2,113 matches
-
schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu poate să se salveze din această strânsoare a istoriei. Numărătoarea inversă are curgerea implacabilă a naturii, curgere în fața căreia individul devine neputincios. Odată cu avansul lui Koinski, repertoriul de personaje decadente și maladiv-visătoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dă energie și sens vieții sale. Din pragul coloniei franceze se poate întrezări parada victoriei de la Addis Abeba. Dans un ciel lointain reunește câteva dintre temele recu rente în imaginarul lui Pratt - gustul amar al dragostei, prezența războiului ce-și devorează actorii, incomunicabilitatea dintre destine și sensibilități. Text organizat în jurul efigiei zborului, Dans un ciel lointain recuperează o tonalitate afină cu cea a lui Saint-Exupéry. Înainte de a fi parte a propriilor lor națiuni, înainte de a fi războinicii ce apără în turnir
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
duce mai departe această poveste de luptă și spectre. Nisipul din Cornul Africii îl va înghiți pe noul Abel, pe Cain și soldații săi. Africa lui Pratt apare, indiferent de peisajul pe care îl expune, asemenea florii carnivore ce își devorează adoratorii, ca și inamicii. Vălul morții recoboară peste deșertul fără de nume. Dezertorul Africa lui Hugo Pratt se întregește cu fragmentul de istorie și de moarte pe care îl transcrie una dintre cele mai stranii povestiri ale sale. Cato Zoulou introduce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât pentru ca mai apoi, căscându-și gura și lățindu-și mereu trupul, să-l ingurgiteze, devorându-l pe-ndelete Înlăuntrul ei. Mult timp după această Întâmplare, Oliver fu cât se poate de prudent. Apăru Însă femeia-girafă, cu picioare lungi cât o zi de post, și Oliver fu pus din nou cu tălpile pe jar. Picioarele femeii Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau cadranele de ceas, ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În atmosfera locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
socratice, educația practică verbul „a înțelege”, îl naște pe om în/prin placenta transferului (cunoștințele, deprinderile devenindu-i capacități), ca ființă cu loc, orizont lăuntric propriu, fără a-l incita la instinctul supracivilizat de a-și dobândi loc prin consum, devorând în jurul său. Omul nu este o utopie, ființă fără de rezonant loc în sine, fără de orizont propriu. Aforismul paidetic, de ales bun simț, instituie însuși, de-a fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și eu așa, când am fost diagnosticată cu lupus, ce mândră mai eram, aveam ceva ce nimeni nu știa ce este și eram unică, iar când trebuia să le explic, le spuneam că am ceva străin în corp care îmi devorează țesuturile. Da, da, da ... acum mă distrează aceste lucruri, eu am acceptat boala, am învățat să o controlez, nu mă mai gândesc la ea și nu o mai încarc cu energie. Doar simplul fapt că te gândești la ea, sau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în cap încă de la primele secunde ale dimineții. Inundarea minții cu aceste gânduri vitezomane, nu face decât să eclipseze practic intuiția, creativitatea și viața, inițial eram supărată mereu pe toți, atunci când nu mă simțeam bine și lăsam gândurile să-mi devoreze viața, de aceea punctez mult pe starea de fapt a lucrurilor, pe starea de sănătate și cauzele pierderii ei, explicând fragmentat cum înțeleg acum aceste aspecte. Consider că nici nu poate exista viață, acolo unde boala tronează, de aceea am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frâu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpânită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea de‑a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dat drumul de sâmbătă după amiază până luni dimineața...“ Așa a început în sâmbăta următoare Anabasisul lui Constantin, de unul singur. În drum cumpărase câte ceva de mâncare. Hrană rece, salam, brânză, pâine... * O colonie de termite a atacat, amenințând să devoreze, o parte a șarpantei catedralei din orașul italian Siena. 14. La ușa lui Poenaru a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata. Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ocupat arborii unui cartier, după care au pătruns și în case. Mai multe apartamente au fost evacuate. Pentru distrugerea invadatoarelor au fost folosite jeturi puternice de apă, aspiratoare gigant etc. Se speră că în curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă Întrebă Clara. Bernarda face niște biscuiți cu scorțișoară de rămîi trăznit. Am mîncat amîndoi regește, devorînd tot ce ne punea la Îndemînă servitoarea. Eu ignoram protocolul acestor ocazii și nu știam prea bine cum să procedez. Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră că, atunci cînd voi vrea, puteam să citesc Umbra vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cutie de chibrituri din buzunar. Luă unul și-l aprinse. Flacăra Îi lumină pentru prima oară chipul. Sufletul Îmi Îngheță. Personajul acela nu avea nas, nici buze, nici pleoape. Fața lui era doar o mască din piele neagră și cicatrizată, devorată de foc. Acela era țesutul mort pe care Îl atinsese Clara. — Să le ard, murmură el, cu glasul și privirea otrăvite de ură. O adiere a brizei Îi stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o grămadă de bomboane de ciocolată și se așeza În rîndul șaptesprezece să le devoreze, așteptînd apariția stelară a divei de serviciu. Subiectul Îi era perfect indiferent, și nu se oprea din vorbărie pînă cînd o damă cu atribute considerabile nu umplea ecranul. — M-am tot gîndit la ce mi-ai spus dumneata deunăzi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
M-am concentrat asupra perechii. Hainele păreau să indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările devoraseră aproape toată marginea fotografiei, Însă, Îndărătul acelei vitrine vetuste, Încă se mai putea ghici un chip sever, o siluetă spectrală insinuîndu-se dinapoia literelor imprimate pe sticlă: Fiii lui Antonio Fortuny Casă fondată În 1888 În noaptea cînd mă Întorsesem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline ochi de mîzgăleli Înfățișînd făpturi monstruoase, șerpi Înaripați și clădiri vii care umblau și Îi devorau pe oamenii neatenți. Încă de pe atunci era limpede că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat În viață, nici una nu l-a durut atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Își abandona visele despre Prado pentru un alt viciu, cu mult mai pernicios. Descoperise biblioteca de pe strada Carmen și folosea orice răgaz pe care taică-su i-l acorda la magazin pentru a da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de istorie. Cu o zi Înainte să Împlinească treisprezece ani, anunță că voia să i se spună Robert Louis Stevenson, după toate aparențele un străin. Pălărierul Îl anunță că foarte cu greu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin energică e devorat de femelă. PAGE FILENAME \p C:\Carti operare\Umbra vintului\ Umbra Vintului 1.doc PAGE 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără să lase niciun fel de urme în sufletul ei, nu a putut afla nimic despre trecutul ei, e închis ca într-un mormânt, parcă s-a născut sub zidurile filarmonicii, gravidă în luna a treia, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]