2,071 matches
-
cu o carte în mână. Putem face o conexiune între motivul cărții ca motiv al cunoașterii încă din pântecele mamei. Cartea îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii dinăuntru și dinafară. Este vorba de o inițiere, conținutul cărții este devorat, absorbit în sânge, încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea în mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
totodată, în mod sigur, pe cei pe care dragostea lor i-a ales. Mama, femeia pătimașă au neîndoios o inimă secătuită, căci și-au îndepărtat-o de lume. Un singur sentiment, o singură ființă, un singur chip, și totul e devorat. Don Juan însă e zguduit de o cu totul altă iubire, o iubire care eliberează. Ea îi aduce toate chipurile lumii și freamătul ei se naște din conștiința că e pieritoare. Don Juan a ales să fie nimic! Pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sau Șestov, mai pe scurt, ca acelea ale romancierilor și filosofilor existențialiști, pe de-a-ntregul orientate către absurd și către consecințele lui, sfârșesc, în cele din urmă, prin acest imens strigăt de speranță. Ei îl îmbrățișează pe Dumnezeul care-i devoră. Prin umilință ajung la speranță. Căci absurdul acestei existențe este pentru ei încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
apărut volumul de poezie Nestinsa uimire. Mai mult decât prin factură și prin varietatea motivelor, destul de redusă, versurile lui V. se diferențiază valoric. Cartea de debut, Floarea amară, care prezintă interes ca document al stării de spirit proprii unei generații devorate de o tristețe exasperantă, ajunsă - cum clama Emil Cioran - „pe culmile disperării”, e puțin relevantă din punct de vedere poetic. Expresia se menține în marginile corectitudinii, rareori depășită prin câte un accent liric mai personal, și în următoarele două volume
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
experiența republicilor guarani, comunități în care i-au organizat iezuiții pe amerindienii din Paraguay, între 1610 și 1768. Tot atâtea repere, tot atâtea mărturii asupra continuității unei lupte destinate să pună capăt acumulării de bogății, considerată sursa tuturor relelor care devorează societatea. Am avea aici un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Henric al VIII-lea. Integrarea lui Morus în familia comunistă se datorează operei sale din 1516, Utopia, unde nu numai că inventează cuvântul „utopie”, ci și ideea: supunând unei critici radicale Anglia de la începutul secolului al XVI-lea, lume protocapitalistă, devorată de lăcomie și egoism, el inaugurează un nou instrument al criticii sociale, genul utopic, care constă în confruntarea sistemului repudiat cu o cetate perfectă, descrisă în cel mai mic detaliu. Această cetate se distinge prin refuzul oricărei proprietăți private - inclusiv
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
părțile de mări și înconjurat de vârfuri muntoase, este prea îngust pentru o populație atât de numeroasă; nu abundă în bogății și abia furnizează suficientă hrană pentru cei care-l cultivă. Din acest motiv, vă veți omorî și vă veți devora unul pe altul, veți purta războaie și foarte mulți dintre voi vor pieri în lupte civile”10. Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare și Napoleon I au fost marii imperialiști ai epocii moderne precapitaliste. Toate imperialismele epocii precapitaliste de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conturat un puzzle alcătuit din ecouri Îndepărtate despre populațiile Întâlnite, fie că este vorba despre descrieri realizate de parizieni ori de provinciali care „descopereau” Franța sau despre traduceri ale relatărilor unor călători europeni aflați pe „pământ străin”, cuprinși de curiozitate, devorând ținuturi și peisaje, dar mai ales Înclinați să compare locurile natale cu aceste „noi” teritorii. M. V. & BABEAU Albert (1926), Les Voyageurs en France depuis la Renaissance jusqu’à la Révolution, Tours, Mame. BELORGEY Jean-Michel (2000), Transfuges: voyages, ruptures et métamorphoses
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a spus: „Vom pieri pentru că, În toată istoria umanității, nu am știut să găsim momentul În care să fondăm Libertatea” (Arendt, 1967, p. 84). Toți revoluționarii de profesie au știut-o de vreme ce, de fiecare dată, Revoluțiile În desfășurare și-au devorat, prin epurări succesive, propriii fondatori și protagoniști. Căci viața În sine Însuși este plasată În adâncul inimii. La asta ne invită Rousseau: „Vă conjur să pătrundeți cu toții În adâncul propriei inimi”, iar Întâlnirea cu aproapele, sub forma milei și compasiunii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise să stoarcă de la bărbatul cu bani cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise să stoarcă de la bărbatul cu bani cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
consumatorilor de carne vie Mihaela Michailov Ești pus să votezi. Pentru că părerea ta contează. Pentru că tu poți decide. Și poți schimba ce se întâmplă în jurul tău. Aparent. O femeie dă anunț într-un ziar: caut un bărbat pentru a-l devora. Este ea vinovată sau nu? 69 completează perfect zona de interes spectacular a Alexandrei Badea, o regizoare pentru care instalația-performance și dispozitivele multimedia se află în centrul preocupărilor chiar de la primul spectacol, Lebensraum - spațiu vital (Studioul Casandra). La nivel structural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
autoritare) care propune o continuă transformare de tipologii. „A mânca“ e cea mai activă strategie de consumism intim și social În 69, identitatea e structura de rezistență și de permeabilitate din spectacol. Anunțul din ziar - căutarea bărbatului dispus să fie devorat - dă start-ul suprapunerii unor medii și medieri informaționale pe care Alexandra Badea le face să-și corespundă perfect. Cei doi tineri care intră în jocul devorării și care comunică la început pe mess sunt serverele unei lumi umanofage, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
fi vorba de o cunoaștere prin interfața ecranului -, tinerii se întâlnesc și recurg la un joc-șoc adrenalinic, în care devoratoarea (Sabina transformă încordarea de la început în cinism și sfidare la sfârșit) are nevoie de luciditatea celui pe cale de a fi devorat. Tipul care urmează să fie mâncat trebuie să numere fără să greșească. Cifra la care greșește îi dă click pe moarte. Numerele morții sunt alternate cu episoadele vieții, cu amintiri care înșiruie date biografice. Cătălin Ursu își ține moartea, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
N-am visat așa o soră Sprinteioară și frumoasă; Eu mai bine-o duc acasă Și o dărui mamei noră. Eu întreb, nu dau cu parul, Și-ntrebarea mă devoră: Dacă am în SUA soră, Oare nu-mi pătez dosarul?
La sora Condoleazza by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84162_a_85487]
-
ideologii, nu pot rămâne închise. La începuturile sale, comunismul s-a prezentat în România ca un agent al modernizării, al nation-building-ului pe care îl înțelegea în termenii dezvoltării economice și al transformării structurii sociale 64. Raționalizarea sistematică a totalitarismului a devorat pluralitatea spațiilor în care sensul era fabricat și reprodus potrivit principiilor tradiționale. Abordând ca procedeu de modernizare intervenția și monopolul statului asupra economiei și societății, regimul totalitar a suscitat modernitatea într-un loc diferit de cel pe care l-a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a bucurat de aprecierea lumii literare. Aflat la intersecția iluzorie dintre viață și literatură, Jurnalul unui om dezamăgit poate fi citit ca o metaforă polisemantică - a fragilității umane în jocul hazardului, a războiului ca boală perfidă, similară bolilor ascunse ce devorează trupul, a textului confesiv ce conține sensul unei experiențe irepetabile. "Dilemateca", anul V, nr. 50, iulie 2010 Jurnalul unei învieri ratate Romanul Umbra* al lui Ismail Kadare este una dintre cărțile ce transpun experiența comunismului în cadrele unei ficțiuni tensionate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Gog și pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii universale, și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pară etern, Securitatea era ochiul demonic al regimului, rămas până în ziua de azi o cvasi- necunoscută a istoriei românești recente. În cimitirul săracilor, cei reduși la tăcere erau îngropați aproape creștinește, dacă nu cumva vreunul dintre ei era dezgropat și devorat de câinii vagabonzi. O vizită în acest loc transformă pagini din volum în mărturii legate de morțile inexplicabile ale unor sinucigași neverosimili, ale celor înecați cu mâinile și picioarele imobilizate cu sârmă, sau ale celor uciși în banale accidente. Textul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din istoria democrației și mai degrabă rolul modest și uneori subapreciat pe care majoritatea deputaților de rând îl joacă în realitate. Instituția parlamentară este percepută ca fiind sacră în toate democrațiile. În realitate, cu toate acestea, puterea Parlamentului a fost devorată de către partidele politice, media, grupurile de presiune sau administrația centrală a statului. Parlamentarii obișnuiți nu sunt chemați să joace un rol important cu excepția perioadelor de criză majoră, atunci când este pusă sub semnul întrebării cristalizarea unei majorități menite să legitimeze puterea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
făcute la Belgrad în noiembrie 1976 pe " autorii unor astfel de basme șcareț încearcă să prezinte Iugoslavia drept o Scufiță Roșie neajutorată pe care teribilul lup însetat de sînge agresiva Uniune Sovietică se pregătește să o sfîșie și să o devoreze."46 Pe lîngă aceasta, cu toate schimburile de vizite, Tito rămînea un adversar inflexibil al încercărilor sovieticilor de a domina partidele comuniste din toată lumea. El insista asupra ideii că ele trebuie să formeze o asociere de parteneri egali și că
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
surprinderea lui, ele reușesc să-și facă norma! Cum văd domeniul privat d.p.d.v. al unui angajat, căruia nu-i este plătită munca la adevărata ei valoare: Locul unde “vulturul” patrulează, “survolează”, iar dacă vede o persoană căzută la pământ o “devorează”, la modul metaforic bineînțeles. Locul unde tu vrei să-ți câstigi existența , iar patronul îți dă un “ciubuc” în loc de salariu, pentru un ciubuc (acadea), și nu mă refer la slujbele bine plătite, ci la celelalte, care reprezintă majoritatea, de aceea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
menține dominația clasei tale, este recomandat să propagi în rândul maselor acele sentimente patriotice care maschează antagonismele de clasă și le face pe oi să creadă că sunt din aceeași rasă, aceeași familie și aceeași patrie cu lupii care le devorează (Hervé, 1905, f.p.). "Prin ce aberație", se întreabă Hervé, "paria [proletarii dezmoșteniți și exploatați] diferitelor Patrii se aruncă unii asupra altora cu atâta ură, la prima chemare a stăpânilor lor? Cum pot muncitorii și țăranii germani, francezi, ruși sau japonezi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ce să zic! Astea-s scorneli de-ale tale. Oamenii politici sînt ouați de partide și cînd ies din găoace, ce văd întîia oară le este mamă și tată. Ai văzut tu pe unul ajuns sus care să nu fie devorat de cei care l-au cocoțat acolo? Vezi pe Năstase, Constantinescu, Roman și acuși pe Tăriceanu. Păi, asta este. Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]