3,235 matches
-
lupt să duc la capăt misiunea, fără să-mi pese de ceea ce crede lumea din jurul meu. Dar, chiar și așa, tot nu puteam să admit că trebuie să înfrunt singură, ironiile și glumele făcute pe seama mea. În acea seară, înainte de culcare, am ieșit în curtea din fața casei, mam așezat pe bancă și am început să plâng. Mă uitam cu lacrimi în ochi la stele și mă gândeam cum să procedez pentru a fi mai bine pentru mine. În următoarea zi la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
glorioasa tăcere a nopții. Uite! O stea căzătoare! Îmi doresc să se oprească timpul, să fie o veșnicie acum! Să fim doar noi două departe de toți și de toate! Și-aș mai vrea să-mi spui o poveste înainte de culcare, o poveste cu stropi de ploaie și frunze legănate sub puterea vântului, să-mi cânte izvorul un cântec de leagăn și să adorm. Atât îmi doresc! Sunt de mult timp sub stăpânirea frumuseții tale. Orele trec fără să lase urme
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
boii. Diii, măi, Joian! Boii se urnesc alene, mergând încet, aproape numărându-și pașii. Copilul se urcă în căruța deja plină și-și găsește loc pe fânul moale unde se așază pentru a privi stelele care încă nu plecaseră la culcare. Liniștea este întreruptă din când în când de scârțâitul roților de car, de geamătul boilor și de cântatul cocoșilor care se aud în depărtare. Diii, Joian! Deși îl văzuse de mii de ori, Ion stă cu ochii ațintiți la bolta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poate, că încă mai eram acolo, dincolo de semnele amuțite ale cărții. Ai auzit-o, poate, în muzica numelui meu: prima vocală înaltă și clară, ca atunci când o mamă își cheamă copilul seara; ultima, delicată ca șoaptele secretelor pe pernă, la culcare. Dii-naa. Nimeni nu și-a mai amintit cât de pricepută am fost ca moașă sau cum cântam, cum făceam pâine pentru frații mei niciodată sătui. N-a mai rămas nimic, doar câteva detalii oribile despre acele săptămâini pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne aplaudam unii pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis. Cel mai des cântam seara, chiar înainte de culcare sau dimineața devreme, când încă mai eram plini de viață. După-amiaza, toată lumea era epuizată din cauza mersului și înfometată. Femeile se obișnuiau greu cu sandalele, pentru că acasă stăteam de obicei desculțe, atât în corturi, cât și în afara lor. Inna ne oblojea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
duh al apei mă ținuse la suprafață. Dar Iuda m-a tras înspre mal și m-a așezat pe pietre și am pierdut brusc acea ușurătate miraculoasă a propriului corp. Mai târziu, în aceeași seară, când m-am dus la culcare cu femeile, le-am povestit mamelor mele cum mă simțisem în apă, în timp ce treceam râul. Zilpa a zis că probabil fusesem vrăjită de zeul apei. Lea s-a întins și mi-a strâns mâna ca să ne liniștim amândouă. Doar Inna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frați”. Au mai fost cântece și povești, iar noi am stat la lumina lămpilor. De-abia când luna a început să apună, terminaseră și femeile de spălat ultima cupă. Cu bebelușii adormiți în brațe, tinerele mame s-au dus la culcare, iar bărbații s-au ridicat și ei. Până la urmă, au rămas doar Iacob și Esau, tăcuți, cu ochii la fitilul pâlpâitor al ultimei lămpi. Eu și Tabea ne-am furișat înspre fluviu, ținându-ne de mijloc. Eram pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate astea de la celelalte care purtau veșminte albe. Erau drăguțe cu mine. Mă băteau pe umăr când îmi aduceau mâncarea, apoi îmi pieptănau părul și mă lăsau să mă joc cu fusele lor de fildeș. Dar nu spuneau povești înainte de culcare și nici nu le-am aflat numele adevărate, cele pe care le primiseră de la mamele lor și nici nu știam cum se făcea că veniseră la Mamre sau dacă le lipsea compania bărbaților. Păreau blânde și mulțumite, dar la fel de lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de tupeu: era În situația de fi băgată la zdup pentru efracție, dar Îi dădea lui sfaturi cum să-și facă meseria! O fixă cu o privire care Încerca să fie severă și Îi arătă ușa. - Afară! Du-te la culcare! Spre mirarea lui, Marie se Îndreptă docilă spre ieșire. Se Întoarse În prag cu un zîmbet angelic pe chip. - Noapte bună, șefule! Închise liniștită ușa În urma ei, lăsîndu-l pe Lucas bulversat de un fapt evident: fata asta Îl tulbura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În ritmul ăsta, nici dumneata n-ai să reziști... Protestă, cerînd stăruitor un ultim pahar. Inflexibil, Lucas Îi ordonă să meargă la culcare. Ea scutură din cap și Încercă să apuce sticla. Se pomeniră atunci atît de aproape unul de celălalt că simți cum se strivește de el pieptul ei plin și plăcut. De data asta, nu mai făcu nimic pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă n-a avut loc căsătoria voastră, e poate semnul că omul ăsta nu ți-era sortit. Cugetară o clipă la vorbele astea În tăcere, apoi Milic hotărî că lucrul cel mai cuminte de făcut era să se ducă la culcare. Chiar Înainte de a o părăsi pe Marie, mai strecură o ultimă frază, care se dorea fără importanță. - Prezența polițistului ăstuia alături de tine mă liniștește, am sentimentul că e un om bun. Marie se uită după el cum se Îndepărta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ba da, domnule, firește, bîigui ea dîndu-se la o parte. - Am trecut după vești despre scumpa noastră fată, declară venerabilul bătrîn. Cum se mai simte? - Păi... bine. Doarme. Jeanne aruncă o privire spre scara care ducea sus, spre camerele de culcare. - N-ar fi trebuit să vă deplasați, nu e prudent... El Își ridică ușor bastonul ca s-o Întrerupă. - Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Tonul lui se făcu mai puțin amabil. - Fiica dumitale trebuie să se arate foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fuseseră niciodată puse la loc. - Caradec va căpăta informații complementare, o anunță Lucas pe Marie. Eu stau să mai aștept, tu du-te acasă, iar dacă se Întîmplă ceva nou, te chem. Nu, nu discuta, ești epuizată, du-te la culcare! - Detest să-mi dea cineva ordine. În afară de tine. E grav, doctore? - Cred că am dat de bucluc. Ea Îi zîmbi cu toată fața, el se prefăcu imediat că-i primește zîmbetul ca pe o Împușcătură trasă de aproape direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate. - Mi-a spus că murise, că izbisem prea tare, că avusese el grijă să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cerea voie să iasă, scrîșni el printre dinți. - Nici nouă nu ne-a cerut voie. Or, toate ieșirile din castel erau păzite de jandarmi. Iar el s-a volatilizat. În locul dumneavoastră, domnule de Kersaint, m-aș uita sub pat Înainte de culcare, lansă Lucas Înainte de a se retrage. Bătrînul așteptă ca ușa să fie Închisă, zgomotul pașilor să fi scăzut pe coridor, apoi Încuie cu cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis că mă duc să vorbesc cu Christian, cred că mă așteaptă cam de mult... Lucas simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
50%. Mâncară Într-o tăcere apăsătoare. — Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea merge la alt doctor..., spuse el după o lungă tăcere. — Da, am putea, răspunse ea ca un ecou. Annabelle nu putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
respirația din ce în ce mai precipitată, până când simt că mai am un pic și leșin. Am trăit două luni cu ideea că am greșit. M-a însoțit în fiecare dimineață când m-am trezit și în fiecare zi când m-am dus la culcare. Ca o durere surdă permanentă ; precum un cor care-mi cânta nonstop: Samantha Sweeting și-a distrus viața. Samantha Sweeting a dat-o în bară original de tot. Și... dacă am fost pur și simplu folosită ? Dacă n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
priceput s‑o fac. În timpul ultimelor zile petrecute de Ravelstein acasă, i‑am ținut de multe ori companie, diminețile. Întrucât locuiam pe aceeași stradă și nu aveam un program regulat, veneam imediat după micul dejun. Nikki, care se ducea la culcare la patru dimineața, dormea dus până la zece, iar Ravelstein, lipsit de tovărășie, moțăia, cu picioarele rășchirate. Doctorii Îl drogau (adică Îl tranchilizau), dar asta nu‑l Împiedica să gândească, - să privească felurite probleme sub aspectul lor originar. Și chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i‑am răspuns că s‑ar putea să fie din cauza climatului. Superb, dar instabil. Am refuzat să mă las captivat de frumusețile locului. Poate că din cauza bătrâneții. Pe vremuri eram un călător bine dispus, dar acum, când mă duc la culcare Într‑un loc străin, miros așternuturile. Aici simțeam În cearceafuri și În perne mirosul de detergent și la baie, izul de dezinfectant. Dar ne‑am deșteptat pe o dimineață tropicală cristalină, cu șopârle și cocoși. Pe ocean, chiar În fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
replicile favorite din Shakespeare ale lui Ravelstein. Simțindu‑mă În siguranță și comod instalat sub păturile mele, am anunțat‑o pe Rosamund că un pui de somn mi‑ar prinde bine. Era devreme după‑amiază și deci nu ora de culcare. Rosamund nu era de părere că somnul ar fi bine‑venit. Prin nu știu ce facultăți invizibile pentru mine, ea simțea că starea mea e gravă. - Ai fi murit În somn dacă te‑aș fi lăsat să dormi, mi‑a spus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită la nevastă-sa și-i spuse în șoaptă: - Le acopăr eu. Tu culcă-l pe ăsta mic. Elena și Ioana dispărură sub pături. În scurtă vreme, Filip, gata de culcare, într-o pijama albastră, se smiorcăia: - Vreau să dorm în sufragerie, vreau să dorm acolo... Protestele mamei erau întâmpinate cu schimonoseli și promisiuni: nu mă mai doare când stau pe canapea, zău, mamă, pe cuvânt, dacă dorm acolo mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]