8,716 matches
-
zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după aceea mă culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința noastră mizerabilă, pentru că niciodată nu a avut voie să intre decât în bucătărie. Mai precis, tot de ea mai ținea și cămara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
al cincilea, dacă mă mai puteam gândi atunci la ceva, ție atâta ți-ar fi prea mult și pentru o lună, dar se vede că mie nu, eu sunt rezistentă, mie mi-e tare bine, iar el tot nu se culca încă, după ce ieșea din baie. Doamne, o să mor, gândeam sau țipam eu, vreau să mor acum, la cincizeci și cinci de ani, doar încă o dată, iar el se întorcea din nou și parfumul orhideelor era estompat de mirosul acela dulce-sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul lacului cu mâinile încrucișate la piept, își privea uneori cronometrul, până la unsprezece sosea și ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lacului cu mâinile încrucișate la piept, își privea uneori cronometrul, până la unsprezece sosea și ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o consecință. Mă bazez pe faptul că te cunosc. Mai bine zis, că te-am văzut visând. Așa cum dumneata n-ai să te vezi niciodată. Ne-am mai plimbat o dată de-a lungul lacului, apoi ne-am întors. M-am culcat, dar n-am putut să adorm. Ăsta nu era decât începutul. Mă mituiește, mă amăgește, mă influențează. Mă recrutează. Iar acum voi avea nevoie de zile întregi ca să-mi dau seama de ce. Într-o dimineață am ieșit cu barca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vegetăm cu forța într-un trup cu alte intenții. Adică nu încuiem ușa cu cheia, ci îl lăsăm pe medic să intre, iar noi ieșim din cameră. Dar nu-ți face griji, mai nou n-am nici un chef să mă culc în patul de moarte. Prefer să mă uit pe furiș cum citești sau să te privesc dimineața cum dormi. Acum e pui și tace ca mormântul. Mă gândesc că nu mă gândesc la nimic. Redacția era despărțită de locuința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
faci speculații, pe dumneata eu nu pot să te iert. — Așadar ții la mine? E foarte important să aflu. — Și unul ca dumneata îl face pe fratele său sentimental! Știi ce? Să presupunem. Mai mult nu declar. Hai să ne culcăm și să nu visăm nimic, dar mai întâi bea-ți cafeaua, că se răcește. Era o fotografie a lui Igor Gherasimovici, cum stă îmbrăcat drăguț la tribuna oficială a stației de lansare. Era tânăr, încă aproape un copil, cu amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mi s-a umplut fața de riduri. Mă uitam cum plângeam pe ecran, mă durea capul. Nu aveam decât trei întrebări pământești: De unde? Încotro? De ce? Și numai dumitale îți spun că n-am pus piciorul pe Lună. Da, m-am culcat pe burtă, m-am întins din ușa cabinei, cu ochii închiși, ca să așez lucrurile pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
buzunarele dumitale mă interesează, ci chiloții. Restul nu mă mai privește, poți să iei toate tablourile pe care le găsești. Am rămas mută până când m-a dat afară. Nici nu prea înțelegeam ce voia de la mine. Duminică, când m-am culcat a doua oară cu el, părea pe deplin mulțumit. Totuși s-a răzgândit, mi-a spus în timp ce se îmbrăca. Nu-mi dă tablourile, dar putem să ne uităm la ele oricând. Să le privim împreună. Ba chiar în zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât înainte. Bobbie Lee Taylor era deja în oraș de vreo zece zile când mama s-a decis să meargă să-l asculte. Tanti Mae a spus că e obosită de la fabrică și a vrut să se ducă să se culce, dar mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram în aprilie, dar încă nu plouase deloc. Vânturile de martie stăruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele răsfirate, și le-am punctat pe rând. —în primul rând nu ai da doi bani dacă s-ar afla că te culci cu o femeie. Ai face față și le-ai spune să-și vadă de treabă. în al doilea rând, nu văd cum ți-ar dăuna carierei. De ce i-ar păsa cuiva? Trei, nu ești genul de femeie pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu vreau să-l văd și m-a apucat cu forță de încheietură, oprindu-mi mâna deasupra capului. —Uită-te la mine. Știi măcar cine sunt? —Nat, am răspuns. Asta a fost una ușoară. Poate acum mă lasă să mă culc la loc. —Mdea. Vocea lui s-a mai înmuiat. S-a lăsat puțin pe spate. —Sam. Trebuie să plec. Deja am întârziat. — Atunci du-te, am spus pe un ton rezonabil. Eu mă culc... Am început să-mi fac loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Poate acum mă lasă să mă culc la loc. —Mdea. Vocea lui s-a mai înmuiat. S-a lăsat puțin pe spate. —Sam. Trebuie să plec. Deja am întârziat. — Atunci du-te, am spus pe un ton rezonabil. Eu mă culc... Am început să-mi fac loc între perne, dar el mi-a luat și cealaltă mână și a dus-o deasupra capului; aveam acum amândouă încheieturile ținute ferm în mâna lui dreaptă. Cu stânga m-a luat de bărbie, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și-a trecut o mână prin părul meu, apăsându-mă cu degetele în creștetul capului. M-am împotrivit ca o mâță care nu vrea să fie mângâiată. Prietenul ăsta al tău, Tom, a zis, ai fantezii cu el? —încetează! — Te culci cu el? —Același răspuns. Și-a strâns buzele. Dar s-a gândit la ceva și fața lui s-a relaxat. —în regulă, a spus într-un sfârșit, renunț. S-a uitat la mine cu o privire lacomă și a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
medicală din care a scos instrumentele chirurgicale, unele după altele, punându-le într-o ordine perfectă. Când totul era gata, mi-a spus zâmbind: - Acum ne aruncăm în aceeași barcă amândoi, trebuie să fim concentrați, marea e foarte agitată. Eram culcată pe masă, cu picioarele desfăcute, sprijinite pe două scaune, pe aceeași masă pe care desenasem intens timp de doi ani. Deodată am încetat să tremur, remarcasem că mâinile profesorului Amorel erau nesigure. Cu un fel de clește încerca să localizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte groasă, Jurnalul lui Delacroix într-o vestită ediție, Les Mémorables. Titlul era imprimat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amețitor al oamenilor cu propriii lor pui. După plecarea lui Simon, Nunu a început să-l numească „intrus“. Nu înțelegea de ce mă ceruse în căsătorie. „A te căsători cu un artist“, spunea el, „e ca și cum un bărbat sănătos s-ar culca în patul unui bolnav.“ Nunu lăsa să se înțeleagă că toți bărbații sunt la fel. Majoritatea fac ce vor cu femeile, apoi dispar. Pe el însuși nu se punea în categoria bărbaților. Apoi a tăcut. La sfârșit a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și începu să plângă. - Și iubirea? Îl mai iubești? - Iubirea? Iubirea e ceva care trebuie învățat ca orice altceva, de exemplu ca înotul! Vrei să ne plimbăm puțin? Nu e târziu și seara e frumoasă. - Eu mă duc să mă culc, sunt obosit de atâta plimbat. Dormitorul era plin de amintiri. Feifel se așeză în pat, gândindu-se la timpul care dispăruse. Un fel de a provoca moartea. Adormi cu gândul ăsta. O visă pe Rita, era în fața lui, zâmbind plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așa despre familia sa. - Am dat-o în bară cu „nunta“, a recunoscut prietenul nostru. Dar mă simt bine, neobișnuit de bine și chiar am poftă acum să-mi iert soția, să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să retrag cererea de divorț și poate să mă culc cu ea! Noapte bună, dragi prieteni! Prietenul nostru luă colivia cu „mireasa“ sub braț și dispăru în noapte. Era trecut de ora două și afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu a gemut toată noaptea. A fost o noapte nefericită care a clocit o dimineață și mai nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu mai vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
altfel, exagerase atât de mult, încât aveai senzația că trec mii de ani. Totul era exagerat. Această nebunie se opri brusc într-o zi extrem de însorită, când vântul încetă. Personajul se uită mirat în jur, cu ochii mijiți, apoi se culcă la loc. La un moment dat i se sculă pula și rămase așa, dreaptă, ușor strâmbă, nici nu știai, cât casa. Bogdan râdea de se căca pe el, dar nu știa de ce. Cel din film își mai ridica capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]