1,962 matches
-
cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu s-a spulberat. Cuștile erau bine ferecate. Am plâns descoperind asta. În nopțile următoare, m-am trezit de câteva ori leoarcă de transpirație. Aveam fel de fel de coșmaruri. Mă visam vârât în cușcă, bătut cu biciul și mă deșteptam urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
omenesc, apoi de altul. Înțelese îngrozit că erau străjile. Soldații aceștia însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între timp, unul dintre soldații care se deșteptaseră în peșteră o dată cu sutașul izbuti să încropească un foc de vreascuri și ierburi uscate, aprinzîndu-l cu două bețe pe care le-a frecat până l-au trecut sudorile. La lumina lui jucăușă și sfielnică, sutașul văzu că cele două străji
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hol. O trezi și pe fată. Vreau să fiu singur! Plecați, acum! Cele două se retraseră, cunoscându-i caracterul uneori prea dur. Îl urcă pe Erickson la etaj. Și așteptă să se trezească. Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la Vlad. Doar te adun de pe străzi. Dacă se află de noi, suntem compromiși. Cine v-a văzut luptându-vă? L-am omorât! Nenorocitul a vrut să-mi ia femeia. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mestece, să le dirijeze în șiruri și să le întroneze în cerc. Păstrând deoparte cartea de neant sau lamele pentru surpriză, manevrîndu-le cu viteză variabilă, potrivită întețirii sau deșirării povestirii străinului. - ...În loc de asta - își reluă firul istorisirii necunoscutul -, m-am deșteptat într-un oraș București pândit, înjunghiat și lepădat pe marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi atent, parcă deșteptată dintr-o adâncă visare, cu plăcere, în ochii lui Genel și-i răspunse cu degajarea dată de-o inocență îndelung exersată. 115 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI titatea celor șapte depozitari ai colecțiilor chiar din grațioasa dumneavoastră gură... Iată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU Încotoșmănit în halul ăsta, era de prevăzut că va rezista îndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu așternutul în bătaia vântului și, poate, a jgheaburilor ploii, până ce misterioasa stradă Perone va prinde să se deștepte în răcoarea umedă a dimineții și, descoperindu-l ca pe o pungă cu rahat lepădată la marginea trotoarului, își va abandona, pentru câteva clipe, gravitatea și se va sparge de râs. Strada. Până ce și gazetarii comuniști îi vor multiplica pijamaua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă, boule? - Culmea e că, dintre atâtea realizări reale, oftă Predoleanu și-și depuse ceșcuța pe-o bulbucătură a trotuarului, cu eleganța cu care ar fi așezat-o pe florile cizelate ale unei tăvi de argint, singura comunicare ce-a deșteptat încîntarea anumitei persoane din Conducerea de Partid și de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul. - Nu e culmea. E perfect îndreptățit în ordinea curiozității umane. - Ba e chiar probă a unei selectivități sănătoase și... ăă... a bunului gust. - Mare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cred că era femeie. Am stat nemișcat ca-n mormânt, el a dat din cap, a plecat și atunci m-am întors ca să pun mâna pe pușcă. NU MAI ERA ACOLO. O mutase de cealaltă parte a focului. Mamă, ce deștept mai era! Și-ți mai zic ceva, domnule Vânător stilat. Poate că nu l-am prins pe ticălos, dar el m-a făcut mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
suflet am promis, Ascultând tăcerea-n șoapte, Fac somnului compromis. Și mă rog cu stăruință Să-mi insufle Domnul vers Și prin roade de credință Să-mplinesc acest demers! Inima deschisă așteaptă Să primească har divin, Iar în minte se deșteaptă Versuri, rime care vin. Un răspuns la rugăciune Văd în poezia mea, Noaptea s-a întâmplat minune, S-a aprins în suflet stea.
CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_831]
-
să grăbesc pasul, sleit de puteri și pe jumătate Înfricoșat. Într-un târziu, cu o durere surdă În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră. A doua zi când s-a deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat) s-a uitat prin cameră Îndelung, la nenumăratele rafturi cu cărți, apoi la mine, măsurându-mă cu o privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În mine și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rânduri înecate Se par că lasă-n urmă o voce suspinînd? Durere!... și-i profundă când România plânge Cu fruntea-nfășurată de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu. Dar bardul nu, nu cântă... el plânge și-apoi spune: O Ștefan! tu ești mare și la mormântul tău! {EminescuOpIV 58
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă face de alerg Neștiind pe unde merg. Când în zori de dimineață, Mă visez cu tine-n brață, Când te strâng să nu te pierd Și te chem și te desmierd, Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, 15Suspinînd și amețit Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să nu pier, Căci rănit sunt de amor, 20De nici trăesc, nici nu mor: Somnul meu nu este somn, Nici pe mine nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al tău, Nu te-a mai văzut nimeni, cum te văzusem eu... "Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, "Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung, Ce poate face-atuncia sufletul meu cel mare Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri desmierdat? Sburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut într-a mea noapte, pin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină Ca să domniască lumea ca ziua cea senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare din pământ într-o haină simbolică: Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i Românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nori! Musica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă. - Când se ridică iar, scena e ca întîiu, - același trunchiu, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea domnească, La domnia din Bârlad, Șade tânăr Domnul Vlad - Sub căciula-i țărănească Pe-a lui umeri plete cad. Astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că cei absenți se iartă. M E. {EminescuOpIV 509} 52. UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară, E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălae, părul galben cade-n creț, Trandafiri pe față are
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mata! Iaca mă duc ce-am să fac, nu?! Valerică a avut impresia doar sau chiar a văzut o luminiță jucăușă și În ochii fetei! Și-și spuse În gând: Copchile, o iei razna chiar acu’ când Începe școala! Hai, deșteaptă-te, inteligentule! Au luat briciul, au Încălecat pe Mânza, Va În față și fata la spatele său, au spus la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]