2,337 matches
-
pleca ochii pe o carte deschisă, dar uita să întoarcă paginile. Doar spre sfârșit, când absențele tatei au devenit tot mai frecvente, ea și-a regăsit curajul. În orele moarte luneca spre biserica modernă din cartierul acela pe care îl detesta. Se apleca pe o bancă, deoparte, aproape de ușă, de agheasmatar, de zgomotul celor care intrau, ca și cum nu s-ar fi simțit demnă de locul acela. Tălpile pantofilor femeii aceleia erau ca și acelea ale mamei mele. Tălpile celui care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte bine și singură, așa că ducea o viață mult mai agitată decât aceea pe care situația ei i-o impunea. Își alegea hainele cu grijă, niciodată în magazinele pentru gravide, pe care le detesta. Pielea ei devenise mai strălucitoare, privirea îi era mai limpede. Și continua imperturbabil să intre în competiție cu alte femei. Făceam încă dragoste, dorința ei nu părea să fie diminuată de oboseala fizică. Se așeza pe o parte și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența aceea. — Hai să dormim, te rog, a spus. M-am întins lângă ea, fără să-mi scot măcar pantofii. Acum vom dormi. Vom dormi așa, îmbrăcați, iar mâine ea se va simți bine, vom pleca devreme, pe răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și nu poate exista, adaugă el, mentalitate mai simplistă și mai cornută decât cea a unui amator de coride. Și servește-i atunci paradoxuri mai mult ori mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnișoara după care m-am ținut și ce-i cu ea, ceea ce, neapărat, se și impune acum. S-ar putea și să-mi abandonez urmărirea fără a mi-o încununa, dar nu, nici gând, lucrurile trebuie duse la bun sfârșit. Detest imperfecțiunea!“ Vârî mâna în buzunar și nu găsi decât un duro. Nu era cazul să se ducă atunci și s-o schimbe; ar fi pierdut și timpul, și prilejul. — Spune-mi, femeie dragă - o interpelă el pe portăreasă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimerit să cânți un pic la pian. Auzindu-te cântând la instrumentul tău profesional, m-ar inspira. — Știi însă, Augusto, că de când, mulțumită generozității tale, am putut renunța la lecțiile mele, n-am mai pus mâna pe pian și-l detest. Mi-a adus atâtea neplăceri! — Nu contează, cântă, Eugenia, cântă ca să-mi scriu versurile. Fie, dar pentru ultima oară! Eugenia se așeză la pian ca să cânte și-n vreme ce ea cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care l-am publicat acum câteva luni și care se intitulează Ceață. „Ei! - vei spune tu -, ăsta nu-i decât un mod de a mi-l anunța și recomanda.“ Și eu, preferând să par mai degrabă cinic decât ipocrit și detestând simulările, îți voi spune că da, într-adevăr, cum criticii profesioniști, criticii puri, nu spun nimic despre el, nici de bine, nici de rău, mi s-a părut potrivit să mi-l comentez eu însumi. De ce nu? Nici romanul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ele individuale sau colective, ba ale unui om, ba ale unui popor sau ale unei națiuni. Căci, crede-mă, sentimentul e o călăuză mult mai sigură decât ceea ce se numește interes. Un om știe ceea ce simte, ceea ce iubește sau ceea ce detestă mult mai bine decât ceea ce nu-i convine. Mai toate popoarele europene sunt angajate acum într-o bătălie sângeroasă și unele chiar se îndârjesc să creadă că în ea le-a împins considerentul propriilor interese. Eu însă-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă de ei înșiși. Cine știe să se organizeze pe sine nu cere organizarea disciplinară impusă din exterior. Noi, cei care credem în miracolele hazardului și ale improvizației, detestăm acea organizare mecanică exterioară. Și știi că eu unul m-am încredințat totdeauna hazardului... — Da, am vrut să te fac un fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
l-a însușit, și l-a făcut parte din sine însuși. Marii istorici sunt și ei autobiografi. Tiranii pe care i-a descris Tacit sunt el însuși. Prin iubirea și admirația consacrate lor de către el - admirăm și chiar iubim ceea ce detestăm și combatem... Ah, cât l-a iubit Sarmiento pe tiranul Rosas! - și i-a apropriat, și i-a însușit. E o minciună presupusa impersonalitate sau obiectivitate a lui Flaubert. Toate personajele poetice ale lui Flaubert sunt Flaubert și, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e poate poezia pură sau culterană. Dar, în sfârșit, „voces de sangre y sangre son del alma“ (Soledades, II, 119) memoriile acestea ale mele, povestirea asta a mea despre cum se face un roman. Și luați seama cum eu, care detest gongorismul, care nu găsesc poezie, adică creație, adică acțiune, unde nu există pasiune, unde nu există trup și carne de durere omenească, unde nu sunt lacrimi de sânge, mă las câștigat de tot ce e mai teribil, de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuie să concureze pentru acest post, fără câini și fără evrei, scoateți-i de-aici pe călăii lui Hristos. —Dar frații Levitt? Ei obțin împrumuturi. Ei obțin aprobarea consiliului de urbanism. Am încercat să par nonșalant, ca un bărbat care detesta nedreptatea mai degrabă decât ca o victimă cu un interes justificat. —Tocmai asta e problema. Frații Levitt au cumpărat deja jumătate dintre fermele de cartofi din Long Island. Eu vreau să construiesc 20-30 de locuințe. Ei vorbesc de două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sfârșit răbdarea Începea să-i fie răsplătită: percepu un fel de undă de răspuns, o arcuire ușoară, un tremur, deși ea nu Înceta să vorbească, să se necăjească, să-și explice unde greșise, cum Îl făcuse pe Yeri să o deteste, cu ce păcătuise față de soțul și de copiii ei, mărturisind În Întuneric că În afară de idila de la Amsterdam mai avusese două aventuri, cu doi dintre prietenii lui, istorii stupide și neplăcute, dar care o făceau de fapt să merite din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu e ușor când cele mai bune două prietene ale tale nu se înțeleg. Mariei nu-i place nici unul dintre prietenii mei din facultate mai ales din cauză că e complexată că nu are și ea diplomă, dar cel mai mult o detestă pe Lisa. Nu i-am spus încă. Maria zâmbi ironic. — Nu mă surprinde. Asta îi va da peste cap listele. Bănuiesc că încă mai are listele? O întrebare ridicolă. Ultima dată când am luat prânzul cu Lisa, acum două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi de perspectiva de a scăpa de Lisa într-un viitor apropiat. La o petrecere de la birou, la care am fost invitată și eu și la care s-a îmbătat toată lumea, toți colegii ei mi-au mărturisit că o detestă pe Lisa, imaginându-și că și eu simt la fel din moment ce par o persoană cu capul pe umeri. Deci, ce zice Kieran de toate planificările privind copilul? am întrebat-o, conștientă fiind că eu și Mark aveam o mare problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va întâmpla vreodată, voi reuși să emit cinci gânduri consecutive fără ca Mark să nu se strecoare în ele precum punctuația obligatorie. Lisa se lăsă pe vine în fața mea. —Jenny, uite care e învoiala. Nu o să-ți facem ceva ce să detești cu adevărat, cum ar fi să te transformăm în mine. Am avut o grimasă la această dovadă de perspicacitate. Ea zâmbi văzându-mă jenată. — Dar lasă specialiștii să-și facă treaba. Părul îți va crește la loc, iar machiajul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ani? Am fost complet deconcertată de faptul că era atât de rațională. Ăsta era rolul meu în prietenia noastră; rolul ei era să mă facă pe mine să mă simt mulțumită de existența mea calmă, ordonată. Acestea erau regulile și detestam modul în care regulile se erodau pe zi ce trecea. Nu ai fi atât de calmă și înțelegătoare dacă ai fi în locul meu, am izbucnit eu. Lisa îmi zâmbi cu condescendență. —Sincer, Jen, cu toate problemele pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-a priceput să convingă oamenii să facă ce vrea ea. — Cred că sunt atât de uimiți de tupeul ei încât fac ce zice ea și numai după aceea încep să regrete. Știi că toți cei cu care lucrează o detestă? Cred că de-aia m-am însurat cu ea. Păru surprins de propria deducție. Nu, nu a fost așa. O iubeam, desigur că o iubeam. Dar cred că am fost de acord cu nunta numai ca să n-o fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că nu am avut timp și pentru un gomaj mic? Sau o oră de aerobic? Expresia mea m-a dat de gol, îmi citise gândurile. Dar, de fapt, am adăugat eu, e chiar plăcut când ziua trece repede, nu crezi? Detest când orele parcă nu se mai sfârșesc. Tally se uită la mine cu o expresie neîncrezătoare. — Nu doar dimineața a zburat pe lângă mine, Jenny. Ci ultimii zece ani! Fiecare dimineață ca asta, fiecare după-amiază la fel. Am rămas gravidă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la el. — Și de ce, mă rog? Sunt chiar atât de compromițătoare? Te temi că vor fi citite vreodată Într-un tribunal? El zâmbi stânjenit. — Nu fi absurdă, Fenimore, sigur că nu. Nu sunt câtuși de puțin compromițătoare. Dar sunt... intime. Detest gândul că lumea le-ar putea citi după moartea noastră. — După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un fel, dar nu habotnici. Tata Îi detesta pe preoți și pe pastori - „les corbeaux“, le spunea, din cauza sutanelor negre. El și Maman se duceau rareori la biserică. M-au Învățat să-mi fac rugăciunile, dar nici măcar În copilărie n-am priceput care era sensul lor. Dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi dimineață și au văzut pretutindeni afișele astea, În timp ce se duceau la lucru. Bineînțeles că au fost curioși să afle mai multe. A mers ca pe roate. În cazul meu nu cred că ar merge, spuse Henry James. Și, oricum, detest ideea de a vinde cărți ca pe niște mărci de săpun. — Desigur, nu-ți propuneam ceva atât de vulgar... zise Du Maurier. — Dar, dacă domnul Gladstone ar scrie o cronică despre Muza tragică, asta s-ar putea să aibă efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Bob pe motiv că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de imoralitate. Henry reținu această donnée și, mai târziu, o Întrețesu Într-o scurtă povestire sumbră, Autorul lui Beltraffio, una dintre primele despre viața literară, În care soția unui romancier detestă atât de tare cartea la care lucrează acesta, Încât preferă să Își lase fiul să moară, decât să crească și să o citească. (Din nou apă la moara lui Fenimore, trebui să recunoască, amintindu-și povestirea.) Acțiunea se petrecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]