25,049 matches
-
Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot mai limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a lăsat greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face în Vladia, mai ales iarna, decît să trîntești cîte o petrecere, găsind te miri ce prilej real ori inventat. În ziua cu pricina și-a făcut de lucru în preajma Vilei, pretextînd o inspecție în grădinile ce se întindeau către dealuri. El însuși lansase zvonul că e foarte probabil ca Vladia să fie cercetată din cînd în cînd de niscaiva lupi ori cîini hoinari sălbăticiți, ceea ce n-ar fi fost deloc liniștitor. Poveștile cu învățătoarele mîncate de lupi din care rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a pus chipiul pe masa neagră, uriașă, deasupra căreia bătea o pendulă într-o cutie la fel de neagră, pereții erau strălucitori de albi și scara contrasta puternic pe acest fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea drept scop reașezarea prințului la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a uitat să-i trimită prefectului cam ce se putea găsi mai interesant în Crama lui Hariton. Și n-a uitat nici cuvîntul splendid. K. F. l-a poftit în salonul de sus, de unde se vedeau spinările domoale ale dealurilor, chiar dacă era plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții niciodată nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din urmă nu-și făcea decît datoria. În mod exemplar și într-un fel propriu, așa încît Vladia și locuitorii ei vor ajunge, de asta era sigur, nu doar să-l prețuiască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu fusese doar o părere. Altfel domnișoara K.F. nu și-ar fi dat seama de tulburarea lui. Sigur că observase, dar nu știa ce anume! De parcă l-ar fi înțeles deplin, K.F. continuă singură, fără să aștepte răspunsul: "E fascinant dealul ăsta, domnule Popianu. Am stat zile, săptămîni de-a rîndul, exact în locul unde te afli dumneata, privind la el împreună cu domnișoara Sofie, fie-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
același fotoliu și nu-și mai desprindea privirea de la el. Am încercat să pricep și n-am avut altă cale decît să privesc și eu, de vorbit cu Sofie nu mai reușeam, era atît de slăbită ori de vrăjită de dealul ăsta încît nu voia ori nu putea să mai scoată un cuvînt. Închipuiți-vă că, spre seară, soarele apune exact în spatele lui, Sofie într-un fel de transă, vedea ceea ce eu, din locul unde mă aflu, nu aveam nicicum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nicicum ce observa. Într-o vară lungă, ultima ei vară, abia am reușit să o fac să-mi spună cîteva cuvinte despre asta. Și știți ce mi-a spus? "Aș vrea să fiu eu însămi o tufă de scaieți de pe deal." Dumneavoastră puteți înțelege ceva?" "Dar dumneavoastră n-ați priceput chiar nimic? Doar ați fost atît de, cum să spun, atît de apropiată, chiar așa, atît de apropiată de sufletul ei!" K.F. a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicat, după vechiul său obicei, îi plăcea să-i spună lui Bîlbîie "niciodată loviturile sorții să nu le aștepți șezînd", a făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță răposata domnișoară Sofie era un suflet deosebit dacă reușise să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca un zeu printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a petrecut în Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amorțire generală. Mai delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată chiar în anul cînd a dat o iarnă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
curgea ca un rîu umflat de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o bucată de cîntec, o adiere, o senzație, cui aparțineau, cînd să se fi întîmplat? Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar ce-a fost și cu pacea de la Buftea, un dezastru mai mare nici că se putea închipui dacă ei ar fi fost cîștigători, dar n-a fost să fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă adusă de viscol, ca măzărichea de îndesată, numai acolo ningea așa, nicăieri în altă parte, povestea despre Tănase Berzea ca despre un damnat, ăsta îi fusese destinul, trebuise să-l ducă pînă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun. "De unde să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne-am înșelat, că am făcut o alegere bună?" Pentru ceea ce-și doreau făcuseră într-adevăr o alegere grozavă. Unde mai pui că singur s-a străduit să izoleze cît mai mult așezarea mult, distrugînd terenul de aterizare de pe dealuri. Simți că i se umezesc palmele, o sudoare rece, grețoasă. Dacă socotea cu mai multă atenție și obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei care au semnat adeziunile la programul celor doi ofițeri cu vise bonapartice. Nici n-ar fi fost mare lucru să semneze și el, o va face dacă asta îl va ajuta să-i ducă ușurel, ușurel pînă la culmea dealului și să le dea drumul la vale către Comuna. Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmpla la Vladia se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu mai are încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faci, te însoțesc toată viața, se hrănesc din ea. A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult de Vilă, străzile erau bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]