1,946 matches
-
care eul liric o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o femeie dispare în bucătărie, dispărută rămâne. Între timp, Pascal se uită în jur și inspectează titlurile din bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
avea nici din ce să-și pună petic la sac. La acea vreme doctorii lipseau cu desăvârșire, asistentele medicale nu erau, moașele de plasă au apărut mult mai târziu. Pe atunci erau doftoroaiele, care vindecau cu plante medicinale prin masaje, descântece și multe alte procedee. Zavastia a învățat să ajute femeile la naștere și, după un timp, tot satul o știa și îi spunea: Moașa Zavastia, aproape că nu era casă unde să nu fi moșit vreo femeie. Era foarte respectată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
trăit și nici după moartea Vrăghioaiei nu s-a aflat nimic. Căsuța Zavastiei era mai tot timpul vizitată de oamenii din sat și chiar din împrejurimi, că Zavastia era de acum o moașă cu experiență, iar Vrăghioaia se ocupa cu descântecul și a demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
precum „Binele hrănit Caragiani” , după cum îl alinta Vasile Pogor pe acest junimist, dar nici ca un țânțar gata să-l ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim spre casă, până nu-i prea târziu. Urcăm poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o trecut? Nu știu cu ce le-o trecut lor, dar mie nu-mi trece cu una cu două. Cu ce îți trece ție nodul acela, Pâcule? Ei! La mine îi chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ce le-o trecut lor, dar mie nu-mi trece cu una cu două. Cu ce îți trece ție nodul acela, Pâcule? Ei! La mine îi chestie delicată...Treabă cu dichis...Numai eu îi știu descântecul. Nu cumva la descântecul tău trebuie și câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-o minută sosește - s-a prins în joc crâșmarul. După o vreme, moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cam șleampăt de alături...Cum o făcut, cum n-o făcut, da’ l-o răsturnat peste dânsul. Numai nu l-o turtit, dar vreo două coaste tot i-o smintit. O stat acasă o lună de zile, cu oblojeli și descântece. Așa-i păcatul. Când îi să-l tragi, îl tragi și pace. Ori îl ajungi tu, ori te ajunge el - a comentat situația Ion Cotman. Ai un nepot, Pâcule. Halal să-ți fie - l-a împuns moș Dumitru. Si Dinuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a durat multă vreme și au apărut patru puncte cenușii pe albul omătului. Nu alergau cu viteză mare... În clipa următoare, a apărut și Păpădie. „Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot. Iar dacă sunt peste tot, atunci sunt și în locul ăsta. — Pe ei îi lătra Fidel ? Maestrul încuviință. Ea strânse, descumpănită, foaia și o strecură în deschizătura poșetei. — Cum poți lupta împotriva demonilor ? întrebă. Cu glon țul de argint, cu descântece, cu usturoi frecat de tocul ușii ? — Numindu-i. Entitățile bune le chemi rostindu-le numele. Demonii îi alungi tot așa. Nu e ușor să le știi numele, trebuie să fii, pentru asta, un inițiat. Ca orice om care a trecut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moartea soției și a fiicei sale. Descoperă însă un pattern - în prejma fiecărui copil mort în somn se află o carte, Versuri și poezii din lumea-ntreagă, deschisă invariabil la pagina 27. Acolo, în cele 8 versuri ale unui străvechi descântec african, pare că se ascunde forța letală a logosului arhaic. Descoperindu-și veleități de detectiv, Streator ajunge în preajma unui personaj fabulos, Helen Hoover Boyle, patroana unei agenții imobiliare ce se ocupă de vânzarea unor case bântuite. Învăluită în strălucirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Stridie. În contraparte, Carl Streator are în preajma sa un medic necrofil, Nash. Atras de ideea că acest trio bizar, Helen-Mona- Stridie, cunoaște secretul cuvintelor magice, Streator pornește alături de ei într-o călătorie având ca scop distrugerea tuturor exemplarelor ce conțin descântecul, precum și a Cărții umbrelor, din care textul a fost cules. Aventura devine un șir de incidente marcate de umor negru, devenit o notă specifică scrisului lui Palahniuk. Minciunile, incendiile, accidentele, toate se leagă într-un vârtej evenimențial ce culminează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
piele de om. Individualizate coerent, personajele sunt caricaturile diforme a ceea ce se cred a fi. Mona tânjește din umbră la succesul lui Helen, complotând în tăcere cu Stridie. Helen ironizează ritualurile magice desfășurate în apartamentul Monei, însă știe că același descântec i-a adormit copilul, conservat acum prin criogenie, și pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau pentru a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i stăpânesc acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș capabil să extermine întreaga umanitate și a încerca să uite pentru totdeauna descântecul. Tentat de jocul de-a Dumnezeu, el ucide câțiva indivizi agresivi și incomozi, exasperat de apetența oamenilor pentru zgomotul fără sens emanat de mass-media, de neputința lor de a evolua în sfera limbajului și a gândirii. Cântec de leagăn este
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
limbii rămâne cea de comunicare, ei adăugându-i-se funcțiile identificate de Roman Jakobson” Pe lângă cele șase funcții menționate deja, R. Jcobson mai identifică o funcție magică a comunicării, bazată pe puterea incantatorie a cuvântului, prezentă în textele vrăjilor, farmecelor, descântecelor, practicilor magice; „detașându-se de lucru, cuvântul pare a-l domina cu ușurință, a- l guverna. El spune ceea ce nu există încă și reînvie ceea ce a dispărut”. Funcția profilactică. se manifestă prin rostirea cu voce mai puternică a mesajului, prin
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
interferențe. într- un mesaj, pe lângă funcția dominantă, se manifestă, concomitent, încă una sau câteva funcții. De exemplu, funcția metalingvistică se împletește cu cea referențială (limba este, ea însăși, referent) într-un text științific ce ține de domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă cea emotivă (în cazul speciilor lirice), conativă (întâlnită în ode, imnuri), funcția referențială (în genul epic). 4
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
nu încetase nicio clipă să argumenteze înrâurirea astrelor asupra evenimentelor din viața oamenilor. Tommaso tot îi punea întrebări, subiectul îl pasiona fiindcă îl ducea cu gândul la unele ritualuri la care asistase în copilărie. Aproape toate femeile din Stilo cunoșteau descântece și citeau semne în evoluțiile și poziția lunii precum și în circuitul soarelui și al umbrelor pe care el le crea, chiar și din pricina unui arbore sau a Catedralei. Îi puse multe întrebări călugărului Lucio și-i povesti episodul când a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe oricine. Dar de ce mă-ntrebi? Fiindcă de două sau trei zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau descântec de deochi. Mătușa Concetta din Vomero mi-a tăiat o șuviță de păr, a făcut descântece, m-a pus să-mi spăl fața și să arunc apa din lighean la o răscruce de drumuri, dar nimic, durerea de cap e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau descântec de deochi. Mătușa Concetta din Vomero mi-a tăiat o șuviță de păr, a făcut descântece, m-a pus să-mi spăl fața și să arunc apa din lighean la o răscruce de drumuri, dar nimic, durerea de cap e la locul ei și eu n-am încotro, tipografia trebuie să meargă, chiar și cu un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul, potopul, descântecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor, răutăților de tot felul, a istoriei însăși. Datorită valorilor germinative, apa este asociată feminității și lunii măsură a timpului 112. Păstrându-și aceste funcții, în poezia Anei Blandiana, apa este asociată cu oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]