7,054 matches
-
este marcată cu mai mult sau mai puțin fast o formă fără fond, o zi a celor fără drepturi în toate celelalte. P.S. Am reîntâlnit după ceva timp un vechi prieten, medic și profesor reputat,care mi-a spus la despărțire, mai treceți să mai vorbim, că am ajuns din nou ca pe vremuri să-mi fie frică să spun ce gândesc! Oare de ce? Și încă ceva: înseamnă o asemenea atmosferă apăsătoare, reinstaurată pe zi ce trece respectarea libertății fundamentale de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
Prokofiev a extras din balet trei suite pentru a fi cântate în concerte simfonice. Vineri, pe scena Capitol, vom asculta șase părți selectate din primele două suite. Iată titlurile părților: Montague și Capulets, Julieta copil, Măști, Romeo și Julieta înaintea despărțirii, Moartea lui Tybalt și Romeo la mormântul Julietei. Concertul simfonic al Filarmonicii Banatul va fi dirijat de maestrul Cristian Mandeal. Mircea Tătaru
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert Vineri, 26 februarie 2016, ora 19 [Corola-blog/BlogPost/93008_a_94300]
-
citească pasaje din creațiile sale aflate în lucru. ”Marine, eu plec, te părăsesc...vezi ce faci” Aurora a fost cea care l-a părăsit pe Marin Preda. În 1958, cei doi și-au spus adio după câteva săptămâni sublime de despărțire petrecute la Sinaia , cum avea să declare, mai târziu, Aurora Cornu. La plecare , Aurora i-a lăsat un billet :” Marine, eu plec, te părăsesc...Vezi ce faci...Cheile sunt acolo...bani sunt acolo”. Despărțirea nu a însemnat însă ruperea legăturii
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
adio după câteva săptămâni sublime de despărțire petrecute la Sinaia , cum avea să declare, mai târziu, Aurora Cornu. La plecare , Aurora i-a lăsat un billet :” Marine, eu plec, te părăsesc...Vezi ce faci...Cheile sunt acolo...bani sunt acolo”. Despărțirea nu a însemnat însă ruperea legăturii dintre cei doi și a iubirii. Cei doi s-au mai întâlnit de-a lungul timpului, deși amândoi își construiseră familii și întâlniseră alte iubiri. Se spune că, și după ce s-au despărțit, oficial
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
care Hristos S-a descoperit întregii lumi Cele mai vechi mențiuni ale sărbătorii de Boboteaza sunt din secolul ÎI, aparținând Sfanțului Clement Alexandritul. La începuturile sale această sărbătoare coincidea cu sărbătoarea Nașterii Domnului. Abia în secolul IV a avut loc despărțirea, decizandu-se că Nașterea Domnului să fie serbata de creștini pe 25 decembrie, iar Boboteaza pe 6 ianuarie. Momentul botezului Mântuitorului este momentul în care acesta a început să propovăduiască. Vârstă la care Iisus Hristos a fost botezat nu este
Botezul domnului – sarbatoarea de Boboteaza 2017 [Corola-blog/BlogPost/93041_a_94333]
-
1911 iar coordonarea s-a realizat prin vizite reciproce, fiind implicați atât Cătărău, cât și Cotenescu. După discuții, cele două delegații studențești l-au vizitat pe Petre Liciu și l-au invitat să ia parte la o agapă studențească de despărțire. La sfârșit, participanții au mers la atelierul “Foto-Lux”, imortalizând evenimentul. În fotografie, pe rândul din mijloc (pe scaune) se află cei doi actori ai Teatrului Național, Petre Liciu și Grigore Mărculescu, iar pe primul rând (pe jos), îl vedem pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
a porni la drum! Strigăm catalogul: Angheluță Maria? Nu mai este?! Dumnezeu s-o ierte!”). Așa cum stă bine unei astfel de manifestări, cei prezenți au continuat destăinuirile, schimburile de informații și declarațiile ușor nostalgice și la cuvenită masă festivă. Finalul, despărțirea a fost cu mare încărcătură emoțională, iar cei prezenți, personalități marcante, au știut să zâmbească viitorului și, mai în glumă, mai în serios, unii vorbind despre această despărțire purtau în subconștient gândul altei despărțiri, a cele definitive! O manifestare reușită
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
de informații și declarațiile ușor nostalgice și la cuvenită masă festivă. Finalul, despărțirea a fost cu mare încărcătură emoțională, iar cei prezenți, personalități marcante, au știut să zâmbească viitorului și, mai în glumă, mai în serios, unii vorbind despre această despărțire purtau în subconștient gândul altei despărțiri, a cele definitive! O manifestare reușită, un adevărat eveniment local pe care toți cei prezenți nu-l vor putea uita! Val Andreescu
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
și la cuvenită masă festivă. Finalul, despărțirea a fost cu mare încărcătură emoțională, iar cei prezenți, personalități marcante, au știut să zâmbească viitorului și, mai în glumă, mai în serios, unii vorbind despre această despărțire purtau în subconștient gândul altei despărțiri, a cele definitive! O manifestare reușită, un adevărat eveniment local pe care toți cei prezenți nu-l vor putea uita! Val Andreescu
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
în centrul Vienei și a devenit cunoscut pentru că acolo se întâlnesc cei care s-au despărțit recent de cineva drag. Dacă vor să se împace, atârnă într-un copac, aflat în fața restaurantului, furculița sau lingură de acasă, după premisa că despărțirile se fac în grabă și cel care pleacă nu mai apucă să-și ia tacâmurile o dată cu pijamalele. Restaurantul are o tradiție încă din perioada lui Napoleon și se află undeva pe cheiul Dunării, pe lângă templul Uraniei, unde se întocmește zodiacul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
să repete în seara aceea în drum spre casă. Apoi își dădea singură, printre hohote, răspunsul. Era fericită. Mă ținea de mână, avea palma atât de rece, încât, pentru a o încălzi i-o vârâsem în buzunarul lodenului meu. La despărțire o sărutasem. Mă codisem mult înainte de a face asta, căci pentru mine gestul de a săruta pe cineva implica mărturisirea fără echivoc a unor sentimente trainice, or mie încă lucrurile nu-mi erau suficient de limpezi, nu puteam încă ști
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
seama de frământările ce aveau loc în cugetul meu și nu ignora faptul că, împotriva voinței mele, Adina mai exercita încă o anumită influență asupra mea. Mi se părea că citesc toate acestea în privirea ei, mai ales că apropierea despărțirii o întristase, în timp ce îmi potrivea cu gesturi tandre fularul desfăcut și-mi ridica gulerul lodenului, căci începuse să plouă. Atunci, pentru că nu eram în stare altele să-i spun, de pildă că o iubesc sau ceva de genul acesta, îi
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Își folosește timpul pe parcursul călătoriilor cu avionul. Să fie suficient de sănătoasă, n-o să intru eu tocmai acum În conflict cu principiile sfinte ale declarației universale a drepturilor omului. Cu atât mai puțin ale drepturilor femeii... 7 Pe aeroport, la despărțire, doamna m-a privit pentru prima oară În ochi cu oarecare insistență: - Mi-a părut foarte bine de cunoștință, a fost o călătorie mai mult decât agreabilă și fără evenimente... Evenimente neplăcute, vreau să spun... N-avea nimic ironic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu cu glumele lui nesărate și penibile, pentru care Îi promisesem, la Întoarcere, o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la despărțirea survenită dintr-un capriciu al ei, dar pusă, bineînțeles, În seama mea - era infailibilă În genul ăsta de stratageme -, a privit prin mine ca printr-un obiect de sticlă, deși avea ochii fixați Într-ai mei (am constatat atunci cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare filozofie), cât faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe ireversibile: despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea la o moarte lentă, exilul Într-un spațiu ostil - prezențe care ne torturează creierul zile și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi mai valoroasă ca mine. Dar credeți-mă că și așa e o afacere bună. Stă cu capul de mumie în mână și se holbează la mine. Văd că nu înțelege. — Vă explic, domnule Vendel, că v-am dat la despărțire o adevărată avere. O femeie profesionistă. Femeia unui rege de demult. Puteți s-o vindeți sau de acum înainte să i-o băgați ei în gură, asta se mai poate. Chiar semănăm un pic. Iar între timp puteți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai câteva minute. Prea multe mă părăsesc dintr-odată. Încerc să le ghicesc pe nevăzute: un corp străin. Metale. Da, și acest Dumnezeu. Se pricepe, nu-l simți decât la despărțire. — E deja destul de mare, dar încă fără sex, ca un înger - îmi spune ca să știu totuși ceva despre el. Aș dori să vi-l cer spre păstrare. Dau din cap că sunt de acord. — Vă mulțumesc în numele laborantului. Aveți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-o pe Zinocika în ce direcție o ia ca să o pot lua în direcția opusă și ca să mă despart de ea pentru totdeauna, chiar de la poartă. Așa se proceda totdeauna când ieșeai de la Vinogradov. Dar, dacă, de obicei, la asemenea despărțiri mă stăpânea plictiseala celui sătul și uneori chiar scârba - sentimente care mă împiedicau să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de orice femeie care mi-ar stârni simțurile, și colegii mei ar râde de mine tot timpul, numindu-mă muiere, fetiță sau altcumva, exprimându-și în acest altcumva disprețul lor de băieți pentru că mă port ca o fată. Așadar, această despărțire între simțuri și spirit în ființa mea de bărbat era înțeleasă de cei din jur ca un semn al bărbăției și al curajului. Dar ce s-ar întâmpla dacă eu, cel cu simțurile și cu spiritul în divorț, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la ultimul etaj al unei clădiri din strada Merzliakov din Moscova), ca imediat să cădem „inevitabil“ unul În brațele celuilalt (poezia „Limb“ este congruentă cu sfîșierile noastre). În final - spun În final pentru că a trebuit să treacă ani de pătimiri, despărțiri, sfîșieri - ne vom da seama că viețile noastre erau legate pe vecie și că prin forțele noastre anemice nu puteam face nimic Împotriva dragostei noastre și nici Împotriva obstacolelor care Îi stăteau În cale. „O astfel de dragoste se ivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stînca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și grupul de rude dintr-o parte de sat pe cete (ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]