16,541 matches
-
CÎnd sanitarul ajunse lîngă intrarea În cabinet, Pablo tocmai evoca una din Întîlnirile sale cu Leonid Brejnev. — Fac și tovarășii sovietici lucruri bune, să știi, atîta doar că ruginesc mai repede. La Yalta, În august 1976, tovarășul Brejnev mi-a dăruit o pușcă de vînătoare bock MT 7-09, de calibru 9 milimetri, și pot să spun că la urși era mult mai precisă decît Holland&Holland-ul primit cadou de la regina Marii Britanii. Ce bine e să fii ticălos! Grija de a fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta bunătatea deja proverbială a doamnei Delilah, care acceptase să i-l dăruiască fără a pretinde nimic În schimb, ci punînd doar condiția să aibă mare grijă de el, fiindcă altminteri are o fire foarte sensibilă. Ceea ce o umplea de mulțumire era faptul că, de cînd Îl adusese pe Boule-de-neige, nu mai vorbea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi stors rîuri de lacrimi cititorilor... Din păcate, nu avea timp pentru așa ceva, fiindcă, după Întoarcerea lui Bill din Singapore (sau Taiwan? - cine să mai știe), lucrurile luaseră o turnură din ce În ce mai neplăcută pentru amîndoi. În primele zile, Naggie i se dăruise cu o nouă fervoare, Încercînd să șteargă astfel urmele infidelității conjugale, pe care acum o regreta sincer. Cu un mic efort de imaginație, nici nu i se mai părea așa gras. Preluase oarecum din stilul revistelor pe care le citise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nefericirea lor. Trebuie totuși să recunosc că iluziile pe care și le făceau aveau și partea lor bună. Fără un pic de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era aceea a pereților reci ai garsonierei. Le emoționa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei firav cu violență. Tatăl meu, muncitor la Căile Ferate, m-a Încredințat spre creștere bunicilor materni, În vacanță de vară a acelui an trist, pentru o perioadă nedefinită. Nefericiți că-și Îngropaseră fiica, erau bucuroși În schimb că pot dărui afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cred că-l privesc de câteva sute de ori pe zi, Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, Îmi place să mă Îmbrac În albastru și În portocaliu, uite, și acum am pe mine o bluziță albastră, mi-a dăruit-o prietena mea din Obor, vânzătoarea de ziare. Îmi plac tare mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot ce văd și mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și nici prin gând nu-i trecea că vraja va dispărea odată cu mirosul de scorțișoară și zâmbetul ei luminos. Nimeni nu-i dăruise atâta pace În ultimii ani. Uitase că mai există asemenea ființe făcute dintr-un aluat magic de lumină și mirodenii. La naștere i se dăduse un nume de scriitor japonez pe care Antoniu i-l schimbase cu altul casnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie avea o istorie interesantă, și, trecuse de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist și, al doilea lucru: pentru această pictură, până astăzi au murit doi oameni,, . După asta n-a mai adăugat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist și, al doilea lucru: pentru această pictură, până astăzi au murit doi oameni,, . După asta n-a mai adăugat nici un cuvânt. Nici o referire la motivul pentru care i-l dăruiește, nici măcar dacă viața ei și a lui sunt de asemenea, În pericol. A doua sau a treia zi după ce-i Încredințase În mare taină portretul, profesoara de pian a fost găsită moartă, de lăptăreasa care venea de la țară odată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ce, a vrut să plece odată cu el, spre groapă.. Plăcințica avea soarele și luna În ea. Putea să vagabondeze până la sfârșitul zilelor, că Dumnezeu s-ar fi Îngrijit să-i lase acolo, În suflet această lumină. S-a plictisit să dăruiască vagabonzilor părticele din această lumină și s-a hotărât să se reintegreze, Ăașa se cheamă gestul eiă, În societatea asta neliniștită, și abuzivă, când a simțit că nu mai poate să dăruiască. Așa se face că a devenit ,,fosta Plăcințică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În suflet această lumină. S-a plictisit să dăruiască vagabonzilor părticele din această lumină și s-a hotărât să se reintegreze, Ăașa se cheamă gestul eiă, În societatea asta neliniștită, și abuzivă, când a simțit că nu mai poate să dăruiască. Așa se face că a devenit ,,fosta Plăcințică,, , cea care mi-a Înseninat cândva o scurtă perioadă din viață, și care a făcut din mâzgă, o lumină care pâlpâia delicat. Dar să nu mai despic firul de păr În patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foame, un șobolan să ronțăie caietele În care scrii.. Te-ai gândit la toate astea? Împrietenește-te din nou, nu sta singur, poate mai găsești pe cineva dispus să-ți asculte poveștile!,, Răspuns ,,Ușor de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de privirea mea, își aranja ciorapii țipători. Locuința lui Georgie, o încăpere mare, dezordonată, în același timp dormitor și cameră de zi, care dădea spre o alee nu departe de Covent Garden, era plină de lucruri pe care i le dăruisem eu. Duceam de mult timp o bătălie inutilă cu lipsa cruntă de bun-gust a lui Georgie. Numeroasele reproduceri după pictori italieni, prespapieruri franțuzești, obiecte decorative aduse din Derby, Worcester, Coleport, Spode, Copeland și alte mărunțișuri - căci rareori se întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prea de tot. — Ce tâmpenie! am replicat. Resping categoric explicațiile tale. Lucrurile mergeau foarte bine între mine și Antonia înainte să apari tu. — Nu e deloc așa, dragul meu Martin, spuse Palmer. Nu uita că n-ai reușit să-i dăruiești un copil. Ea n-a reușit să-mi dăruiască mie un copil. — Ei, poftim! exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
explicațiile tale. Lucrurile mergeau foarte bine între mine și Antonia înainte să apari tu. — Nu e deloc așa, dragul meu Martin, spuse Palmer. Nu uita că n-ai reușit să-i dăruiești un copil. Ea n-a reușit să-mi dăruiască mie un copil. — Ei, poftim! exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care rosteam aceste cuvinte am înțeles mai bine că ceea ce mi se păruse a fi un dar neobișnuit oferit lui Georgie era, de fapt - așa cum ea sesizase imediat - o mișcare de mare importanță: nu era ceva ce intenționam să-i dăruiesc eu ei, ci ceva ce avea să facă ea pentru mine, să-mi facă mie, și mi-am închipuit, cuprins de un fior de bucurie, dar și de teamă, că vorbele pe care tocmai le rostisem s-ar putea dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să ținem relația noastră în secret atâta timp cât a fost necesar, deși am detestat lucrul ăsta. Am suferit din cauza asta în fiecare zi, absolut în fiecare zi blestemată. Dar ți-am dăruit această suferință, chiar cu bucurie, pentru că te iubeam. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta. Apoi, când n-a mai fost nevoie să ne ascundem, dar tu ai continuat pe aceeași cale, am simțit că într-un fel îți e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un chip omenesc. Am plecat de la Georgie după ce mi-a promis că o să ia o aspirină și o să se bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
într-o lume lipsită de iubire asta măcar înseamnă ceva. Nu-ți pot cere, în chip egoist, decât să mă iubești în continuare, așa cum poți, iar eu, la rândul meu, când am să-mi mai găsesc liniștea, am să-ți dăruiesc tot ce voi putea și numai Dumnezeu știe ce va însemna asta. Nu-mi pot imagina că prietenia noastră s-ar putea sfârși și tocmai pentru că cred în această prietenie îndrăznesc să-ți scriu o scrisoare atât de nesatisfăcătoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum ar fi, de pildă, cursele de ciclism, pasiunea noastră de atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deficit grav de andrină, ceea ce explica „tendințele sale endocrine“. După un șir de tratamente și teste, Îndeosebi cu un medicament patentat mai târziu sub denumirea de „Testifortan“, problema a fost alinată, iar directorul a fost chiar În stare să-i dăruiască soției mult-așteptatul copil - dând o turnură fericită lucrurilor, atât pentru el, cât și pentru general. — Oricare ar fi fost adevărul, continuă Karp, cazul a fost manipulat pentru scopuri naționaliste. Treptat, presa de dreapta a subminat poziția lui Hatz. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]