3,596 matches
-
motivul pentru care se făceau revoluțiile. În revoluție luai privilegiile unei aristocrații și le redistribuiai. Ce Însemna egalitatea? Însemna că toți sunt prieteni și frați? Nu, Însemna că toți aparțineau elitei. Uciderea era un privilegiu antic. De aceea revoluțiile se cufundau În sânge. Ghilotine? Teroare? Numai un Început - nimic. Iată-l pe Napoleon, un gangster care a spălat bine Europa În sânge. Iată-l pe Stalin, pentru care premiul cu adevărat mare al puterii era să se bucure nestânjenit de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obiectele de care sunt cel mai Îndeaproape atașat. Iar spațiul cosmic, domnule Sammler, e la polul opus - personal vorbind, un pol emoțional. Ne naștem Între picioarele mamei, apoi persistăm spre exterior. Una e să vezi arhipelagurile siderale, dar să te cufunzi În ele, Într-un univers lipsit de zi, lipsit de noapte, ei, asta, vedeți, face ca adâncimea mării să pară un fleac, leviatanul să nu fie decât un mormoloc - Intră Margotte - picioare scurte, groase, rapide, eficiente, dar ștergându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arabi neîngropate. Părintele Newell i-l arătase pe primul. Sammler poate nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de-aici încolo nu mai aveau încotro să mai meargă decât drept înainte, chiar prin inima sălbăticiunii. Barca era poziționată pe partea dreaptă a canalului. Prea departe - Zach și-a dat seama imediat. Stânga, a strigat el, iar Jina a cufundat vâsla în apă. Mișcarea a fost prea puternică. Așa că gabara în început să se întoarcă perpendicular pe curent, chiar când dădeau să intre pe vâltori. Nu așa de mult ! Dar partea stângă a gabarei deja luase apă. Zidul lichid s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a întors către prora. Ținea vâsla din față cu mâini sigure. Jina a văzut canalul îngust din dreapta către care se îndreptau deja. Numai un pic la stânga, i-a strigat Zach peste umăr. De data asta, Jina n-a mai cufundat vâsla în apă și abia i-a atins luciul tumultuos, iar gabara s-a repoziționat cu eleganță. Au prins un curent blând, care trecea prin stânga unui vârtej uriaș, dar, ca prin minune, ei au depășit vâltoarea fără nici o zdruncinătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un pârâu de munte, cu apa așa de limpede încât pietrele de pe fund sunt vizibile, o moviliță de ouă în toate culorile curcubeului, un țel clar. Mary încă își mai auzea numele rostogolindu-se de pe limba lui Drew. Și-a cufundat mâna în apă și i-a făcut un vânt ușor puiului de somn în josul râului. Poate că gestul ei nu era la fel de impresionant ca voiajul somonului prin lume, dar, pentru Mary, decizia de a se așeza pe nisip ca să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aceea în care aroma trupului ei nu se mai deosebea de cea a râului. Zach a plecat în explorare în timp ce ea s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar Jina s-a cufundat totuși în ea. Fundul de piatră era neted, iar apa îi ajungea până la gât. Cineva săpase în peretele lateral o băncuță și un orificiu prin care apa se scurgea înspre locul unde apa fierbinte se prăbușea într-o cascadă îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dat seama că și dac-ar fi vrut, Jina nu-l invitase să meargă cu ea pe Salmon. Mike o refuzase fără să se gândească și la cum avea să trăiască fără ea. Mike s-a uitat la ferestrele cufundate în întuneric de la dormitorul vecinilor. Habar n-avea ce căuta acolo. Habar n-avea cine era el și, în mod straniu, asta i-a oferit prima plăcere pe ziua respectivă. Trecuse mult timp de când Mike nu mai realizase că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frumos - dealuri acoperite cu pini în loc de corturi. Cer albastru în loc de fumul de la tobele de eșapament. La optzeci de metri de camping, deja Sheryl Crow nu se mai auzea. Vâsliți pe dreapta, a cerut Drew și cei așezați pe dreapta au cufundat vâslele în apă. Barca a virat rapid către centrul râului. Au trecut cu clipocit peste un val mic, ascultând apa care gâlgâia pe sub ambarcațiune. După un cot, munții au început să strângă rândurile din toate cele patru colțuri. Și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iar tu te joci cu mașinile tale luxoase, faci excursii cu prietenii-vedete de film ai soției tale și mergi la petrecerile ei ridicole. Ai noroc că tata nu e aici să te bată pentru toate excesele tale. Irene și-a cufundat zgomotos vâsla în apă stropindu-i. Vă aud, i-a anunțat ea. Niciodată nu plângeai când te bătea, a spus Naji ignorând picăturile de apă de pe frunte. Nu făceai niciodată nimic până când ... În tăcerea care a urmat, Irene s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe verandă, cu o pușcă în mâini. Ar fi putut să fie oricare dintre ei; poate că, în zilele care aveau să urmeze, gândul ăsta avea s-o facă să doarmă mai ușor. Zach a fugit în grădină și-a cufundat un furtun într-unul dintre canalele pe care le săpase ca să aducă apă de la Corey Creek. Apoi a alergat la stiva de lemne și-a început s-o ude cu furtunul până când flăcările s-au stins, iar lemnele au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simplu s-a evaporat... De ce? De ce tocmai Într-un loc ca acesta ? Nu cred că era cazul... Strada era Întunecată, chiar prea Întunecată. Cu puțină vreme În urmă fusese chiar prea albă, legată parcă de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe fundalul unui cer presărat cu lumini de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu peste femeile care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cap. Eu la a șasea țigară și ea la a doua sticlă de bere. Era ceva suspect! Cam la zece pași de lumina de pe stradă, Înspre deal... lîngă gura de canal de la marginea spațiului verde... Acolo s-a aflat EL. Cufundat În gînduri, mergînd Încet pe marginea trotuarului, trecînd pe lîngă mulțimea de muncitori și apoi luînd-o la pas pe stradă, ca și cînd ar fi fost urmărit. Careva ÎL observase. Și chiar dacă e adevărat că atunci fusese văzut ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să spună, poate, pe cînd se tîra, ca o umbrelă ruptă, prin iarba uscată de lîngă dig. Enigma se cufunda și mai mult În Întuneric. M-am uitat la ceas... Era unsprezece și opt minute. Chiar dacă pomeneam și de acestea În raportul meu, pe urmă nu mai aveam ce scrie. Dar nu numai În clipa aceasta, poate nici peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mult discurs despre metadiscurs. De când piața de idei este invadată de teorii „post”, toți se sperie de esențialism, se sperie să pretindă că reprezintă ceva și pe cineva, să creadă în ceva. Și atunci critică ideea de reprezentativitate sau se cufundă în subiectele noi, atât de acute în societățile postmoderne: fertilizarea in vitro, clonarea, folosirea tehnologiilor invazive. M-am întunecat la față, dându-mi seama că am mers acolo după instrumente conceptuale rafinate pe care să le folosim apoi în cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o asemenea posibilitate. Rămânea un mare semn de întrebare. Clădirea Ministerului de Externe sovietic din Piața Smolensk, unul din cei șapte zgârie-nori de tip gotic stalinist din Moscova (ceva de genul Casei Scânteii de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se uită la pâlcul de copaci, la șesul drept care se pierdea scurt în vălul de ceață, la movila singuratică, și zise încet, dând din cap: Da, aici a fost... Apoi oftă lung, își puse calul în trap liniștit și ne cufundarăm în pâclele tăcute, ne depărtarăm de hanul Boului, prin melancolia toamnei. Povestiri, 1904 Hanul boului a fost publicată mai întâi în Pagini alese, nr. 18 (21) din 16 februarie 1903. Este pentru prima dată când apare tema hanului, recurentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O ciorbă și o friptură! Asta e! Și chem pe Marin, și treaba e gata! Pe onoarea mea! Și rămase în fața crâșmei, cu mânile în șolduri, cu nădragii largi umflați ca de vânt, privind fericit în urma mea, pe când eu mă cufundam repede pe Corbul meu în umbrele Bărăganului, spre asfințitul șters, aproape stâns. A doua zi pe la toacă, cum descălecai, Sandu se repezi pe ușa crâșmei ca izbit de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a ochiului de apă, din trestii. Mai avem! zise Marin întorcându-și fața neclintită spre mine. Acum asfințește soarele... Și pâcâia liniștit din lulea. — Neică Marin, șoptii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâns cu mâna dreaptă, apoi șopti foarte încet: —De-acu rămâne femeia... Cine plânge? - Să-i duci boii și carul... —Bine... Omul avu o zguduire, apoi rămase cu ochii ațintiți în sus, în bagdadie. Obrazul pământiu, ochii triști, i se cufundară ca într-o fumegare: ziua se întuneca încet-încet. —Iertați-mă... șopti el și oftă o dată adânc. De lângă foc, palid, boierul avu o întrebare înceată, tulburată: —Ce-i de făcut? Lumina din mâna întinsă se plecă spre pământ, căzu și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se putea târî până la cerdac și de-acolo chema pe Reiza, ca să-i aducă ceva din dughenița ei de mărunțișuri. Încolo, zăcea cufundată în gânduri dureroase. Ion Rusu venea din când în când pe acasă, trântea într-un colț cortelul de doc și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă? bombănea el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese plângând cu capul cufundat în perine. Femeia tremura: Ce pot să fac? Eu îs un cap slab de femeie.... Învățați-mă și voi cum să fac... Așa pacat, așa pacat cumplit cum să cadă peste noi?... Nici din neamul nostru n-a fost, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulburau într-însul veninurile supărării. Îl înghimpau întâmplările de ieri și de azi. Nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre stânga; paznicul îl arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul fiind viscolit și tare, lupii puteau fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]