35,729 matches
-
nu mă atrage, fiindcă sînt Îndrăgostită de tine... O privi stupefiat. - Ești Îndrăgostită de mine și te duci cu altul? - Păi, tocmai din cauza asta o fac. Am nevoie să mă simt liberă pentru a o face, să știu că nu depind de tine; că, deși te iubesc, te doresc și am nevoie să faci dragoste cu mine la orice oră, sînt Încă stăpînă pe mine și, dacă am chef să fac ceva, fac. - Chiar dacă asta m-ar răni? - Chiar și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela era un blestem de care nu avea să scape niciodată, fiindcă se afla În ea Însăși și În propria-i voință, nedepinzînd de factori exteriori. Vreme de cinci luni În Quito, o săptămînă În Guayaquil și zece-douăsprezece zile de navigație prin apele liniștite ale Pacificului rezistase ideii de a i se dărui lui Ojeda, deși dorea s-o facă, ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața lui depindea de răbdare și de faptul că timpul era singurul lucru În favoarea lui În lupta pe care o Începuse. O fregată dădu din aripi la cîțiva metri distanță și se lovi de pămînt, terorizată. CÎnd inima lui Încetă să mai bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celălalt nu spuse nimic și Își văzu de treabă În continuare, poate pentru că nu Împărtășea deloc optimismul ei sau pentru că nu dorea să se angajeze, de vreme ce, În fond, nu știa exact cine era acea femeie, nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încercăm să ne Întoarcem, n-o să mai găsim niciodată insula. Curentul dinspre mal ne-ar trage În larg și n-am ajunge nicăieri. Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur loc unde să mergem: continentul, și de voi depinde dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese, ca de obicei, nici un cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajung acolo. Spintecase burta altui pește și, luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nu trebuie să redeschidem cazul. Nu trebuie să-i mai facem familiei mele alte probleme. Brandy spune: Detectivul ăsta zice că poliția vrea să-l aresteze pe tata ca suspect. El îi poate opri, zice. El zice că totul depinde de mine. Brandy inhalează și rochia plesnește, ea respiră și fiecare respirație îi dezvăluie corpul gol în mai multe locuri. — Ce știam eu, zice. Aveam cinșpe ani. Nu știam nimic. Printr-o sută de găuri rupte se vede pielea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Blbîie, își dădea seama că din ele se trăgea o mare parte din puterea lui Mihail. Iar pentru acest lucru îl admira foarte mult pe șeful său, pentru că asta însemna că el, și prin el întreg Serviciul, stă pe propriile-picioare, nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta era numai pentru că nimeni altcineva în lume, la acea dată, nu putea organiza ceva asemănător. Iar prințul voia să participe el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu se putea instala el, atunci să aducă un om de paie, slab și compromis, care să-i rămână dator și mai ales să depindă în tot ceea ce face de Basarab Cantacuzino. O marionetă, o păpușă trasă de mîna uriașă, ca de plugar, a prințului. Altcineva decît Caraiman nu putea fi. Era singurul care trebuia să fie adus. Luat de ceafă ca un cățel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că știa totul, că nu exista nici un secret pentru el în ceea ce privește mișcarea subversivă a complotiștilor și totuși prințul Basarab Cantacuzino nici măcar nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic acum este deocamdată... confidențial. Depinde de dumneavoastră ce se va întîmpla cu aceste informații extrem de grave și de periculoase pentru stabilitatea de stat." Basarab Cantacuzino pufni de două ori "am alehrgie la polen, îmi place să thrăiesc la țahră, dahr e un chin, un adevăhrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta viitoare a Serviciului. Era atît de greu, încît a simțit cum începe să se teamă de Basarab Cantacuzino, un om pe care îl privise pînă atunci cu îngăduință, dacă nu chiar cu ironie. Se uită cu atenție la matahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aristocrație, beri, mititei, cîrnăciori, un fel de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de aceea erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi putut rupe o piroga „prost cusuta“ la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de departe, darele lăsate de vasul sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în nisip și îl întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, seconcentră așa cum nu o mai făcuse niciodată, căci era conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de Maiana și, în cele din urmă, răspunse, sigur pe el: —Marea Damă Solitara, căreia mai tarziu îi vor urma Micul Îndrăgostit, Timidul și, la trei puncte către nord, Negustorul de Perle. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de voi și, daca este posibil, să fiu eu cea care să vă satisfac, atunci când doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am spus că ultima parte nu depinde de mine. Vahíne Auté și Vahíne Tipanié sunt foarte frumoase. Și tu ești foarte frumoasă, remarcă Tapú Tetuanúi. Haide, fii serios! îl contrazise ea amuzata. Am aproape douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
folosindu-mă de jumătate din catarg și de ceea ce mai rămăsese din vele. Iar restul l-am abandonat. Îl priviră plini de admirație. —Ai fost în stare să transformi un catamaran într-o piroga, tu singur, în larg? — Viața mea depindea de astă, răspunse. Și nimeni nu descoperă de ce este în stare cu adevarat decât atunci când trebuie să înfrunte moartea. Zâmbi, ca și cum ar fi spus o glumă copilăreasca. Până la urmă, întotdeauna a fost mai ușor să distrugi ceva, decât să construiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mile de Manila, care era în continuare singurul loc cât de cât civilizat din această parte a lumii și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că nu vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă plecaseră sau nu din portul Callao. Cum să nu fie speriați, cănd viețile lor depindeau de un pumn de sălbatici, care mențineau distanță și nici măcar nu le permiteau să pună piciorul pe vasul lor? Din câte înțeleseseră de la aceștia, sălbaticii intenționau să le repare barcă, pentru că spaniolii să-și poată continua călătoria cu ea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci pe corpul lui era tatuat drumul de întoarcere acasă, precum și Miti Matái, a cărui viață era sfântă, căci de el depindeau viețile tuturor. Restul, printre care și Tapú Tetuanúi, porniră înainte prin desiș, cu un ordin foarte clar și precis: să ucidă! Și uciseră. Deși nici unul dintre ei nu mai comisese o crimă până atunci, de data aceasta o făcură cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
precis: să ucidă! Și uciseră. Deși nici unul dintre ei nu mai comisese o crimă până atunci, de data aceasta o făcură cât se poate de conștiincios, căci își dădeau seama că de eficacitatea lor în a profita de confuzia creată depindea succesul sau eșecul acțiunii lor. Nici un Te-Onó nu și-ar fi putut imagina că, după trecerea groaznicului taifun care le devastase complet casele, aveau să-și facă apariția niște războinici setoși de răzbunare, sosiți de pe o insulă îndepărtată de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți în stare s-o interpretezi? — Bănuiesc că da, răspunse băiatul cu oarecare reținere. —Nu-i destul să bănuiești, răspunse cu severitate. Trebuie s-o știi așa cum știi numele Maianei, căci de astă depind viețile tuturor. Bătu de câteva ori cu degetul în punte. O să stai să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător și o mulțime de intestine de pește, digerate pe jumătate. Totuși, după ce analiza cu grijă resturile, ca și cum de astă le depindea viața, după ce le pipai, le mirosi și cugeta îndelung, Miti Matái comenta, în așa fel încât să-l audă cu toții: Vin după noi, si nu pot fi la mai mult de douăzeci de mile depărtare. Încă o dată, magie curată. Magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o sa te-accepte că discipol. Îi făcu cu ochiul, șmecherește. Până la urmă, vei fi unul carea reușit deja să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc. —Și cât timp va trebui să studiez? întreba băiatul. — Trei ani, poate patru, fu răspunsul. Depinde cât îți vei da silința. —Maiana n-o să aștepte atâta. —Maiana! exclama. Mereu Maiana! Cineva care visează să devină Mare Navigator și poate, într-o zi, Navigator-Căpitan al insulei Bora Bora, nu trebuie să fie atât de obsedat de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]