3,056 matches
-
de scandal. Se mai spunea că Alexandra își ascunde nefericirea. Oricum, viața în casa din Belmont mergea înainte și băieții deveniseră adolescenți înainte de a se fi petrecut pasul decisiv. Teoriile diferă în privința datei și a felului în care s-a destrămat căsnicia, precum și a faptului dacă sfârșitul a fost sau nu provocat de apariția Fionei Gates. Ca să fim drepți, atât cu Alan cât și cu Fiona, cei doi soți erau de mult înstrăinați unul de celălalt în momentul când a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat, la diferite niveluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până atunci: absoluta împletire, îngemănare a două vieți, o legătură a cărei deznodare părea de neconceput. Și pe măsură ce ziua se destrăma în ceasuri interminabile, ajunsese aproape să blesteme și această legătură. Cum putuse ea să se atașeze atât de orbește de ceva de care știa prea bine că era sortit unei bruște și depline încetări? Când o sună la telefon Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descoperă, dincolo de limpezimea epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foarte puțin, doar atât cât fiecare nouă spiră a firului să fie în avans pe suprafața ghemului cu câțiva milimetri față de spira de dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă și densă. Toate ghemele pe care mama le făcea destrămând lucruri vechi deveneau sfere perfecte și așteptau să ajungă material pentru lucruri ca și noi alte jachete, alte veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chirurgi, în timp ce îl pregăteau pentru operație... Când a început să-și revină din somnul de pe masa de operație, Toaibă a simțit hurducătura unui camion, sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă arăt ție întreg / cad în genunchi și cu mâna la piept / vin să-ți cer răspuns la neliniști / de ce lemn când toamna m-aruncă-n rugină / de ce drum, de ce lătrat, de ce cântec / când însumi ceață sunt și pe lume / eu mă destram, ca prin păduri, în oameni? Învăluit într-un dor din ce în ce mai intens (și tot mai mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
UNESCO ale patrimoniului universal. Tainele trecutului ies la iveală în secolul al XIXlea, s-au făcut importante săpături arheologice la Reims. Cu acele ocazii, au ieșit la suprafață multe dovezi materiale ale trecutului localității. Rând pe rând, tainele s-au destrămat și istoria a prins a lua chipul ei complet și adevărat. între altele, a fost descoperit un monument impresionant, înalt de 33 de metri, care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
în aceste puține rânduri, precum și altele, pe care le veți descoperi singuri. Lectură plăcută! Încărcătura de cuvinte Liniștea cetății Se lasă liniște după ninsori Și parcă totul împrejur adoarme, Pe geamuri gerul zugrăvește flori Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și noi. Până la un punct sunt de acord cu tine, dar pe parcursul desfășurării acțiunii apare o situație cu care nu poate fi de acord toată lumea: e vorba despre faptul că Simona nu și-a ținut promisiunea, în final voind să destrame o familie bine zidită. E moral? Nu e moral! Măria -Sa, cititorul va hotărî. Deci, nu-ți fă griji! Poate acum, relațiile noastre vor fi și mai strânse, fiindcă știm să privim lucizi adevărul în față, să le spunem lucrurilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
de tot. În cele din urmă am ajuns acasă. I-am dat desenul și, în vreme ce el îl examina, am adormit. Când m-am trezit eram singur. Era spre dimineață. M-am uitat pe fereastră și am văzut cum întunericul se destrăma ca o cârpă murdară. Mă pregăteam să-mi fac un ceai, deoarece mă durea stomacul, cu siguranță din pricina băuturilor pe care le înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceva care semăna cu vuietul unei mări. Dar nu era decât vântul. Am pornit mai departe. Iarba se împuțina, iar fâșiile de nisip se lățeau din ce în ce mai mult. Și din când în când auzeam același vuiet stins pe care vântul îl destrăma ca pe o perdea veche. Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă angajasem. Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gorge Enescu, Zavaidoc și încă alții. Este posibilă regenerarea urbană a perimetrului, în locul devastării ei bulevardiere? Da, cu condiția existenței unui plan strategic coerent. Adică tocmai ceea ce se etalează profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat. În plus, regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft paseist, de fițe artistice, cum îl ca lifică buldozerimea primăriei. Dimpotrivă, presupune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Zeus știe că patronează o înșelăciune? Dacă știe, înseamnă că și zeii mint. Dacă nu știe, înseamnă că nici zeii nu sunt atotputernici. Imaginația grecilor a pus capcane chiar și în, aparent, cele mai simple povești. Zicem că Penelopa își destramă, noaptea, pânza țesută ziua și că face asta din fidelitate. Așa am crezut și eu până ce m-am izbit de un amănunt care-mi scăpase până atunci. Când Telemac, sfătuit de Athena, îi spune mamei sale să se întoarcă la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
i-ar suporta pețitori să petreacă în preajma ei, noaptea. Oricât de agresivi s-ar arăta, le-ar striga să iasă afară din casă Penelopa acceptă, însă, vecinătatea pețitorilor și îi duce de nas cu faimoasa ei pânză pe care o destramă pe ascuns. Îi felul acesta, își păstrează o dublă șansă. Dacă Ulise nu se va întoarce, nu va rămâne singură. Iar dacă se va întoarce, va avea meritele unei femei credincioase. Tot ce aș putea accepta e că ambiguitatea îți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și nu se vede nimic, jos. Aș vrea să zăresc Clevelandul. În Cleveland (de care am auzit înainte de a auzi de București) au imigrat, înainte de primul război mondial, numeroși țărani din satele fîgărășene. N-am noroc, însă. Norii, în loc să se destrame, devin mai compacți. Intrăm în pâclă și avionul înaintează acum, parcă, peste gropile din București. O jumătate de oră, avansăm precum cârtițele. Timpul trece greu până ce, printr-o spărtură a norilor, văd un drum și un fragment de pădure. Chicago
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pisica dumneavoastră. O văd zilnic lângă gardul domnului doctor veterinar, vecinul din spatele casei mele. Stă minute în șir și admiră iepurașii pe care îi crește domnul doctor. Acestea fiind spuse, enigma privitoare la sursa de aprovizionare cu iepurași s-a destrămat. Mai rămânea de văzut în ce stare se găsea Manuche, care se adăpostise sub mașina vecinei și-și lingea rănile. După o cercetare sumară, Adina a constatat că acele răni nu erau chiar așa de grave: vârful cozii decupat, câțiva
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
cu temperamentul, nici cu gustul meu pentru înălțimile scăldate în lumină. Aveam impresia că mi se cere să țes zile și nopți în șir într-o pivniță, așteptând ca niște brute să vină să mă scoată din bârlogul meu, să destrame ceea ce țesusem și apoi să mă târască într-o altă pivniță unde să mă ucidă în bătăi. Îi admiram pe acei eroi ai adâncimilor, dar mă simțeam incapabil să-i imit. Am trecut, deci, în Africa de nord, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de un ferment, creștea cum crește un aluat, și alteori se destrăma ca un putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
intrarea combinatului metalurgic în patrimoniul său nu va însemna și vreo disponibilizare, în cârdășie cu reacționarii și cu hoții interni, a desființat, rând pe rând, secțiile și serviciile combinatului, parțial, mutând, ce era mai de valoare,în țara sa, parțial, destrămând, rupând, tăind și aruncând, totul, la fier vechi. Ai lui Golu s-au trezit, ca un om în pielea goală, afară,în toiul unei ierni cu ger cumplit. Șomeri. Știau să facă ce învățaseră, și ce făcuseră, bine, două decenii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Toți trei se ironizau cu finețe, aproape fără nici o urmă de mînie; Juan Lucas spuse că la fereastra asta, bună pentru serenade, orice metisă frumoasă ca Vilma, bunăoară, ar putea să stea de vorbă cu vărul ei. Pentru Susan se destrămă dintr-odată tot farmecul serenadei cu mexicanul gen Hollywood, stînd În fața zăbrelelor și declarîndu-i fetei nord-americane: „I am nebun de iubire for you“. Își dădu capul pe spate, scuturîndu-și bucla blondă de pe frunte, se uită la Juan Lucas și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În atmosfera lui, pînă și Întunericul se destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să se odihnească Între două amețeli. Dar, Încetul cu Încetul, ținîndu-le piept, Înșelînd una după alta nenumăratele fărîme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]