1,809 matches
-
ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un vers să rimeze perfect cu altul, el folosește uneori cuvinte improprii, scoase din cele mai obscure cotloane ale dicționarelor sau chiar declină forțat aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul „napalmul“ ca să rimeze cu „psalmul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
venite cu te miri ce interese la Vamă. Nu peste multă vreme, pe adresa Inspectoratului Școlar Județean, a sosit următoarea comunicare din partea instituției similare a regiunii Cernăuți: Motivat de anumite chestiuni de natură organizatorică, la recomandarea Obkomului, suntem nevoiți să declinăm unilateral Protocolul privind trimiterea la odihnă a unor grupuri de copii în taberele de pionieri și școlari din România. Urmau ștampila și semnăturile de rigoare. Vijelie mare, fraților, la Cernăuți! Stopăm și noi recrutările! A conchis inspectorul general. Huțulii Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chestiuni gramaticale. De fiecare dată întreba în mod invariabil, automat, de parcă ar fi pus aceeași și aceeași placă de patefon: ― A fălfăi... a germina, a cuace... doi și la revedere, mogarale! Dacă nu te-ntreba verbe, te punea să-i declini următoarele combinații de substantive cu pronume, articole și adjective, știind dinainte că n-ai să răspunzi: ― Pălăria mea cea roșie... calul meu cel alb... fratele meu cel mic! și, fără să aștepte să deschizi gura măcar, continua: doi, și la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la care, odată, Boghici Constantin i-a răspuns: "Aufwiedersehen, Herr Lehrer"; iar el, ca să ne pedepsească pe toți, ne-a dat descris "Erlkänig" de Goethe, cu litere gotice! Curios este faptul că, deși toți știam exact ce ne dă să declinăm sau să conjugăm, atunci când vrea să ne încuie, nu învăța nici unul, măcar de haz, să-i răspundă cum trebuia pe nemțește "a fâlfâi, a germina, a coace" etc. Pe cel prins afară din bancă îl lua de ureche, îl trăgea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără să se prefacă cel puțin, așa, de ochii noștri, că mă caută în catalog, m-a arătat cu degetul și mi-a strigat: ― Ia puftește la lecție, buierule! Am ieșit singur, că n-a mai scos pe nimeni. ― Ia declină tu... adică nu ― își luă el seama îndată, pentru că ar fi însemnat că m-ascultă declinările, așa cum îl imitasem eu ― nu, sări el, ca ars de foc, citește și traduce! Habar n-aveam! Cititul a mers bine, dar la traducere
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din apartament și făcu un apel la Serviciul public de informații. Această organizație era legată de Arsenale și oferea gratuit știri și informații. Fata care-i vorbi lui Hedrock îi răspunse la toate întrebările fără a-i cere să-și decline identitatea. De la ea află precis că Împărăteasa a negat în mod repetat în public că ar avea cunoștință de propulsia interstelară, așa că după două săptămîni de propagandă intensă împotriva ei, Arsenalele își abandonaseră brusc campania. POSAC, HEDROCK ÎNTRERUPSE LEGĂTURA. AȘADAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gheață un fabulos Ofir, Pornesc, pline de spornica lor muncă, Pornesc să-și întrunească ascunsele comori, Și peste mări de umbră și liniște, aruncă Efluviile unor neprihănite zori. PENTRU MARILE ELEUSINII Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Vă pot oferi ceva? Cafea cu lapte? Nimic, mulțumesc. Nu vă deranjați. — Nu-i nici un deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a Înțeles În cele din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga odată cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
matematic dat, acești pseudoezoteriști și paramistici cu gusturi insalubre despre viață, făcând trimitere spre faptul că lumea e o pădure în care ființele din specia homo sapiens sunt adormite și numai creativitatea le poate înălța, chipurile; ei bine, eu îmi declin incompetența asupra cizelării și lustruirii unor atari specimene de grad inferior, care pe abscisa timpului nu au înregistrat niciun progres, ei creându-și, din inefabil și derizoriu, perspectiva unei lumi imposibil de demonstrat matematic și de încadrat într-un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o aplicație de noapte. Trebuia să trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri nu ne puteam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
supără Euripide, devenit dintr-odată mult prea serios și nefiresc de grav. Eu chiar vă rog, nu înțelegeți? Cum să vă explic cât mai clar acest lucru? Vecinul meu pricepuse de mult, evident, dar spera din răsputeri să-și poată declina responsabilitatea de a o desființa pe tânăra Sticlaru. Se pare însă că această răspundere îi revenea, numai că fără voia lui. Se mai gândi vreme de două secunde, după care își luă inima în dinți: - Sunteți sigur că vreți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel din dreapta se așezase Maurer). Privirile celor trei demnitari se opriră curios și întrebător asupra intrusului. Un tovarăș italian! îi lămuri șeful partidului. Faceți cunoștință!... Nando Rossi își declină identitatea și dădu pe rând mâna cu fiecare. Drăghici îi răspunse cu reținere, Constantinescu flegmatic, Ceaușescu afabil în aparență, dar cântărindu-l cu o privire iscoditoare, șireată. Convivial și bine dispus, Maurer destupă cu dibăcie o sticlă cu vin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină - Altar să n-aibă un Dumnezeu - Este-al meu suflet, care declină, Sufletul meu! {EminescuOpIV 9} DIN LYRA SPARTĂ Din lyra spartă a mea cântare Sboar-amorțită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormînt! Oare femeea pe care mie Dumnezeu sântul o-a destinat În patu-acela de cununie S-a-nfășurat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
le face să-și piardă capul, consta în faptul că alegătorii, afară de câteva excepții, răspunseseră cu o tăcere de nepătruns la întrebările celor însărcinați cu sondajele asupra modului în care votaseră, E doar în scopuri statistice, nu trebuie să vă declinați identitatea, nu trebuie să spuneți cum vă cheamă, insistau ei, dar nici așa nu putuseră să-i convingă pe votanții bănuitori. Cu opt zile înainte jurnaliștii încă reușiseră să obțină răspunsuri, bineînțeles că pe un ton când impacientat, când ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe măsură, toate au terase și gazon, o piscină mai mare făcînd eventual dife rența. Dincolo de acest numitor comun al upper middle class se etalează însă imediat gustul fiecăruia, un univers întreg de reprezentare și ademenire prin care locatarii își declină apartenența la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceste articole apărute sub pseudonim în presa interbelică sînt o revelație pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit (sau nu...) pe Profesor. Iar ceea ce impresionează cel mai mult este o calitate pe care acesta și-o declină ca pe un crez de o viață într-un interviu acordat, demult, lui Rostás : Că eu la ceea ce am ținut foarte mult în viața mea, am ținut la luciditate. La minte, la judecată, și încă la ceva : la analiza realității
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță, scoase celularul și-l duse în mod firesc la ureche. Tipul, îmbrăcat neglijent și zoios, după ce și-a declinat identitatea reprobabilă și a prezentat și o legitimație destul de dubioasă, începu să-și expună marfa, cu precizie de acrobat, pe locul rămas neocupat. Era vorba de mai multe iconițe de diferite mărimi, meșterite de artizani de mâna a treia sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alți doi înalți și drepți, ca două lumânări de nuntă în mâinile unui naș sever, erau atenți la mișcările primului, gata să intervină în caz de necesitate. Pentru a înlătura orice bănuială în legătură cu bunele sale intenții, Bidaru hotărî să-și decline identitatea, eventual să se legitimeze pentru-ca în continuare să-și vadă nestingherit de drum. La câteva secunde după, un alt autoturism, mai mic dar mai zvăpăiat, oprise din viteză aproape perpendicular pe trotuar, lăsând cinci-șase metri distanță față de primul. Acesta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tata expuse reversul chestiunii: mai întîi trebuia încălcată o lege - ceea ce, admitea chiar dînsul, în condițiile de astăzi n-ar fi fost mare lucru. Dar cine îmi poate asigura un post mai bun? Trebuiau pile. În ambele privințe bătrînul își declina competența. Între cei doi șefi se încingeau dispute aprige. Mama l-ar fi dorit mai activ pe tata. Tata își apăra principiile. În focul bătăliei fură aduse pe tapet fapte mai vechi, de la începutul căsniciei. În final fiecare adversar se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și trăsăturile de o dulceață aspră întăreau această impresie. Bărbatul mă strigă să-mi facă cunoștință cu directoarea școlii din Dobrina. Îmi declinai răspunderile din repartiție. Deodată tînăra se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]