6,583 matches
-
ochi. La revedere domnu' Cristi! adăugă ea din ușă. Cam cât crezi că durează până ce taică-tu află că suntem împreună aici? Și singuri pe deasupra. Nu-mi pasă! ridică Ileana din umeri. Poftim, ți-am pus laboratorul la dispoziție! Sunt curioasă să văd ce faci. Imediat ne apucăm de treabă, o liniști Toma. O pereche de mănuși ar fi fost bune, dar am uitat să-i cer doamnei. Poftim! deschise Ileana celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare și câteva picături de acid acetic glacial. Mirosul înțepător de oțet se răspândi imediat în încăpere. Dacă vrei, aprinde tu spirtiera! îi ceru el Ilenei care îl privea curioasă. Acoperi apoi lamela de sticlă pe care începu să o plimbe deasupra flăcării. Repetă operațiunea până ce pasta aceea începu să fiarbă. Știi să pregătești microscopul? o întrebă pe Ileana. Aceasta dădu din cap, și începu să scoată aparatul din cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care începu să o plimbe deasupra flăcării. Repetă operațiunea până ce pasta aceea începu să fiarbă. Știi să pregătești microscopul? o întrebă pe Ileana. Aceasta dădu din cap, și începu să scoată aparatul din cutie. Tu ce faci? se arătă ea curioasă. Încerc să răcesc preparatul. Trebuie să cristalizeze înainte de a-l așeza sub obiectiv. După cinci minute, timp în care Cristian agitase lamela în aer, se apropie de microscop și o fixă pe masa de examinare. Privi prin ocular și ajustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe să sape acolo după aur. Îi dă drumul și, uite așa, începe prăpădul. Moș Calistrat se opri câteva clipe, privindu-l pe Toma curios să vadă cum primește aceste informații. Tânărul inspector îl asculta atent așteptând ca bătrânul să vorbească mai departe. Cam așa stau lucrurile acum. Cineva, habar n-am cine, dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ți-am spus acum. Iarăși vorbirea asta criptică, își spuse Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și apoi încă unul. Eu, în locul tău, nu m-aș aventura acolo! o prinse de mână Cristian, oprind-o. De ce? Mai e până la asfințit. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de starea ta. Am vorbit cu el în fiecare zi, ba, chiar mai des câteodată. Și ai tăi, ce le-ai spus că s-a întâmplat? Întreb numai ca să nu le spun altă poveste în cazul în care se arată curioși. În nici un fel. Tata a trebuit să plece la București chiar în ziua când am mers noi acasă la Calistrat iar cu mama nu-i nici o problemă, am lămurit-o eu. Deja vizibilitatea din jur crescuse, soarele se vedea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că nu-i respectaseră ordinul, coborând în mașină. Le făcu semn cu mâna să urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară cîțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele. Pe versanții înțeleniți apar forme simple de eroziuni, cu profil transversal îngust, cu maluri abrupte, iar în straturile mai nisipoase, cu intercalații marnoase sau gresiere, ravenele capătă forme curioase, cu îngustări și lărgiri succesive, cu praguri, marnite de fund și laterale. Aceste eroziuni duc la supraînălțarea șesurilor de pe văile pâraielor, provoacă însemnate pagube în agricultură și alte sectoare ale economiei, prin accentuarea instabilității versanților, distrugând culturile, așezările umane și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cerului noaptea, de locul culegerii: munte, deal, câmpie, luncă sau deal. Culegerea plantelor de leacă respecta un ritual sau ceremonial strict: mătrăguna se culegea de 3 persoane, una culegea și două păzeau pe culegător ca să nu fie văzut, deranjat de curioși, de trecători. Culesul ceremonial se desfășura colectiv, tineri și tinere (la Sânziene) sau numai bătrâne la plantele de leac, la cele de făcut farmece și vrăji de dragoste participau numai fete sau femei, rar bărbați. Plantele de leacă erau culese
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-o să-l mai fac pe lumea asta. — Pe cuvîntul dumitale? Mi-a Întins mîna cu un aplomb templier. I-am strîns-o. — Pe cuvîntul lui Fermín Romero de Torres. Am avut o după-amiază domoală la prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci s-o cauți pe Bernarda și-o duci la un cinematograf sau să vă uitați la vitrine pe strada Puertaferrisa, la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale pentru viitorul capitalei. După aceste cuvinte, și unul și celălalt, delegatul p.d.c. și delegatul p.d.d., cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președinției și, așa cum era de așteptat, având în vedere că se completa lista prezidiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aparține termenul barbar, nu celui care relatează această povestire, erau cei din p.d.d., care, cu un aer de cunoscători, făcând cu ochiul unii către alții, se felicitau pentru excelența tehnicii pe care o folosise șeful, cea care fusese desemnată prin curioasa expresie când-bățul-când-morcovul, aplicată pe timpuri predominant măgarilor și catârcelor, dar pe care modernitatea, cu rezultate mai mult decât apreciabile, o reabilitase pentru uz uman. Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deja cunoscute, că nimeni nu poate fi obligat să-și dezvăluie votul, că nimeni nu poate fi întrebat despre el de vreo autoritate, iar dacă vreodată vreunuia dintre ei i-a venit în minte ideea bună de a-i cere curiosului impertinent să spună cine este, să declare pe loc și în numele cărei puteri și autorități pusese întrebarea, atunci au asistat la spectacolul, adevărat regal, de a vedea un agent al serviciilor secrete pus în încurcătură și retrăgându-se cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei care pierdeau timpul citind ceea ce știau deja, ceea ce-i interesa mai presus de orice pe aproape toți era să se informeze asupra a ceea ce gândeau directorii ziarelor, editorialiștii, comentatorii, vreun interviu de ultimă oră. Titlurile de deschidere atrăgeau atenția curioșilor, erau enorme, cu litere foarte mari, altele, în paginile interioare, de mărime normală, dar toate păreau să se fi născut din capul aceluiași geniu al sintezei în materie de titluri, cea care permite dispensarea fără regret a lecturii știrii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
săi și, deci, nu pierd timp ca să se ducă la sursă și să se asigure sau suferă de sindromul intelectului leneș și se opresc aici, nu merg mai departe, spre marea descoperire. Nu se știe cine o fi fost cercetătorul curios din oraș sau cel care l-a găsit întâmplător, sigur este că vorba s-a răspândit rapid și imediat cu sensul peiorativ pe care pare să-l provoace doar simpla sa lectură. Deși noi nu ne-am referit anterior la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ci în isteți și prea isteți, cu proștii facem ce vrem, cu isteții soluția e să-i punem în serviciul nostru, pe când cei prea isteți, chiar când sunt de partea noastră, sunt intrinsec periculoși, n-o pot evita, cel mai curios e că prin actele lor ne spun în permanență să avem grijă cu ei, în general nu dăm atenție avertismentelor și după aceea suportăm consecințele, Vreți să spuneți atunci, domnule președinte, Vreau să spun că prudentul nostru secretar, acest acrobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din toate. În timp ce vânzătorul i le punea într-o pungă de plastic, se uită la șirul de ziare, cu excepția ultimelor două, toate aveau fotografia pe prima pagină, sub titluri scrise cu litere enorme. Dimineața începea bine pentru chioșc, un client curios și cu posibilități, iar restul zilei, anticipăm deja, nu avea să fie diferit, toate ziarele aveau să se vândă, cu excepția acelor două grămăjoare din dreapta, de unde nu aveau să fie cumpărate mai multe decât de obicei. Comisarul nu mai era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fapt al unui stil care este cultivat în chip mai fericit în Franța decât în Anglia. În articolul său celebru, Maurice Huret a prezentat o schiță a vieții lui Charles Strickland, bine plănuită, în așa fel încât să trezească pofta curioșilor. Cu pasiunea lui dezinteresată pentru artă, el a avut o dorință reală de a atrage atenția celor înțelepți asupra unui talent care era în cel mai înalt grad original; dar dl Huret era un gazetar mult prea bun ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până atunci. Pendulul se leagănă înainte și înapoi. Cercul se împlinește încă o dată și încă o dată. Uneori un om supraviețuiește multă vreme unei epoci în care și-a avut locul lui până în alta care îi este necunoscută, și atunci celor curioși li se oferă unul din cele mai ciudate spectacole din comedia umană. De pildă, cine se mai gândește acum la George Crabbe? În vremea lui a fost poet celebru și lumea i-a recunoscut geniul cu o unanimitate devenită destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcea datoria în acel sector al vieții unde-l plasase o Providență îngăduitoare; doi copii drăguți și sănătoși. Nimic nu poate fi mai banal. Nu știu dacă era în ei ceva care să stârnească în vreun fel oarecare atenția celor curioși. Când ma gândesc la tot ceea ce s-a întâmplat ulterior mă întreb dacă am fost atât de prost, ca să nu văd în Charles Strickland măcar un element ieșit din comun. Poate. Cred că în anii care au trecut de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vindea nici un tablou. Cred că nici măcar nu-și dădea osteneala să vândă ceva. Căuta o altă cale de a câștiga bani. Mi-a povestit cu umor sumbru perioada pe care a petrecut-o ca ghid al unor cockney, londonezi get-beget, curioși să cunoască viața de noapte a Parisului; era o îndeletnicire care-i stârnea spiritul sardonic; și într-un fel sau altul ajunsese să cunoască pe larg cartierele cele mai rău famate ale orașului. Mi-a vorbit despre ceasurile îndelungate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea să dobândească o frumusețe singulară. Absurditatea care atingea tot ceea ce era legat de Dirk Stroeve îi dădea o notă curioasă ca un dezacord nerezolvat în muzică, dar o făcea într-un fel mai modernă și mai umană. Ca o glumă grosolană aruncată în mijlocul unei scene serioase și grave, nu făcea decât să reliefeze pregnanța pe care o are orice lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mereu. La început a crezut că Dirk este pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]