2,677 matches
-
și pe aceste le urâm. I-am spus-o că a "comis mai multe scrieri dramatice"; nu ne mai poate dar spune că nu ne-a făcut nimic. Cine știe dacă nu mai bucuros l-am vedea pe d-l Dame batjocorind pe eroii noștri decât lăudîndu-i în modul în care îi laudă. Ei bine! Mihai, Ștefan și Mircea sunt în gândul nostru niște chipuri atât de sfinte în măreția lor încît ne cuprind fiori când le privim; vine apoi un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mândrie a românilor, apoi zice că nu ne-a făcut nimic. Dar, în sfîrșit! Urmărim o țintă nebună! Lumea se adună, privește, gustă din otravă și rămâne mulțumită. Dacă nu ar fi astfel, am fi aruncat scrisoarea d-lui Frederic Dame în foc; când vedem însă că un om care scrie asemenea scrisori poate să vorbească spre mulțumirea românilor despre Ștefan, Mihai și Mircea și poate să se însărcineze cu lauda marilor fapte ce chiar nici nu sunt încă cu totul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
marilor fapte ce chiar nici nu sunt încă cu totul îndeplinite, atunci ne apucă deznădăjduirea și, îngroziți, ne gândim că viermii nu se pot prăsi decât acolo unde e ceva putred. Dacă luptăm, lupta nu e împrotiva d-lui Frederic Dame, ci împrotiva curentului bolnăvicios în virtutea căruia niște scrieri de felul Oștenilor români pot să fie gustate. Lupta e poate zadarnică; dar în sfârșit, ne facem și noi, în felul nostru, datoria de români. [15 noiembrie 1877] [""ROMÎNUL" RĂSPUNDE LA BĂNUIALA
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric Dame nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sînu-i pe d. G. Sion, membru în aceeași Academie; nu mai pomenim și de multiscusitul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i, e cam ciudat lucru, ce-i drept. Și de aceea nici nu putem crede că onor. direcție generală a avut ceva în știre despre traducția minunată a d-lui Fr. Dame, cu care s-a deschis alaltăieri seara stagiunea teatrală. Deschiderea unei stagiuni nu e tocmai un prilej pentru a se critica fiecare actor în parte, mai ales când toți sunt cunoscuți din trecut publicului. Însă o observație sau două, chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Hodoș, Maniu, Caragiani, membri ai Academiei, d. I. Jarnic, romanist și profesor, de filologie din Viena, dd. Circa, Frollo, Haret, D. A. Laurian, Șt. Mihăilescu, Manliu, profesori câțiva deputați și senatori și mai mulți membri ai "Junimei" din Iași, unii împreună cu damele lor. Citirea dramei Despot Vodă a făcut cea mai bună impresie asupra acelui distins auditor, și serata s-a sfârșit tocmai după miezul nopții, când asistenții s-au retras. fiecare dintr-înșii împreună cu oaspeții au mulțumit poetului de onoarea ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Micu. Dar acea braserie existase oare? Ia să verificăm... Da, ce bizar, a existat, iat-o... Ia să intrăm, poate chiar o să găsesc în colțul știut pe acest fost prieten la care ținusem atât de mult și pe micuța lui damă, sa petile femme, cu trăsături de statuetă veche, care învăța sanscrita. O fi învățat-o? O fi făcut progrese? Intrai și dintr-o ochire îi zării acolo, în stânga, așezați pe bancheta roșie, care făcea un colț cu peretele sub două
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu banii, mă Petrini?! Aveți două salarii în casă. Nu vă ajung?!" "Vreau să mă mut de-acasă!" De ce, nu vă înțelegeți?", "Ba da, dar vreau să am casa mea!" "Aha, vrei să ai casa ta să poți să aduci dame!" Nu e vorba de dame!"' zisei eu mirat, având senzația că această întrebare mi-o punea nu un om tânăr, de vârsta mea, ci unul de mult trecut... O fi chiar atât de bătrîn? gândii scrutîndu-l cu atenție și aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
două salarii în casă. Nu vă ajung?!" "Vreau să mă mut de-acasă!" De ce, nu vă înțelegeți?", "Ba da, dar vreau să am casa mea!" "Aha, vrei să ai casa ta să poți să aduci dame!" Nu e vorba de dame!"' zisei eu mirat, având senzația că această întrebare mi-o punea nu un om tânăr, de vârsta mea, ci unul de mult trecut... O fi chiar atât de bătrîn? gândii scrutîndu-l cu atenție și aici el își feri privirea. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
O fi chiar atât de bătrîn? gândii scrutîndu-l cu atenție și aici el își feri privirea. Nu, nici vorbă, părea chiar mai tânăr decât mine. Atunci de ce e vorba?" insistă el. Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea putea lăuda că are din plin. Altfel de ce l-ar fi dus gândul tocmai acolo, că de aceea vroiam eu să mă mut și să rămân singur și de aceea aveam atâta nevoie de bani, nu ca să chefuiesc cu damele? Adică un lucru pe care el nu prea îl putea face? La un chef, așa, îl auzii că zice, invită-mă și pe mine, mă Petrini! Serios! Sau crezi că noi ăștia, șefii de cadre, nu știm să ne distrăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și că el fusese, în acel vis al neantului, omul care mă dominase totdeauna. Singurul om, adică nu om, singura entitate. Da, mă pomenii gândind, omul ăsta o să mă ajute, iar eu o să-l invit la mine să chefuim cu dame (cum o să-l invit?!} și bineînțeles că n-o să divulg nimănui acest secret (care nu va fi!) și nici n-o să-l șantajez. Oricum, reflectai cu o siguranță de sine plină de recriminări la adresa directorului Bularca, cinismul acestui bizar individ
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
calomniile și gloanțele... Cu gloanțele! exclamă Nastasia Filippovna. — Sunt aici, în pieptul meu, primite la asediul Karsului 24 și, pe vreme rea, le simt. În rest, trăiesc ca un filosof, merg, mă plimb, ca un burghez retras din afaceri, joc dame la cafeneaua mea și citesc Indépendance 25. Iar cu Porthos al nostru, cu Epancin, am rupt-o definitiv după o istorie cu o cățelușă, care mi s-a întâmplat acum trei ani, în tren. — O cățelușă? Cum vine asta? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fumez în continuare, trabucul mi-l aprinsesem mai înainte. Eram singur în compartiment. Fumatul nu este interzis, dar nici permis: e semipermis de obicei; mai trebuie ținut cont și de persoană. Fereastra era coborâtă. Deodată, înaintea ultimului șuierat, urcă două dame cu o cățelușă și se așază chiar vizavi de mine; întârziaseră; una era îmbrăcată foarte luxos, în albastru-deschis; cealaltă - mai modest, în mătase neagră, cam decolorată. Nu-s urâte deloc, se uită de sus, vorbesc englezește. Eu, firește, îmi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în nas și trase zăvorul. — Salut, Ganka, ticălosule! Ce, nu-l așteptai pe Parfion Rogojin? repetă Rogojin, ajungând până la ușa salonului și oprindu-se în fața lui Ganea. În clipa aceea, însă, aruncându-și privirea în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo patruzeci de ani, actriță, și o tânără foarte frumoasă, foarte bine și scump îmbrăcată, dar neobișnuit de tăcută), nu numai că nu puteau înviora cât de cât discuția, dar uneori nici nu știau ce să spună. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și petreacă sărbătorile de iarnă. Tocmai se apropia și ziua de naștere a Anfisei Alexeevna și se pregăteau două baluri. Pe atunci era la mare modă și începuse să facă furori în lumea bună splendidul roman al lui Dumas-fils La dame aux camélias*, un poem care, după părerea mea, e hărăzit să nu moară și să nu îmbătrânească niciodată. În provincie, toate doamnele, măcar cele care îl citiseră, erau încântate și entuziasmate. Farmecul narațiunii, originalitatea tratării personajului principal, această lume seducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mijlocie, destul de modest la înfățișare, decent în toate privințele, dar care arăta întru totul ca un flăcău tomnatic, adică era dintre cei care nu cunosc niciodată pe nimeni și nimeni nu-i cunoaște. Celălalt ins care se ținea scai de dama lui era un coate-goale, din specia cea mai dubioasă cu putință. Nimeni n-o mai urmă pe excentrica doamnă; dar, coborând, ea nici nu se uită peste umăr, ca și cum i-ar fi fost absolut indiferent dacă o urmează cineva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oarecari distincțiuni în interiorul acestei mari clase de oameni cam nedeterminat și confuz circumscrisă. Două tipuri mai diferite unul de altul au fost "negustorul sîrb" și "bogatul boier romîn", a cărui solie și fiică nu erau altfel, numite decât "frumoasele boieroaice". Damele române au trecut totdeauna de nește frumusețe extraordinare ceea ce au și fost într-adevăr. Tezaurul de grații corporale precum și spirituale s-a transmis curat de la străbunele matroane asupra fiicelor și nepoatelor lor. Balul român ținut la 15 c. în saloanele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
24 martie 1881] ["REPREZENTAȚIILE D-NEI GIACINTA PEZZANA-GUALTIERI... Reprezentațiile d-nei Giacinta Pezzana-Gualtieri merită a fi numite adevărate evenimente artistice. Cu toată măiestria rară și neajunsă cu care celebra artistă a jucat pîn' acum rolurile principale din Sora Tereza, Medeea și Dama cu camelii, cu tot jocul de ansamblu, un model de încleștare reciprocă a mișcărilor și a dialogului, totuși serile sunt puțin vizitate, stalurile și lojile în mare parte goale. Acesta e un semn că publicul capitalei, chiar cel poreclit ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât de slabă fără s-o vază. {EminescuOpXII 125} În Sora Tereza, ca și în Dama cu camelii, ca și în Tereza Raquin, producția genialei artiste atinge aceleași proporțiuni. Mâine seară joacă pe Sora Tereza. Destul de rău dacă nici mâine seară publicul nostru nu va face amendă onorabilă și nu va repara într-un chip strălucit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în timpii reacțiunii. După textul actului de fondațiune acționarii au să verse echivalentul hârtiei lor în patru termene. Toate acțiunile le-a luat Creditul Mobiliar. Numaidecât creditul sau sindicatul ei de capitaliști e asaltat de cereri; oameni din societatea bună, dame din lumea mare, diplomați, balerine, judecători, săbiuțe politice vin a solicita cu multă umilință la ușa bancherului, care 20, care 60, care 100 de titluri provizorii. Bancherul de comerț are și el amicii lui: negustori engroșiști, proprietari mari, meseriași însemnați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Romînului" vom cita numele convivilor d-lui C. A. Rosetti și cititorul va alege: Urechia (din cauze cronice: recte Popovici, "Tata rus, mama rus, dar Ivan maldavan "); E. Caligari, general Angelescu (grec), Filitis, Giani, Davila, Cariagdi, Costinescu (armeano - neamț ), Frederic Dame, Carada, Xantho, Derussi, Cerlenti, Chrisoveloni, Ioannidi, Muller, Elias, Papazoglu, Levy, Ascher, Nedekovici, Nacu, Rietz, Oppler, Graboski, Panaioti, Stelorian, Marghiloman, Pr. Demetrescu (armean ), Th. Ștefănescu (bulgar), Eliad, Lapati, Dimitriadi, Villacros, Pascaly, Verussi, Eustațiu, Gobl, Pandrav, Fundescu (se pretinde bosniac, ezităm între
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului Nitsche cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii. veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de unele dame mai curajoase. Apoi se puseră scări la balcon și pompierii deteră jos multe persoane leșinate. Am văzut {EminescuOpXII 427} și pe directorul Jauner căzând în fața teatrului. Consulul suedian i-a dat ajutor, depărtîndu-l din acest loc. Ajungând afară întîlnesc pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]