2,000 matches
-
dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din carnea lui Kane? ― Nimic, zise Lambert. ― Nimic, adăugă Ash, vizibil dezamăgit. Parker își scutura brațele acoperite de praf. ― N-am zărit nici o creatură. Știe să se ascundă! ― N-am văzut nimic, confirmă Brett. Nu-mi dau seama unde s-a băgat. Deși nava asta are o grămadă de locuri unde putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare. Ca să nu se spună c-au venit degeaba la salon. Între timp, Lionel urcă în camera de hotel cu Matilde. Fără prea multe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
negru, nou-nouț. Pipăie stofa ca un adevărat cunoscător și-i spune lui Lionel: — Ăsta cred că m-ar aranja. Ăsta mă aranjează și pe mine, o să-l port la înmormântare. Nici eu nu vreau să mă fac de râs. Ușor dezamăgit, Ahmed ia la întâmplare unul dintre costumele gri, cu tot cu umeraș. — Pot să iau unul și pentru frate-meu, Mehmet? N-a putut să vină, a rămas să vândă. — Să vină personal, vreau să-l cunosc. — O să se termine costumele. — Asta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învăța să suferi, Dormi, veți învăța să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala copilei, dulăul voi să iasă din cușcă însă, deodată cu el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând loc să iasă, Ursu se retrase în cușcă și Viviana deodată cu el, după care, amândoi în același timp au repetat încercarea de a ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nu mă mai adoarme, Nici toate din juru-mi nu mai au har, Când știu că ale mele palme Nu te simt și pare totul în zadar... Deși am crezut necontenit Că ea-i cea care iubește sincer, Am plecat capul dezamăgit, Și mă reîntorc acasă stingher... Frumos și efemer Iată și un stop de zâmbet În sufletu-mi resurscitat... Nu se mai aude urlet, Și cred că totul s-a cam vindecat. O adiere caldă, poate o mireasmă dulce, Mă învăluie
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie să sosească din clipă în clipă. Câțiva oftează dezamăgiți. Alții sorb cu nesaț din pahare, în timp ce Barney își sprijină capul în mâini. E prea mult pentru natura noastră umană să stăm cu șampania în față și să nu ne fie permis să ne atingem de ea. Un sunet prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar Finn n-a scos un cuvânt. — Se poate ca pe Finn să-l fi ajutat, din moment ce v-a cerut să vă mai vedeți. Are dreptate. Dar tu? —Ce-i cu mine? Tu ce le-ai spus? Nimic, îi răspund dezamăgită. N-am susținut nimic, deoarece Daisy n-a tăcut o clipă. — Vezi! Am dreptate! Trebuie să vă creați o structură, așa cum avem noi la Alcoolicii Anonimi. Nu cred... Haide, Rebecca! Recunoaște că e o idee bună! Ați împușca mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gândești pentru a nu știu câta oară la ce s-a întâmplat. Îți faci mereu reproșuri. Dacă aș fi făcut asta, dacă aș fi zis altceva, relația ar fi mers? Finn ridică un cartonaș galben. E înnebunit după ele. Sunt dezamăgită, deoarece Daisy aduce în discuție niște chestiuni foarte interesante. Mă identific cu ea într-o oarecare măsură. Aș vrea să continue să vorbească, deoarece, dacă pune punctul pe i, probabil n-aș mai simți nevoia să mă confesez și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mie mi-e jenă s-o fac, mai ales când iau masa cu un bărbat. El comandă o plăcintă cu rubarbă, iar eu mă hotărăsc să iau o înghețată. — Nu vrei budincă de ciocolată? se miră el, parcă un pic dezamăgit. După sunetele pe care le-ai scos credeam că asta îți place cel mai mult. M-am gândit că ar fi cam mult după festinul cu somon, îi explic. Oricum, înghețată mănânc de obicei. Gusturi copilărești, se pare. Sunt tentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
piept cu temerile mele. Jake mă privește înțelegător. L-am păcălit. Nici prin cap nu-i trece adevăratul motiv pentru care am ales Seven Dials, unde am dat un spectacol nemaipomenit sub privirile celor doi bărbați. Pentru moment, sunt puțin dezamăgită. Așadar, Jake nu le știe pe toate, chiar și el poate fi dus de nas uneori. Realizez că e doar o ființă umană, nu un robot în căutarea adevărului. —Noapte bună, îmi urează el. —Noapte bună! Părem puțin stânjeniți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a întâmplat? îl întreb. Finn tace în continuare. Și își acoperă fața cu palmele. Toată buna mea dispoziție se evaporă aproape instantaneu. Îmi dau seama că țin cu tot dinadinsul să mă simt bine pentru că, în adâncul sufletului, sunt ușor dezamăgită că Jake nu mi-a răspuns la mesaj imediat. Există o mulțime de explicații posibile: poate e la film, poate că e în oraș cu prietenii, undeva unde e mult zgomot, și nu aude telefonul sau poate chiar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cipul este în ultimele stadii de dezvoltare în laboratoarele CercG și vor fi curând brevetate. Primele implanturi vor fi efectuate cel târziu în luna decembrie. Alte anexe vor fi atașate documentului de față. Cam atât, spuse Fernand, într-un fel dezamăgit. O liniște profundă se lăsă în conferință. Fiecare era cufundat în propriile sale gânduri. Mulți erau deja pradă deznădejdii. Dragoș, după expresia feței, încerca să-și mențină spiritul optimist, dar fără mari speranțe. Ce m-a surprins cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu! Vezi? Asta-i partea interesantă. Este datată din vremea Imperiului și întărită ca autoritate la începutul Uniunii, când a fost semnată și trimisă din nou de Adjutantul respectiv. Și asta-i tot ce-i interesant la ea? zise Constantin dezamăgit. Nu chiar. Conform ăsteia, a fost adresată tuturor orașelor mari din Imperiu și au fost instruite să țină tot timpul pregătită o locomotivă și un vagon pentru orice persoană care prezintă "Codul". Codul? Cum adică? Este o parolă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că secretele mele sunt mai puțin importante decât ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sunt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
francez pentru idei pe care acesta nu le are și, la adăpostul acestei perdele de fum, de a-și însuși acele idei ale lui Bergson care îi convin.“ Ea îi refuză până și credibilitatea, atunci când Profesorul se adresează acelor studenți dezamăgiți că nu au găsit în el un bergsonian. Concluzia îi este de fapt premiză: „Nae Ionescu s-a referit explicit la Bergson în prelegerile sale, polemizând cu acesta. Dar polemizează într-un fel aparte: îi atribuie idei și soluții filozofice
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
găsit: doamna Dobrotă trebuie să-și fi asumat amintirile soțului, pentru că acolo viața este Îngrozitor de monotonă! Când viitorul este atât de previzibil, numai trecutul mai poate oferi un prilej de divertisment! * Ce speculație! Mâna ei s-a relaxat pe volan, dezamăgită. Colțurile gurii i-au Încremenit Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se petrecuse o adevărată simbioză Între ei. Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fulgi mari, catifelați. Am alergat tot drumul și pentru prima oară simțeam că picioarele nu mă ascultau. Drumul părea fără sfârșit. Aproape ajunsesem la locul unde aveam să mă confrunt cu un lucru real. L-am zărit! Era acolo, puțin dezamăgit, jucându-se cu stratul de zăpadă, proaspăt depus. Nu i-am lăsat prea mult timp să-și revină... Bună! Sunt Vera. Scuze pentru Întârziere... M-am prezentat fugar, Încă mai gâfâiam după atâta alergătură. L-am rugat să mă urmeze
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de povești) și abia așteptam să mă Îmbrac pentru gală. Vremea se schimbase radical În ultima săptămână. După o perioadă cu zile calde și Însorite, cu parfum de struguri și pere coapte, au Început ploile și frigul. Eram tare, tare dezamăgită. Tot ce am plăsmuit În gând, În tot acest timp, Începea să se destrame, să umbrească momentul mult așteptat. Era noroi peste tot, și numai Încălțat cu ghete sau chiar cu ciubote de gumă, puteai face față situației. Ce se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un loc unde să dorm peste noapte. Am căutat o cameră la toate hotelurile din oraș. Era un simpozion și toate locurile erau ocupate. Se Întunecase de-a binelea și eu hoinăream pe străzi. Umblam fără țintă, obosită, flămândă și dezamăgită. Și tot mergând, mi-am amintit de adresa unei verișoare. Întrebând din om În om despre strada respectivă, am reușit s-o găsesc. Nu-mi trebuia absolut nimic, decât un colț unde să-mi așez capul și sămi adun gândurile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la agenție. Nu l-am găsit atunci și nici două-trei luni după această vizită. Ce-i drept, ajungeam odată pe săptămână În oraș și se Întâmpla să fie plecat cu turiștii În Delta Dunării sau În alte locuri. Am renunțat dezamăgită. Am revenit după un an. Spre fericirea sau ghinionul vieții mele, l-am Întâlnit. Era un bărbat brunet, de statură mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Maicii Domnului” și merg În pelerinaj pe la diverse mănăstiri, schituri. Cu mare greutate, am găsit un număr de telefon. Mi s-a spus că nu există nici un loc liber, totul este ocupat până la sfârșitul lunii În curs. Am fost foarte dezamăgită. Comunicam cu un prieten pe această temă, ținându-l la curent cu plecarea mea. Nu fi atât de disperată! poate găsim altceva, mai aproape de Iași. Era o idee bună. De ce nu? Am Început din nou căutările. Mai Întâi am găsit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]