2,824 matches
-
tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul ăla, cu atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis! pis! Se aplecă pentru a se uita într-un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mici și răi, acoperă tot ecranul și ne relatează ultimile descoperiri ale științei. Uitîndu-mă la ea, mi se perindă prin fața ochilor rugurile Inchiziției, diviziile SS, bigotele puritanismului, femeia-comisar, sora Diesel și alte savante de renume mondial. Cînd deschide gura, mă cutremur însă cu adevărat : „Dulciurile și făinoasele sînt la fel de periculoase ca drogurile !”, aruncă ea vestea ca pe un blestem asupra omenirii. La fel de periculoase ca drogurile ? Nu-mi vine să cred urechilor. Inevitabil, fac o comparație cu secvența anterioară de știri și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
re -nu -ș t iu -să vorbească-decît-despre-ei. În fond, cu toții vin din această lume a comunismului, drept care toți îs aburiți cînd vine vorba de comunism... Iar cînd nu sînt „aburiți”, sînt „cutremurători” : „e atîta adevăr în acest articol, că te cutremuri”, comentează o voce de pe forum același articol al lui Cărtărescu. Dar oare această cutremurare emoțională nu este aceeași Mărie cu altă pălărie, reversul filial al aceleiași crize de (ne)încredere ? Să mă scuze forumiștii și neforumiștii pentru această „abureală etno
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este vorba doar despre Facebook, evident, ci despre un întreg univers tehnic în care trăim, de la tehnologiile de social networking sau Radio Frequency Identification (RFID) pînă la cotidienele carduri. Într-un registru deja mult mai oldies but goldies, m-am cutremurat zilele trecute cînd, căutînd pe Google un interviu recent al meu, am dat peste un curs postat la grămadă sub numele meu, din care nu am recunoscut mare lucru și pe care nu l-am autorizat niciodată. Evident, nici nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ochii, în scânteierea violetă a cărora se citea dorința perversă de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lângă moarte a femeilor, fascinația lor pentru bărbații care miros aproape metafizic a praf de pușcă. Succesul incredibil la femei al cimpanzeului stupid și scofâlcit, care din când în când se juca cu propria lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Știu că ar fi vrut sa-mi spună ceva, dar cuvintele în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o cu batista mea, pe când ea se ținea din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe sol, printre crenguțe. Am ezitat dacă să beau vinul sau nu. Până la urmă, cu un sentiment de vinovăție, am luat o înghițitură. Restul l-am vărsat, în șuvoi subțire, pe pământ. Când am privit din nou cupa, m-am cutremurat: pe fundul ei se înecase un păianjen mare și greu. Am izbit paharul de un trunchi, m-am lăsat pe vine și-am început să plâng. Mă simțeam, acolo în vis, de o singurătate fără ieșire, fără speranță. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de "mistic". De altfel, comentariul acestei în-tîmplări, așa cum îl găsesc într-un caiet rătăcit, este străbătut de la un capăt la altul de "experiența mistică". Eram ridicul.) Am întrebat-o, încă o dată, de ce nu putem fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe care a învățat-o Tagore, ca să se apere de primejdiile contra purității. Totuși, după ce le-a repetat, farmecul stăruia. Cu aceasta i-am dovedit, căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele. Am crezut că e leșinată și m-am plecat palid, s-o ajut, dar ea îmi îmbrățișă picioarele, plângea și se ruga să nu o mai ating, mă implora în numele Dumnezeului meu, în numele mamei mele, în numele d-nei Sen. Mă cutremurai și tăcui. O lăsai să se ridice singură. Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prelungesc și mai mult sărutarea, aproape sufocînd-o. ― De ce faci asta? vorbi ea. Sunt slabă, știi că nu mă pot împotrivi, dar nu simt nimic când mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar lor să nu le spui nimic. N-au să primească niciodată să fiu soția ta. Ei te iubesc pentru că vor să fii al lor. să fii copilul lor. Mă surprindea și mă bucura cele ce ascultam, dar Maitreyi se cutremura. ― Ei mi-au spus mie: "Maitreyi, o să ai de acum un frate, pe Allan. Cată să-l iubești, va fi fratele tău, și babà îl va înfia, și la ieșirea la pensie ne vom duce cu toții în țara lui; acolo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era păcat, în simțirea și judecata ei indiană. După datina lor, trebuia să fim uniți în pat, și din mângâierile noastre să răsară roade vii, pruncii... Căci altminteri, dragostea se pierde, bucuria ajunge stearpă, iar unirea noastră viciu... M-am cutremurat înțelegînd că nu senzualitatea și dragostea ei pentru mine o sileau să-mi ceară aceasta, ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de puțin plăcut, pe care îl fac maseurii, pentru plată. Khokha nu era însă un profesionist, era tânăr și o făcea să râdă, iar atingerea aceasta a trupului ei cu mâinile lui negre și pofticioase mă făcea să mă cutremur. O dată, pe seară, Maitreyei strigă din balconul interior pe Khokha, apucată fiind de junghiuri (căci plouase două zile de-a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur. Aceasta mă făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeile toate munciseră cumplit pentru această ceremonie, iar Maitreyi, care voia să decoreze covoarele de pe scară cu tablouri, scăpase jos o cadra cu un portret magnific al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oraș, trebuie "să mă amuz" ca să uit). ― Hei, Allan, îmi spunea Geurtie, ce stai așa posac, băiete? Nu ai tu fata ta lângă tine? Mi se așeză pe genunchi, și mie îmi era atât de odioasă atingerea aceea, încît mă cutremuram tot, și o rugai să mă lase, căci sunt obosit și bolnav. ― Nu cumva ești îndrăgostit? clipea ea, șiret, din ochi. Te-o fi fermecat vreo indiană. Vreo nespălată neagră, cum îți place ție... Hohoteau toți. D-na Ribeiro, care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scrisorî pe care le citesc numai pe jumătate, căci sunt scrise într-o englezească mizerabilă. Îmi tot spune că Maitreyi s-a hotărât să facă o nebunie ca s-o dea afară din casă și să vină după mine. Mă cutremur de câte ori încerc să mă gîn-desc și de aceea evit cu îndîrjire orice gând care m-ar apropia de Maitreyi. Khokha îmi spune că ea ar fi în stare să se dea unui necunoscut, numai ca să fie azvârlită pe drumuri și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu toiagul în mâna dreaptă, Moșu se îndreptă șovăind spre ușă. Mi se păru că șchioapătă. Dar își târșia când un picior, când celalt. - Minunea lui Dumnezeu! spuse Lixandru făcîndu-și cruce. Ne-am luat după ei. Porniseră spre biserică. Se cutremura pământul, și Lixandru întoarse capul către mine. - Asta e artileria grea, șoptii. Când dădu cu ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aer de șmecher... CÎnd mă Întorc În dormitor, Călin face pasul piticului pe lîngă perete, ținînd pe cap În echilibru o valiză, cu un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva aruncă un chiștoc de țigară, Însoțit la scurtă vreme de un scuipat. Probabil că nici el nu reușește să Înțeleagă ce păcate ispășește aici, nu Înțelege ce dracu’ i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cutia! Viitoru’ lu’ copilu’ meu e la tine la cur, Încheie el cu un accent stricat, unguresc. Se pare că tot episodul a avut mai mulți spectatori decît am crezut noi. Nici nu știm cine rîde și de unde, pentru că se cutremură de rîs pavilioanele, plopii, văzduhul, În timp ce alaiul electoral Înhață urna, unii stînjeniți, alții rîzÎnd la rîndul lor, și dispare pe sub coroanele castanilor spre celălalt pavilion. Petcu e declarat eroul zilei. Seara Îl găsește fericit, așezat În pat, ochii i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea folosi poarta din spate... — Scoate-ți ideea din minte! — Vreau casa asta. — Ești o acaparatoare. Și-apoi te frământă gândul că Alex irosește bunurile care ne revin nouă. — E risipitoare la culme... — Astea-s gânduri meschine, josnice. Știu. — Te cutremuri când Alex sparge o ceașcă. — E neatentă, și folosește tot timpul numai serviciile cele mai fine. — De ce nu, nu-i ceașca ta și probabil că nu va fi niciodată. O să-i lase totul lui George. Și știi bine că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acesta trecu pe lângă ea, întorcându-și capul. Mâna lui atinse blana moale, cenușie, a mantoului lung, pe care-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă, George se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că sunteți mântuit? — Nu, dar eram convins că mama mea este. Oamenii se refereau la o izbăvire prin farmec, la transformarea totală. — În virtutea unui eveniment cosmic, așa cum a arătat sfântul Pavel. — Cosmosul ar trebui să se zgâlțâie și să se cutremure din temelii înainte ca măcar un singur om să poată fi transformat. — Așadar credeți că nu ne putem schimba? — Pavel a fost un geniu când și-a dat seama că răstignirea e lucrul cel mai important, și ce curaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]