise, să văd cum îi cheamă, în scenă, pe cucii lui Irinescu. (Numai cine nu știe rîde vorba ardeleanului nu poate rîde de hazul colosal al onomasticii din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau: "cu tîmpla în trandafiri mă uit cum îmi curge vîntul din vene", sau: Zona de vid a prăpastiei lucește ca o săritură". Și, în sfîrșit: Femeia intră în tîmpla bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite haruri (din zona Jarry, Beckett, Urmuz, Ionescu) le mai adaug și fenomenalele trimiteri, în dese paranteze, la muzică, filozofie, film, la marea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]