139,341 matches
-
Școala de la Chicago a anilor ’30-’40 din secolul trecut. Apoi s-a produs o schimbare de paradigmă, în sensul lui Thomas Kundt și, în sfîrșit, a intrat în joc și punctul de vedere socio-cultural, prin școala britanică de studii culturale. - Care au fost rațiunile care au dus la această schimbare de paradigmă? - Faptul că sociologia funcțională clasică, preocupată exclusiv de a delimita ce e funcțional de ce e disfuncțional (cu nuanțele de rigoare în evaluare, bineînțeles) nu mai permitea o abordare
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
adulților (și nu numai a lor)? - Eu cred că, odată ce o subcultură este mediatizată, înseamnă că există încercări serioase din partea societății de a alege unele dintre creațiile de gen și de a le recupera, de a le integra în industria culturală sau în alte industrii. Prin urmare, aceasta este o problemă secundară, care trebuie să ia în considerare mobilitatea în societate. Mobilitatea oamenilor, dar și a formelor și modalităților de expresie. - Teoretic, sună bine. Totuși, chiar nu crezi că riscăm să
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
bibliotecă vieneză importantă, care le propune cititorilor mai multe variante de bibliografii, în care combină cărțile cu informația de pe web. În fond, trăim într-o societate democratică, al cărei scop declarat e să ofere cît mai multe șanse (fie ele culturale, de informare sau de alt tip) unui număr cît mai mare de persoane.
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
Duiliu Zamfirescu sau a lui Proust. Scrie un jurnal cutremurător în care drama virtuozității scrisului și a evreului proscris sunt cel puțin două dintre experiențele definitorii ale existenței sale. În al treilea rând, consemnează cu conștiinciozitate și promptitudine toate evenimentele culturale importante ale momentului în pagini de publicistică ce refac o epocă. Astfel, prozatorul din De două mii de ani sau Fragmente dintr-un caiet găsit, autorul de teatru liric și diaristul se completează cu portretul criticului risipit în presa vremii și
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Nedelcovici s-a referit la el și la consecințele deschiderii arhivelor fostei instituții comuniste * „Un fel de sondaj, neoficial, desigur” a condus-o pe dna Gabriela Gavril spre titlul editorialului său din Timpul ieșean pe noiembrie: Imaginea șifonată a revistelor culturale. Cît de șifonată, nu știm, fiindcă editorialul nu ne comunică procente, cifre, informații cuantificabile. Nici număr de respondenți (toți, tineri absolvenți ai universității, studenți și elevi). Poate, în numărul pe decembrie * În aceeași publicație, un lung și spiritual interviu îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
adjectivul și ghilimelele îi aparțin) ar trebui să fie atenți la cei mai tineri decît ei. Am putea remarca o disimetrie între concluziile sondajului evocat în editorial și părerile dlui Foarță: doar cei „copți” (care, să recunoaștem, fac majoritatea revistelor culturale) sînt (sau sînt somați să fie) atenți la cei tineri, nu și invers. Nu e deloc vesel * O autobiografie senzațională de la începutul anilor ’50 a lui Constant Tonegaru publică revista Contra-Punct din decembrie. Dl Barbu Cioculescu evocă figura poetului și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
vizitează România unde se bucură de o binemeritată primire triumfală. Foștii țuțări ai regimului Ceaușescu (Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Eugen Barbu) pretind cu tupeu să li se recunoască un calitatea de disidenți ai fostului regim (pînă și un satrap cultural precum Eugen Florescu solicită să fie primit în rue François Pinton - vezi p. 99) în vreme ce mulți dintre adevărații disidenți ai regimului comunist (Paul Goma este cazul cel mai răsunător) sînt, în permanență, ținta unor campanii mediatice menite să le bagatelizeze
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. Georgeta Năpăruș Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
care s-a spus deja că e raționalizat la Perrault, primește așadar o nouă dimensiune și apare uneori ca domesticit, îmblînzit, relativizat. Șăgălnicia jucăușă poate atenua simbolul: regele este rareori la Perrault autoritatea militară, juridică și magică, așa cum vrea tradiția culturală; el bea bucuros două-trei pahare în plus și acordă mîna fiicei sale unui necunoscut în Motanul Încălțat, privește, în ciuda vîrstei, cam lung la frumoasa prințesă în Cenușăreasa, sau se teme de nevastă în Frumoasa din Pădurea adormită. Alteori, același procedeu
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Dan Ciachir despre Eugen Barbu. Om de casă, cîndva, al pe drept contestatul scriitor, dl Ciachir are inteligența să scrie cu obiectivitate despre Barbu, fără a-i insulta memoria, dar și fără iluzia că imaginea negativă a acestuia în opinia culturală românească este neapărat o eroare. * Jurnalul literar (nr. 17-29) reia din revista franceză Eléments pour la civilisation européenne o primă parte dintr-un amplu articol al lui Jean-Claude Maurin despre Cioran și Eliade. Nu știam de existența revistei, înainte de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
amplu articol al lui Jean-Claude Maurin despre Cioran și Eliade. Nu știam de existența revistei, înainte de a primi noi înșine un fax al articolului cu pricina, nici de autorul ei, care, francez, după nume, e perfect la curent cu presa culturală din România, așa dar cu aproape toate reacțiile stîrnite la noi de cartea dnei Alexandra Laigniel-Lavastine, ca și cu alte lucruri din presa anilor ’30. De asemenea, dl Maurin știe bine culisele afacerii Lavastine din Franța, numind unele persoane care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
e simplă: ori am devenit idiot de pe o zi pe alta, ori între noua putere și conducerile televiziunilor a intervenit o înțelegere privitoare la tipurile de discurs neagreate. Contactul meu cu lumea publică s-a limitat de atunci la emisiunile culturale”. Dar și acolo cu multă parcimonie ar adăuga Cronicarul. Fiindcă de același tratament s-au “bucurat” și alte personalități care după 2000 nu se mai bucură de atenția televiziunilor de toate felurile. Și, slavă Domnului, nu sînt puține! * Un titlu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este cu sisificul travaliu hermeneutic asupra vreunui text multă vreme ignorat. Chiar și profesorul de secolul XX poate ocoli o bibliografie recentă
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
Dumitru Ghișe au avut misia să temporizeze, să mă poarte cu vorba...” O, tempora, o mores! Nevoit a se exila în 1982, universitarul Gelu Ionescu nu putea decît a-și amplifica revolta împotriva unui sistem politic aberant care împiedica activitatea culturală, jugula libera expresie a conștiinței. Se angajează la postul de radio Europa liberă, cu simțămîntul că acesta a reprezentat un soi de „comandă” a destinului: „Mi-am zis că, dacă am fost silit să îmi părăsesc țara - silit de bună
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
-și re-gîndească viața - și-i va fi greu, va fi o criză de mari proporții și de toate naturile - are nevoie de o altă filosofie de viață”. O excepție ar constitui-o Germania, „trunchiul civilizației europene”, beneficiind de „o viață culturală și artistică extraordinară”: „Cine a spus că Germania e moartă din punct de vedere spiritual și cultural, că e numai «țara untului» acela e pur și simplu un ignorant. Chiar și geniile pot fi uneori ignorante, pot avea zone de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
toate naturile - are nevoie de o altă filosofie de viață”. O excepție ar constitui-o Germania, „trunchiul civilizației europene”, beneficiind de „o viață culturală și artistică extraordinară”: „Cine a spus că Germania e moartă din punct de vedere spiritual și cultural, că e numai «țara untului» acela e pur și simplu un ignorant. Chiar și geniile pot fi uneori ignorante, pot avea zone de întuneric în mintea lor extraordinară”. Aluzia e aici desigur la Noica! Privitor la tendința unor analiști de-
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Pavel Șușară Scurt preambul Nici o altă personalitate a culturii noastre nu pare să fi stîrnit fascinația și pasiunea pe care le-a prilejuit, într-un timp relativ scurt, Constantin Brâncuși. Nici măcar existența umană și culturală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spațiul interesului public românesc pe un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și de existența omului determinat și-au văzut de treabă în legea lor pînă în zorii modernității. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare este Din toate gafele făcute pe postul tv. Cultural, care a dat zilnic și cam jalnic “Agenda Tîrgului Gaudeamus” una a fost, joi sau vineri, regină între toate: o spicheriță inocentă a vorbit de Ionesco, pronunțînd prenumele în engleză: Iugin, Iugin Ionesco. Îți vine să spui, ca-n Englezește
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
prenumele în engleză: Iugin, Iugin Ionesco. Îți vine să spui, ca-n Englezește fără profesor : “Du-te la cismărie și fă ghete, ce cauți la teatru?” Poate că n-ar strica un dram de cultură la unii dintre angajații de la Cultural.
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
încît a acceptat ideea teatrului Passe Partout, condus de dl Puric, ba chiar l-a convins pe directorul Naționalului bucureștean (lăudat și el finalmente) să găzduiască sub acoperișul său compania particulară cu pricina. Oare dacă dezastru e, despre ce conștiință culturală a guvernanților mai putem vorbi? Mai la vale, dl Puric e de părere că umorul emisiunilor t.v. de divertisment e lamentabil. Și spune: „...după gradul de umor al unui popor se măsoară civilizația lui.” Splendid! Ca apoi să ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
sat. Nimic de obiectat, poate doar faptul că orășenii se simt ușor discriminați citind elogiile aduse satului, ca să nu spunem și că ele țin de o modă ceva mai veche în literatura noastră și că sună din ce în ce mai tare a clișeu cultural. De origine rurală (chiar dacă nu neapărat fii de țărani), mulți scriitori importanți din secolul XX au contribuit la răspîndirea clișeului cu pricina. Între ei, Rebreanu, Goga, Blaga, adică ardelenii... * În Academia Cațavencu, nr. 46, pe prima pagină, o fotografie a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
Rodica Zafiu O inacceptabilă absență în dicționarul general cel mai important al limbii române - DEX, ediția a II-a, 1996 - este cea a cuvîntului struțocămilă. Este evident că se impunea cuprinderea în dicționar a unui termen cu semnificație culturală (provenind din Istoria ieroglifică a lui Cantemir), intrat în uzul actual cu un sens bine precizat, dar nu transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
literare”, din iulie 1941 până în martie 1943. Oarecum asemănătoare este situația textului povestirii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion. Spun, oarecum asemănătoare, deoarece editarea se face după manuscrisul lui Ion Agârbiceanu, confruntat cu textul tipărit în 1938 la Editura Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, colecția „Cartea satului”. De aici sunt totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]