1,802 matches
-
Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar la 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
vor vedea ... că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni ... călugărițele de la ... Sfânta mănăstire care se numește Socola, unde este hramul Schimbării la față a Domnului ... și ni s-au plâns cu mare jăluire ... că privilegiul de danie ce l-au avut de la Alexandru Voievod (Lăpușneanu) pe două sate, Iezerenii ... și Găurenii, ce sunt în Ținutul Cârligăturii ... ele l-au pierdut în zilele lui Ioan Voievod (cel Cumplit), când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
de creare a unei uniuni balcanice, practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de frontierelor apăruse o nouă putere politică și militară, Imperiul Rus ortodox. Faza muntenească a războiului pentru independența Greciei s-
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
logofătul Gavrilaș Mateiaș. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca. La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că s-au împresurat moșiile mănăstirii de cătră unii și alții din megieșii ce să hotărăscu cu moșiile mănăstirii, și având mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Hildegard refuză să îndeplinească hotărârea episcopului, prin amestecul papei Eugen III. Ca urmare (?), Richardis trebuie să părăsească mănăstirea Rupertsberg.După această măsură episcopul din Mainz 1152 atestă transcrierea proprietăților mănăstirii care prin faima câștigată între timp de Hildegard devine prin danii o mănăstire bogată.Această bunăstare a mănăstirii dă ocazia unor noi conflicte, Hildegard fiind criticată că mănăstirea ar duce o viață de lux.Hildegard critică vehement "Ordinul cerșetorilor" (cei ce renunță la toate bunurile materiale), mișcare devenită tot mai populară
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
secolului al XIV-lea, în perioada domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Aceasta era ctitoria unui boier moldovean numit Iațco. Mănăstirea de maici a fost numită „a lui Iațco din țarina Sucevei” sau Mănăstirea Ițcani, ea beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din „țara leșească” (Polonia
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. Prima mențiune documentară a moșiei Temeleuți o găsim în Mărturia hotarnică a moșiei Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Gustul mai rafinat al epocii a dus la înlocuirea treptată a stâlpilor voluminoși de cărămidă cu elegante colonade de piatră. În timpul domniei lui Brâncoveanu activitatea de construcție s-a intensificat. Patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Țara Românească, daniile sale au fost destinate și Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir și mănăstirilor de pe Muntele Athos. Prima tiparniță cu litere mobile din Caucaz provine din Țara Românească, prin mijlocirea lui Antim Ivireanul. Ilustrul voievod
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași stareț, Nicodim"". Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar sub Radu I Vodă
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași stareț, Nicodim"". Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar sub Radu I Vodă, cea a bisericii din zid a Tismanei
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Tismana este reconstruită în 1855 de arhitectul român de origine sileziană Carol Benesch. La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Stancăi, nepoții lui Stan cel bătrîn și Marica, fiica Erinei nepoata lui Văsiu din dresele lor pe care le-au avut de la Petru voevod, pentru nouăzeci și cinci de ughi buni... De aceea să-i fie lui de la domnia mea danie și întărire aceste mai sus scrise sate și jumătăți de sate cu locuri de iazuri și și de mori din uric și ocina și cumpărătura cu tot venitul lui și a copiilor lui și nepoților și strănepoților și răstrănepoților și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu voievod postelnicului este cel mai însemnat document care evocă perioadă de înființare a satului Cucueți. În document se remarcă că “ Coste și sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții lui Cirțiu și Necoriță, fiul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
pe Magheri. Primul datat 1697, iar al doilea, o hotărnicie din 26 iulie 1647 în care se pomenește de hotarul Măghearilor din Bârzeiul. Primul membru notabil al familiei este protopopul Ion Măgheariu, stră-strănepotul lui Vlad, care agonisește din moșteniri și danii o avere considerabilă ce îl propulsează printre cei mai importanți boiernași ai zonei. Astfel, într-o suită de acte emise între anii 1765-1767, ce stabilesc hotarele pământurilor moșnenilor din Bârzeiu, protopopul Ioan apare ca boier jurător. Într-o scrisoare din
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
de căpitanul Șerban în apropierea satului Obârșia. Această faptă ia adus dregătoria de al doilea armaș. Propășirea materială și noua avansare în ierarhia boierească îl determină pe armașul Șerban ca să persevereze în generozitatea față de unele fundații religioase gorjene și în danii bogate bogate pentru ridicarea de biserici. Astfel, în 1809, finanțează alături de Ioana și rudele ei, armașul Grigorie Ciocăzeanu (apropiat al lui Tudor Vladimirescu) și soția lui Maria, ridicarea bisericii "Sf. Ion și Coborârea Sfântului Duh" din Ciocadia. Șerban Magheriu, alături de
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
datorat existența aportului comunităților locale, libere sau aservite, unor ctitori sau donatori cu stare mai bună, companii de negustori, personalități ecleziastice sau politice. Începutul ridicării lăcașului datează în anul 1787 ” 22 a lunii iunie” ( N. Iorga, 1906), prin ” osteneala și dania bunilor credincioși”. Ca mărturie al acestui episod stă o inscripție bilingvă, română cu alfabet chirilic și latină, aflată în altarul bisericii: ” Văleatul ...s-au osfințit jertvelnicul Domnului și Mântuitorului nostru. Ii(su)su H(risto)su întru uspeniia preasf(i
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
boieri din secolele 15-16 în pictura bisericii poate sugera rolul lor de ctitori ai unei biserici paraclis anterioare, ce a servit boierilor craiovești, pe același loc din curtea lor de la Strehaia. Prima atestare a mănăstirii de la Strehaia apare într-o danie a domnitorului Matei Basarab din 11 decembrie 1649. Nu ne este cunoscut vreun act de fundare și de funcționare al mănăstirii, după modelul tipiconului bizantin. Se păstrează în schimb documentul de înzestrare al mănăstirii cu un domeniu de nouă sate
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
au efectuat sub directa îndrumare a părintelui Vasile Bostan, ajutat de soția sa, presbitera Elena, de arhimandritul mitrofor Teofil Pandele din Galați, epitrop și consilierii parohiali. Mulți enoriași au efectuat muncă voluntară pentru construirea bisericii. Printre cei care au efectuat danii de valori mari este amintită de pisanie familia lui Ilie și Maria Maftei din Slătioara. De asemenea, au făcut donații credincioșii din comuna Boroaia, în frunte cu preotul Alexandru Argatu (fiul părintelui Ilarion Argatu), și cei din Brăila. Meșterii zidari
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia, Barbu și Constantin, descendenți din familia Buzeștilor, dăruiesc jumătate din moșia lor de la Cireașovul de deal. La 8 iunie 1674, doi
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
Costăchescu, unde l-a însoțit cu un detaliat comentariu și concluzionând spre sfârșit, că „Dacă în adevăr Vena vornicul de Suceava este aceeași persoană cu Oană vornicul de Suceava, atunci satele cuprinse în uricul din 1420 au fost dobândite prin danie sau cumpărătură după 1415, aprilie 13, când nu le mai avea în stăpînirea sa și au fost înstrăinate înainte de 1428, decembrie 28 și 1429, iunie 3, cînd nu le mai găsim în stăpânirea fiilor săi”. Documentul este extrem de important, pentru că
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
hotar apărut între moșia stolnicului Zamfirache din Vărzărești și moșia mănăstirii Căpriana: „Și cerându-se dela mănăstire scrisorile în pricina aceasta, mai întîi au arătat un ispisoc sârbesc den velet 6928 (1420), aprilie 25 de la Alexandru Voievodu prin care face danie lui Vena vornicu aceste sate... ce sunt toate pe Bâcovăț a cărora hotar să începe de la mănăstirea lui Varzar și merge pe la vârf prisăcii lui Acipco și pe la zare Cetățuei, la fundul Loznovii și de acolo la Podul lui Grelanici
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
ar fi fost împroprietărit de către regele Poloniei , după încheierea păcii între Polonia și Moldova în 1499. El a fost răsplătit datorită succeselor sale pe plan diplomatic, fapt confirmat în stăpânirea sa asupra unei părți importante a Țării de Sus, probabil danii din partea domnitorului. Centrul acestor moșii se afla la Bălinești, lângă Siret, unde se află ruinele curților sale și Biserica "Sf. Nicolae", ctitoria sa. În iulie 1504, după moartea lui Ștefan cel Mare, domnitorul Bogdan al III-lea a trimis pe
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
reședința la Żytomierz (azi Jitomir, Ucraina), unde a murit în 1743. Fiul său a intrat în slujba Rusiei, convertindu-se la religia ortodoxă. Sub țarina Elisabeta a Rusiei, familia Kolceak a fost înnobilată și a obținut mai multe moșii ca danie. Urmașii lui Iliaș Colceag au urmat, de cele mai multe ori, cariere militare. Fiul lui Mahmet, Lukyan Kolchak, a avut rangul de sotnik (locotenent major) al armatei cazacilor de pe Bug în timpul domniei țarilor Pavel I și Alexandru I, primind drept răsplată moșii
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
porțile Ungariei într-o perioadă de tumult politic. În mod tradițional, baza puterii regelui o constituiau întinsele domenii regale, dar sub Andrei al II-lea donațiile de pământ către marea nobilime au atins un maxim. Comitate întregi făcuseră obiectul unor danii. Andrei al II-lea chiar afirma că, "cea mai bună măsură a generozității regale e fără de măsură." Succesorul său Béla al IV-lea a încercat să inverseze tendința, confiscând proprietăți și chiar executând sau exilând foști sfetnici ai tatălui său
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]