2,675 matches
-
cît se poate de suportabilă; rochia de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care, peste trei zile, avea s-o facă pe Rodica să exclame că ar muri împăcată acolo, fără să știe de ce, poate de prea mult albastru. Dar ceainăria cu cupole azurii ne atrăgea mai puțin. Mesele cuminți, cu scaune ca toate scaunele din lume, avea un iz de cafenea europeană; or, în Orient, ceaiul nu se bea în cafenele europene. În spatele ei, se aflau pavilioanele de lemn: adevăratele pavilioane ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
învățăm cîteva cuvinte uzbece: Cum se zice "poftiți"? Marhamat. Dar "mulțumesc"? Rahmat. Dar care este salutul vostru? Evident, cel al întregului Orient. Salaam (Pace). Și vremea se scurge, încărcată de pace, în aburii ceaiului... Soarele începe, ușurel, să dispară în spatele cupolelor albastre. Se apropie seara, una din serile acelea calde și blînde, ce lunecă molcom deasupra Asiei Centrale, după o zi călduroasă. Oferim țigările noastre gazdelor atît de îndatoritoare care ne întreabă: E darul vostru? Da. Ne zîmbesc și le acceptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
întîmple ceva, ceva minunat, cum numai la capătul lumii, acolo unde munții rostogolesc bolovani cît casa, dezgolind oasele mamei-pămînt, ți se poate întîmpla. Și cîteodată, în arenă se face liniște. Și se sting luminile. Rămîne doar una. Albastră. Din mijlocul cupolei coboară în mijlocul arenei un scut uriaș de bronz și un glas nevăzut, cu timbru cald, anunță în sală: "Poveste orientală". În arenă intră un cal alb și în șaua lui se află o femeie neasemuit de frumoasă, în văluri albastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Călăreții schimbă caii între ei, prin salturi fantastice, fiecare aterizînd pe șaua celui din față. Abia-i mai putem urmări, mă întreb cum se pot zări între ei, cum își regăsesc calul, noi amețim, ei nu, arena nu mai există, cupola a dispărut și ea, mă întreb dacă noi mai trăim aievea sau dacă unicul lucru real din lume n-a mai rămas decît goana nebună în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bucuria lui, Marcel, cu ajutorul șoferului și al însoțitorului nostru, a reușit performanța de a ridica animalul uluit de norocul care dăduse peste el. Cînd am ajuns în inima Karakorumului, fosta capitală a lui Ogodai Han, fiul lui Gingis Han cuceritorul, cupola Marelui Templu ardea în lumina apusului, aruncînd sulițe de aur pînă departe. În afara edificiului, în care, de la năvala noilor barbari contemporani, nu se mai slujea de cînd aceștia decapitaseră toți călugării budiști, mai era o clădire de chirpici, numită Primărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe care se afla un radio antediluvian. Încă puțin năucă după somnul adînc din care mă trezisem ca să ne mutăm, am privit deschis radioul și m-am dus la fereastră. În razele soarelui de dimineață, în stînga mea sclipeau orbitor cupolele de aur ale Marelui Templu; în dreapta, vopseaua de bronz a monumentului soldatului mongol încerca să-i facă o tristă concurență; drept în față se deschidea deșertul într-o infinită lumină, iar în spatele meu, Adamo cînta răgușit de pe undele radiodifuziunii mongole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prin semne, că Popp este chiriașul ei. S. Popp era la Roma câteva luni înaintea noastră și avea cameră la o familie ce locuia la ultimul etaj al unei case de lângă sala de concerte Augusteo. Camera lui era așezată lângă cupola mobilă, de sticlă, a teatrului. Toate concertele se auzeau foarte bine și din camera lui. Sabin Popp a fost mai mult mirat decât bucuros de sosirea noastră. Camera era netencuită, piatră pe jos, piatră sus, pereții tot de piatră, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
prin macii În zori despicați/ Cu brațele Întinse spre Munții Carpați./ Merg spre fluiere și mă-ntorc la izvor;/ Oglinzi roditoare mă vor, nu mă vor,/ Peste sculptatele salcii În labil relief,/ În palmele nopții țesând la gherghef./ Lovesc În cupole fierbinți la amintiri bătăușe,/ Cu ochii ascunși În cartușe./ Pe cercul din zare cu buze concave,/ Îmi adun basmele tropotind din potcoave/ Fulgere tinere pe drum vertical./ Făcătoarele de lacrimi pe șea fără cal./ Mă taie peste umeri un chip
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sindicatelor, Tg. Neamț 1977 - Aula Bibliotecii Centrale Universitare, București 1978 - Galeriile de Artă, Brașov; „Rotonda” - Institutul de Medicină și Farmacie Iași 1979 - Teatrul Mic, București 1980 - Teatrul Național „V. Alecsandri” Iași 1981 - Galeriile de artă, Brașov 1983 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1985 - Galeriile de artă, Baia Mare 1988 - Galeria „Galateea”, București 1995 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1996 - Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad 1999 - Galeria de artă „Cupola” Iași 2004 Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad Expoziții colective Din anul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Institutul de Medicină și Farmacie Iași 1979 - Teatrul Mic, București 1980 - Teatrul Național „V. Alecsandri” Iași 1981 - Galeriile de artă, Brașov 1983 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1985 - Galeriile de artă, Baia Mare 1988 - Galeria „Galateea”, București 1995 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1996 - Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad 1999 - Galeria de artă „Cupola” Iași 2004 Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad Expoziții colective Din anul 1975 participa la numeroase expoziții colective și de grup organizate la Iași, Slănic Prahova, Râșnov
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
V. Alecsandri” Iași 1981 - Galeriile de artă, Brașov 1983 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1985 - Galeriile de artă, Baia Mare 1988 - Galeria „Galateea”, București 1995 - Galeriile de artă „Cupola” Iași 1996 - Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad 1999 - Galeria de artă „Cupola” Iași 2004 Galeriile de artă „N. N. Tonitza” Bârlad Expoziții colective Din anul 1975 participa la numeroase expoziții colective și de grup organizate la Iași, Slănic Prahova, Râșnov, Timișoara, Baia Mare, Vaslui, Bârlad, Brașov, Focșani, Tulcea, Pașcani, Tg. Mureș, Tg. Neamț, Orăștie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Național „Lascăr Vorel” - Piatră Neamț, nominalizare 2000-2001 - Saloanele Moldovei - Chișinău, Bacău; Galeria „Alfa” a Muzeului de Etnografie Bacău, Chișinău, Bacău, Republica Moldova 1996-2003 - Salonul ART'IS al filialei Iași UAP 2002 - Expoziție - Nicolae Ciochina și Grup 3 Meiloiu - Galeria de Artă „Cupola Iași” 2003 - Expoziție - Nicolae Ciochina și Grup 3 Meiloiu, Casa de Cultură a Ministerului de Interne, București 2003 - Festivalul Național „Lascăr Vorel” Piatră Neamț 2003 - Saloanele Moldovei, Chișinău Bacău, Artiștii ieșeni la Bacău, Galeria „Alfa” a Muzeului de Etnografie Bacău
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Renașterii, îndeosebi în ultima parte a secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe terenul ei a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de chitara lui. Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios. De pe platoul în pantă ușoară ce se întinde între Bahlui și începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune că are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a importantelor muzee de la Palatul Culturii. Avem în vedere apoi editurile și revistele culturale, Uniunea Scriitorilor, filiala Iași, Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Iași, Casa de cultură "M. Ursachi", Ateneul Tătărași, spațiile expoziționale de artă existente (din str. Lăpușneanu, str. Cujbă, Cupola, A. Panu etc.), Centrele culturale francez, britanic, german, unele asociații și societăți precum "Junimea '90", "Astra română", "Plai mioritic", "Universul prieteniei", Asociația literară "Păstorel" etc. și nu în ultimul rând Complexul Palas, cu o agendă de evenimente culturale remarcabile, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a reda în mișcare imaginea Iașului nostru. Ne dorim să rămână "poarta" unei lumi de legendă, de vechi și mai noi frumuseți. POEZIA FOCURILOR LĂUNTRICE Poezia, la Iași, domină autoritar celelalte genuri literare. De parcă doar ea, poezia, a atins cândva cupola înstelată de deasupra Cetății, apoi lumina zilei care a cuprins întreg spațiul orașului. Dacă poezia are sau nu legătură cu realul, faptul acesta trece în plan secundar. De ce se îndoiesc poeții de ecourile în etern? Dar ei se situează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timp magiștrii noștri au plecat spre alte zări, lăsând un mare gol în cultura Iașului. PALATUL ÎN STIL GOTIC FLAMBOYANT Cine nu cunoaște Palatul Culturii din Iași? O construcție impunătoare, în stil gotic flamboyant , emblema orașului, cu turnuri și arcade, cupole și statui, care "tulbură spiritul ca și Westminsterul, atât de mare este mirajul local" (G. Călinescu). Un palat într-un oraș care-și trăiește afectiv însăși istoria, însăși cultura, un palat care găzduiește Complexul Muzeal, unul dintre cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
anii 1934-1935, se entuziasma: "Ce oraș interesant e Iașul! Monumentele vechi de aici sunt admirabile. Iașul este Oxfordul românesc. Cred că ar trebui să se facă totul pentru ca să-și păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
piatra albă sfârșește prin a fi de un alb mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu și gri la nuanțele variate ale ceramicii (de Cucuteni) răsfrâng istoria veche, punând-o pe masa contemporanului. Picturile cupolelor din biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
am fost legat mai intens de miezul spiritualității noastre ca în perimetrul acesta stimulator. (Constantin CIOPRAGA) Veneam din Capitală, unde-mi încheiasem studiile, când am trecut prima oară prin Iași, într-un drum despre care voi scrie cândva. Gara, aerul, cupolele, turlele lui au produs asupra mea o adâncă impresie de armonie și echilibru. Iașul mi-a apărut atunci ca un spațiu al culturii și spiritualității naționale, așa cum îl știam. Păstrez această imagine ca o zestre morală, inalterabilă, a vârstei adolescenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ridicată lângă apa Nemțișorului, spre a se întâlni întru binecuvântată împărtășire de spirit, mai întâi ieșeni cu nemțeni și apoi români cu români, nu e decât un singur sens, acela al orașului-cetate Iași, semn scris cu slove înflăcărate pe marea cupolă a neamului nostru. (Constantin DRAM) Să nu uităm că Iașul reprezintă și Cetatea cărților. Zilele faste în sensul latin al cuvântului sunt mai ales cele în care apar cărțile și sunt lansate în diversele spații admirabile ale orașului. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
complex): specie, gen, familie, ordin, clasă, încrengătură, regn. Se folosește tot nomenclatura binară a lui Linné când pronunțăm numele unui organism: genul și specia. Ex.: homo sapiens (omul gânditor); canis lupus (câinele lup). 27 Dacă cerul e ca o divină cupolă unde stelele o luminează (ne place să credem că acolo se află și steaua fiecăruia dintre noi), pentru Prometeu stânca de care era înlănțuit era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rupe de estetic. Până și poeții vagabonzi (dar sublimi) Villon și Rimbaud, chiar dacă au scos diamantul poetic din viața trăită la limitele ei existențiale, au mizat că versurile lor trebuie să îmbrace forme artistice. Inevitabil, liricul se află mereu sub cupola criteriilor estetice. Altfel... 50 Marile puteri nu au sentimente, au numai interese. De ce? Întrebare inutilă de fapt. Istoria ne-a arătat că aproape întotdeauna așa au stat lucrurile, cei mari hotărăsc destinul celor mici, de ce? Iarăși întrebare de tip superfluu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]