6,404 matches
-
ca să fie înțelept“ - 3, 18). Firește, atâta vreme cât finitudinea este constitutivă ființei omenești, înțelepciunea lui Dumnezeu ni se descoperă în chip paradoxal. Doar că o astfel de înțelegere a lucrurilor nu ar trebui să se oprească aici, în locul unde încă este datoare unei logici comune. Ceea ce doresc să spun este că formula paradoxală pe care o cultivă Tertulian urmează a fi recunoscută nu doar sub motive retorice. Disputa cu Marcion justifică până la un punct sensul ei retoric. Însă această justificare va fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, nelocul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalânduse, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vastă. Totul începe să se clatine în jurul lui. Pentru acest tânăr curat și cinstit, lectura ziarelor - îndeosebi a celor republicane - deschide o lume nouă, a cărei falsitate și artificialitate spirituală el o vede; dar înțelege în același timp că e dator să învețe și pe alții s-o vadă. Experiența pedagogică din colegiul Via-Sacra e hotărâtoare și din alt punct de vedere. Salazar își descoperă vocația de profesor, de îndrumător. Mai ales că în colegiul Via-Sacra se încercaseră metode noi de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Se întoarse și o apucă, demoralizat, nemulțumit de sine, pe drumul pe care venise puțin mai înainte. Ba da: o merita din plin. Cum putuse să se poarte așa cu Lidania? După tot ce se întâmplase! Uitând că îi era dator, o ignorase multe zile la rând, iar acum o jignise iremediabil cu manierele lui necioplite de soldat și cu aroganța rangului său, pe care acum și-o regăsise. Se purtase prostește și... Din spatele său, un pas iute și aproape alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
felurite forme metodele de divinație celtice. Arta prezicerii practicată de Cetegus era cu totul altceva. Ea reprezenta într-adevăr o veritabilă artă, ce venea din cea mai pură tradiție romană îunii pretindeau însă că lumea romană le-ar fi fost datoare chiar străvechilor etrusciă și era caracterizată de o metodică bine definită, uitată de-acum, în mare parte, datorită victoriei definitive a creștinismului, un cult de proveniență iudaică, pe care Hippolita îl considera absurd, menit în principal să-i mulțumească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cauza raportului său strâns cu Atila, căruia îi era din totdeauna principalul sfătuitor. Cu toate acestea, dacă nu pentru altceva, atunci pentru a-și cultiva prestigiul personal, știa să fie generos cu cei care-l slujeau, iar Balamber îi era dator mai mult decât mulți ații. De aceea, și pentru respectul cuvenit, îi veni în întâmpinare împreună cu Mandzuk și Odolgan. Nu trebui să facă prea mult drum, oricum, fiindcă cele două căpetenii curând se opriră în fața sa. Utrigúr, sprijinindu-și ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care le țineam la coana Zoița - dar uneori la o crâșmă, la Iordache Leu, unde era vin dulce toată iarna, 40 bani litrul - și pe care adesea îl plătea tatăl lui Savin, când venea de la țară, căci obișnuiam să rămânem datori, iar banii datorați Savin ii explica prin cine știe ce nevoi serioase ale lui. Odată însă a fost admirabil. Eram în clasa a VI-a. Se alesese un deputat socialist. Ne-am dus la Iordache Leu să facem banchet. Savin era îmbrăcat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un instinct sigur, a știut să varieze tonul cu fiecare din ele. Abundența lui, eufemismul și circumlocuțiunea în stil arhaic au fost admirabile. Cu maica a fost ascuțit și echivoc pe tema renunțărilor monacale. Dar maica nu i-a rămas datoare cu nimic. Tema ei, învăluită și în termeni sacerdotali, era lipsa de renunțare a "unora". Imediat după cafea, pe care maica i-a servit-o într-o ceașcă dublă și i-a umplut-o de câteva ori cu rom, cavalerul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ști-i, nici eu nu pot Întârzia prea mult. La Policlinică, am ore de consultație...” „Ce fericiți vor fi pacienții...!?”aprecie Tony Pavone, privind figura Doctorului care Își schimba fizionomia proporțional cu paharele golite. Intuind ce gândește, acesta se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
convinse fata. Tony Pavone luă o foaie de angajare, se așeză la birou cu stiloul În mână, chestionând-o profesional. „Cum te numești, domnișoară?” „Atena Karamalis” - răspunse ea repede. „Ce etate ai...?” „Douăzeci și unu peste câteva zile...” Tony Pavone, se simți dator să-i facă un compliment. „Domnișoară Atena, ai un nume care coincide cu capitala acestei țări, ce amintește de trecutul Îndepărtat al civilizației elene, unde au trăit și au desăvârșit capodopere literare, cele mai luminoase „Genii” ale omenirii. Te felicit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
realizat de fapt: În nici un caz, nu mă interesează persoana ei!” Parcurseră mai multe stații de autobuz, În timp ce fata reuși să-i surprindă privirea, destul de timorată. „Mergem, departe...?” În compensație pentru impolitețea de care dăduse dovadă, Tony Pavone se simți dator să destindă puțin atmosfera. O privi zâmbind enigmatec. „La capătul pământului domnișoară...! Nu trebue să-ți fie teamă, nu te voi lăsa singură să te rătăcești...! Dacă se va Întâmpla să ne aflăm la o răspântie de drumuri, vom Încerca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În prealabil, eventual mai putem achiziționa unul, mai preciză el privind semnificativ la Atena. O mică dar delicioasă plimbare nu poate fi decât bine venită, având În vedere ziua de mâine, e zi de repaus duminical...!” „Mulțumesc - se simți fata datoare să răspundă. Dumineca eu am alte ocupații...!” „Foarte bine, preciză Tony Pavone... În locul prietenei mele, vom lua pe unul din colaboratorii mei care se va ocupa efectiv de bunul mers al acestei importante lucrări. Să mergem...” În stradă Își strânseră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vinzi surplusul de materiale dobândit, unor particulari ce doresc unele lucrări auxiliare, În așa fel Încât aceștia să aibă forme legale. Dacă reușești să te Încadrezi În aceste periculoase tranczații, atunci vei fi bine apreciat. Șeful Șantierului se simți dator să completeze. “Contabilul nostru Șef, e om de caracter. În acest birou se dospește situația financiară a producției...! Orice problemă, Încurcătură ori alte aspecte globale, adresează-te cu Încredere, Gică Popescu te va ajuta”. Timp de câteva ore Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stilizată În timp ce gramatica, efectiv mă delectează...!” Gică Popescu, interveni. „Limbajul românnesc nu a fost din todeauna astfel vorbit. Dealungul anilor, cărturarii noștri i-au adus Îmbunătățiri combinând latina cu slava, dându-i forma modernă a zilelor noastre”. Atena se simți datoare să complecteze. „În cursurile școlii primare și mai târziu În clasele de liceu, am luat cunoștință În afară de limba latină, cu unele noțiuni elementare a felului de exprimare În germană și engleză.Ei bine...Pot afirma cu convingere: germana o socotesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
calm, cu multe Înțelesuri. „Întradevăr, am Întâlnire. De data aceasta Însă, destul de semnificativă...!” Mai mult ca sigur, prin informatorii lui din cadrul șantierului,Lct.Col.Tudose Ion avea cunoștință de a doua reclamație depusă Împotriva lui, iar Șeful Șantierului se simți dator să precizeze. „Are audiență la sediul guvernului...!” „Deci, nu te potolești...?” - ridică vocea anchetatorul. „Te plângi peste tot de mine, motivând, eu Îți caut nod În papură iar tu te ți-i de reclamații...? Ei bine, te avertizez. Atâta timp cât Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mi-am mai revenit, lam văzut pe Marius dezbrăcat de tricou. Nu înțelegeam ce urmărește fiindcă în lumea din care veneam, nimănui nu-i păsa de cel de alături. Acum era altfel. Un străin îmi era aproape fără sămi fie dator și eu nu știam cum să mă port. De ce faci asta? l-am întrebat nedumerit. Fiindcă așa e normal, mi-a răspuns. Nu aveam timp să caut un pansament în valiză așa că m-am folosit de ce aveam eu la îndemână
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un joc asistat de mulți cunoscuți, ca o gravidă la naștere. Nu mai eram eu și am simțit nevoia să mă ridic și să plec după Shumy. Trebuia să evit pasul spre o mare prostie. Poate că Erjika se simțea datoare pentru că intervenisem pentru ea în bătaia cu țiganii și nu avea de unde să știe că aș fi făcut același lucru pentru oricine altcineva. M-am ridicat cu sfială și până la geam am mers cu mâinile în buzunar, fiindcă umbrele de pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca o pisică ce stă la mângâiat, doar că nu-mi torcea. Părea că nici nu mai respiră și mă făcea să pricep că se simte bine alături de mine și totuși... Îți promisesem ceva și n-am vrut să rămân datoare. Te căsătorești cu mine? am întrebat-o râzând, dorind parcă să mai diluez din seriozitatea cu care începuse discuția și care ne stânjenea pe amândoi. Nebunule! Încercă să mă lovească blând, în joacă, iar cu ochii căuta să-mi scormonească
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia impertinentă și să știți că mi-ați câștigat admirația. Tinere, mi se adresă el respectuos, îți sunt dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine. Mama își trăise toată viața alături de un om foarte gelos așa că evita din instinct să se afișeze
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost ajuns din urmă de cîțiva muncitori și trîntit la pămînt. Eu n-am făcut, Însă, nici un pas spre el. Stăteam cu ochii ațintiți spre masa aceea de siluete negre și nici nu-mi părea rău, nici nu mă simțeam dator să-i Întind o mînă. Ciudat... Îi veni un microbuz În ajutor tocmai În momentul cel mai critic... Microbuzul din punctul cel mai Îndepărtat - care reușise oarecum să scape de distrugeri, În timp ce toată lumea era concentrată pe băutură, căci saké-ul curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi fost pusă În situația să alegi Între cei doi - pe care-l alegeai? — Imposibilă Întrebare! — Dar ești obligată să alegi. — Fratele meu a făcut pentru soțul meu ce n-ar fi făcut nimeni altcineva. — Deci soțul dumitale se simțea dator față de el? — La ce bun să răspund la asemenea Întrebări? — În primul rînd pentru că e de datoria mea să-mi ajut clienta. — Dar fratele meu a murit, scînci ea cu durere În glas. Aha! Asta era! Deci am atins punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
într-un mediu în care oameni ca ei își află locul și se mișcă natural. Liviu merge bine. Își face locul în marea corporație americană. Uneori mai este bântuit de idealisme legate de contribuabilul român sărac pentru care se simte dator să facă ceva. Poate va face. E de altfel singurul tânăr pe care îl văd simțindu-se apăsat de astfel de datorii morale. Legat fedeleș de părinții lui. Adesea rupt în două. Dar nu pentru multă vreme într-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zărit geană de ziuă, am venit. M-a adus Ghiță... —Care Ghiță? —Aista, Ghiță, vătavu boierului... —A cărui boier?... Apoi nu știu cum îl chiamă... —Și cum așa? Văd că ești bolnavă... —Vai de pacatele mele... Iaca, așa m-au adus. Era dator băietu... Da’ pe dânsul l-au chemat la cazarmă... Și m-au luat pe mine... A venit Ghiță vătavu și m-a luat... parcă cu ciocoiul te poți pune? El e omul ciocoiului... Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja pentru că pare s-o știe și mama-mare, iat-o. După ce am terminat școala, tata mi-a găsit de lucru într-un birou de construcții - cineva îi rămăsese dator pentru un serviciu, și părerea unanimă era că trebuie să fi fost o favoare destul de consistentă. Dar, oricum, iată-mă acolo, muncind din greu, dându-mi silința, fiind drăguță cu muncitorii care lucrează pe mai nimic, și într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]