10,581 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TRĂIESC... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului trăiesc... trăiesc între o știre și alta printre mese și scaune într-o pliantă în care viața se desface și se strânge pe o planetă în derivă... trăiesc printre generațiile care iau moartea cu iarbă bună și iarbă rea trăiesc într-un glob de sticlă în care un ochi răsare și altul apune trăiesc printre infern și glorii curg
TRĂIESC... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382639_a_383968]
-
Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese o zi caniculară. Copilei i se făcuse tare sete. Și, cum nu știa nici o regulă care să-i potolească din senin setea, luase, pe față, un Ci-co dintr-o stivă aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a delictului - și, punând sticla la loc, plecase în hoinăreala ei. Cineva observase crima și pe dată fusese prinsă, apoi dusă la Miliție. Pe atunci, Mira lucra într-
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
întreba de ce o vizita tocmai în ziua aia, dar nu omisese a-i spune că Mira-Mică și bărbatu-său veneau târziu de la slujbă. Se scuză, apoi, că nu poate să-i facă măcar o cafea, că n-apucase fata să desfacă un pachet, iar ea nu se amestecă în proviziile ei. Precizarea nefirească o intrigă oarecum pe Mira, nearătând totuși. E drept, își zicea în sine, mătușa e schimbată, dar nu doar în bine... Încă suferea după Artemie... Resentimentele față de el
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
asistentă dacă i se poate da altă lenjerie. Răspunzându-i afirmativ, aceasta părăsi salonul asigurând-o că va veni o infirmieră care se va ocupa de tot ce trebuie. În salon, discuțiile întrerupte la venirea sa se reînnodau anemic. Cineva desfăcuse o portocală și îi întinsese o bucată și bătrînei de la perete. Aceasta o luase în mână mulțumind cu glas firav dar rămăsese cu ea în mână. „ nu pot mânca acum, maică, nu mi-e foame - spusese ea - poate mai târziu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
cum să ies din atmosfera apăsătoare pe care eu o generasem. Am avut noroc cu doamna Gabriela. A bătut la ușă puțin înainte de ora opt seara. Ne-a adus două costume și a plecat grăbită, scuzându-se. Silvia le-a desfăcut și a început să râdă. - Uite, în noapte asta vei fi arab! Îți place? Am luat costumul din mâinile ei și l-am privit lung. L-am sucit pe toate fețele și n-am înțeles cum se îmbracă. La prima
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
sigur că cei doi soldați implicati cu mine în accident nu vor avea curajul să spună adevărul, știind că-i așteptau zile bune de arest. Salvarea a venit destul de repede și m-a dus la policlinica militară, însă când au desfăcut pansamentul pus de cei de la punctual de prim ajutor, s-au speriat de ce au văzut și m-au urcat iar în salvare cu destinația Spitalul Militar Constanța, de unde doar ce plecasem cu 24 de ore mai înainte. Am ajuns repede
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți, desfaceți ștergărele, Iubiți-vă și faceți flori din muguri! Dorință Aș vrea să fiu un Dragobete, Să vin în prag de primăvară La tinere femei și fete, Ce-s singure la ceas de seară... Să dau sărutul de iubire Din care
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
noi.... Bătrânii (Răspuns la provocarea domnului Marin VOICAN - GHIOROIU) Dacă fost-am provocat, Iată, am venit îndat’ Să-l primim pe Dragobete Noi, Marinii, printre fete: Îl primim la bătrânețe Tot vioi, ca-n tinerețe! Ne-ntâlnim cu fetele, Le desfacem pletele Și le sărutăm cu foc Prinzându-le de mijloc, Le-arătăm din ochi iubirea, Oameni mari, în toată firea! Le-nmuiem cu mângâieri, Ca pe vremuri, cavaleri, Oferim buchet de flori Să le treacă mii fiori, Dar când ele
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
trandafir. Și nici vorbă de timp pentru cercetare. Ce o fi făcând Ștefan? Nu am mai discutat de jumătate de an cu el, gândi Delia. Lidia intră din nou în birou. — Am pus buchetul în apă, dar când l-am desfăcut am găsit un bilet. Palidă, Delia, luă biletul și citi: Sunt tot mai aproape de tine! Nu uita! Am citit și eu biletul, zise Lidia, și nu înțeleg nimic! O fi o glumă proastă? Tremurând, Delia șoptind doar, îi răspunse: — Probabil
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
ale înaltului luminat de soare și colorat de puterile planetelor din Univers. Ești o parte. Poate mică, dar cea care se adăugată întregului și care ar putea înscrie cuvântul fericire pe norii negrii încărcați de ploaie. Atunci, florile își vor desface petalele, gândurile vor cânta bucuria și glasurile unite vor intona imnul fericirii omului. Tu, ființă microscopică sau nevăzută a universului, ești partea lui conștientă, aducătoare de bine prin gândurile tale, ești în drum, pe scara bucuriei care te va apropia
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
ar fi hunii Că-n fața lui Dumnezeu vecinu-i fratele meu Nu e minus nu-i nici plus nu-i american nici rus Și ar fi cu mult mai bine cinstit să fiu eu cu mine Și când totul se desface mai lăsați-mă în pace Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ Referință Bibliografică: DOINA DOINELOR / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile
DOINA DOINELOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384031_a_385360]
-
nu ai impozit, vecine! - Să crezi mata. Uite, ia și citește! Sunt obligat să plătesc impozit la stat, la asigurările lor de sănătate, mama lor de ipocriți... - Păi..., cum adică? Suntem în aceeași oală, răspunse vecinul tulburat, cu voce ștearsă, desfăcându-și fularul din jurul gâtului. Nu mi-au eliberat cardul de sănătate, nu mă primesc doctorii, deși plătesc la asigurările astea de patruzeci de ani încoace, adăugă după secunde lungi de tăcere. I-a întins ziarul și i-a pus degetul
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
Lasă-mă să pot Lasă-mă să pot să fiu Un far printre stele, Să ajung în verde viu Să trăiesc prin ele, Călăuză pentru-n dor Care nu-mi dă pace, Vrea să simt al său fior Sufletu-mi desface, La marginea timpului Era să se-nnece Prins în vălul nu știu cui Vremea își petrece... A uitat de tot,de toate La marginea timpului, Un fior rece străbate Prin cotlonul gândului, Lasă-mă să pot să fiu Păzitorul timpului, Să ajung prin
LASĂ-MĂ SĂ POT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383476_a_384805]
-
doua zi avea audiție la redactorul revistei „Poetica Contemporana” și nu se făcea să o dea chix. Domnul Istrate, redactorul-șef al numitei reviste încă de la apariția ei, în urmă cu treizeci de ani, îi primi în pivnița vilei sale, desfăcu sticla de whiski adusă cu multă ceremonie de cei doi, bău un pahar mare și îl invită pe Vergică să citească: - Bă, da scurt și cu intonație, că n-am timp! Ca să fim mai bine înțeleși, domnul Istrate, pe vremuri
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
nu mai știam de merg înainte sau înapoi, poate moartea experimenta curajul meu manifestat în conștiința unei esențe existențiale , de atâta timp ! Nici nu mai știu dacă mai suflu, o fac totuși , văd aburii cum ies din piept , mi-am desfăcut fularul și haina , înaintarea anevoioasă mă încinsese, efortul m-a înfierbântat până-ntr-atât încât am în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
trei sferturi din suprafață într-o insulă agricolă depășind ca mărime suprafața de teren cultivabil a Austriei. Apoi Dunărea curge în ondulații dulci, trece să ude brâul orașului Galați, apoi merge prin păduri de tei spre Ceatalul Ismail, unde-și desface brațele pentru vărsarea în mare și merge să răcorească pământul Sciției Minor și orașul Tulcea, așezat pe horă de coline. În timpul topirii ghețarilor sau în zilele cu abundență în ploi, fluviul atinge, la Ceatalul Ismail (ceatal însemnă în turcă furculiță
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Am găsit calea deschisă pentru dezlegări din robia inimii. Am găsit-o ochind cu un vis întinsul căutării. Și poate că nu știi încă. Am obiceiul de a răspunde în oglindire regatului. Treptat îmi reglez ritmul după rotirea soarelui. Îmi desfac pâlnie gândurile să treacă prin ele parfumul așezării... De se așază pe flori, mă așez în petale, de se așază pe stânci, mi se calcifiază zarea, de vâltoresc căutarea, mă rotesc, evantai pentru respirații, înspre punctul de sprijin. Mă răsucesc
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
finalizându-se cu un volum de poezie, intitulat sugestiv: Desenând pe cer, în anul 2015, fiind prefațat de distinsul poet N.N.Negulescu, căruia autoarea îi mulțumește pentru frumoasa colaborare și îi va rămâne recunoscătoare tot restul vieții, pentru i-a desfăcut aripile pentru zborul lin printre cuvinte. Poetul își lasă discipolul să zboare liber, exact la un an de la inițiere și îi urează: Zbor lin! În aceste momente mentorul își urmărește în taină discipolul, neoprindu-i zborul. Autoarea, se roagă la
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
așteptam să tăiem niște găini, că-s prea multe. Avea bunica-n bătătură tot felul de păsări: rațe, gâște, curcani, pui, găini, boboci de rațe zburdau prin în voia lor prin toată curtea. Se așează Magdalena pe un scăunel și desface un coș cu știuleți de porumb pentru animale. Apoi îi dă o parte din boabe Cristinei să le împrăștie păsărilor. -Pui, pui, pui!... strigă fetița voioasă dând de mâncare orătăniilor care se strecurau printre picioarele ei. Un boboc de rața
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
în fața unei fortărețe, a pornit la cucerirea femeii, i-a scos cu drag bluza, după ce cu multă delicatețe și sărutând-o continuu, i-a descheiat nasturii, care, nu se lăsau ușor desprinși din gaica de care erau prinși, apoi a desfăcut sutienul, lăsând sânii fermi cu sfârcurile tari, să se reverse bucuroși că s-au văzut dintr-o dată liberi. S-a oprit pentru o clipă să admire femeia în toată splendoarea ei, i-a sărutat buzele care au răspuns voluptos. I-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
a vieților și intervine cu fine reflecții asupra urmărilor din această țesătură de viață și efectele din sufletele personajelor. Noutatea narațiunii acestui roman este ușurința trecerii prin meandrele Destinului unde se întâlnesc viețile și trăirile personajelor, care se împletesc, se desfac și continuă pe diferite planuri, în alte registre de trăiri și simțiri, într-o complexitate spectaculoasă, plină de obstacole și încercări, care formează caractere și personalități ce devin modele de viață. Pedagogia instructiv-educativă este invizibilă ca aerul curat. Ea se
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
și cîinele, copacul, Eu, rana cea globală, mă rog de sănătate, Și-atunci o să străbatem în siguranță veacul. Sînt pentru voi năvoade, prindeți-le în pace, E usturimea-n scîncet doar fragedă pruncie; Povățuiesc minunea - și-n trup mi se desface, În loc de praf și sînge, izvor de apă vie. Referință Bibliografică: Sînt o rană / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
cu el...sărutări...îmbrățișări...Atunci a gustat din mierea Fericirii...Doamne, cât de tandru era, ce cuvinte alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Și-a desfăcut toate petalele să-i fie încălzite de acele raze mângâietoare. Cei din jur erau uimiți de strălucirea feței și de lumina din ochii ei...La petrecerea de sfârșitul anilor de liceu, Dan a purtat-o pe acele piscuri ale fericirii
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
să devină faptă, când înțeleg că drept pavază e un lacăt gracil in formă de șarpe bătut în smarald, legat ca o fundă de capacul răsturnat. Amenințat de privirea mea se mișcă ușor țintindu-mă cu ochi de rubine sângerii. Desface perfid coada subțire, prelungă și capul și-l înălță spre mine sâsâind ușurel, agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]