1,915 matches
-
petreacă aici o săptămână de vacanță. Concediul îi este oferit de conducerea ministerului, așa că nu-l poate refuza. Dar baronul se teme că se va plictisi. Ajuns la hotel, se grăbește să studieze lista de oaspeți. Tânărul aristocrat se simte dezamăgit. Nici un singur nume cunoscut printre toți oamenii aceștia, gândește el cu regret. Dorea să se ivească măcar câteva femei, ocazia unui mic flirt la nevoie chiar nevinovat pentru a nu fi nevoit să-și petreacă săptămâna într-o asemenea dezolare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fâstâceala și se preface că nu-l bagă în seamă pe tânărul baron. Atunci când, după ce o așteptase pe culoar, tânărul se îndreaptă spre ea, frumoasa necunoscută își schimbă direcția și urcă în cameră împreună cu fiul său. Baronul se simte oarecum dezamăgit, "însă, la urma urmelor, această împotrivire era plină de farmec, iar nesiguranța de care era cuprinsă îi ațâța dorința. Își găsise în sfârșit perechea, deci partida putea să înceapă". După această bătălie pierdută, baronul pune la cale un adevărat plan
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
perfect pentru flirt". Căci, pe lângă "aerul de loc al plăcerii clandestine", acesta "ferea mai bine de ochii părinților, cărora nu le venea prea la-ndemână să coboare scările". "Fetele sunt ciudate, avea el să scrie totuși a doua zi, profund dezamăgit, în jurnal. În timp ce dansam, o strângeam pe Louise atât de strâns, încât era cu neputință să nu-și dea seama de exaltarea pe care mi-o trezea, și în loc să se depărteze, trupul ei se mula pe al meu, provocându-mi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca ajutor de infirmieră. Dar vai! Mama Michelinei, care nu are încredere în temperamentul romanesc al fiicei sale, îi dejoacă planurile temerare și o pune la punct pe loc. Tânăra este cumplit de dezamăgită. Însă nu se lasă doborâtă dintr-atâta lucru. Pentru că nu se poate îndrepta spre vest, se întoarce către sud, către soarele arzător al acelor zile de vară. Se alătură în imaginație englezilor ei iubiți, în vreme ce stă la plajă pe terasa
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
accent de Bourgogne foarte pronunțat. Nu-i prea place de el, însă, pregătită pentru orice, acceptă să se rotească ținută de "mâinile puternice și viguroase ale vlăjganului acela voinic", iar apoi să se lase sărutată afară, în beznă. Este, desigur, dezamăgită cumplit de acest prim sărut, care i se pare absurd și dezgustător. Ea, care visa la marea iubire, își trădase idealul. Însă ce n-ar fi făcut pentru a căpăta experiență, pentru a fi "normală", "ca toate celelalte"? Această presiune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
am plîns ca un copil, în fața funcționarei grase și sufletiste care m-a îmbrățișat urîndu-mi bun venit... ÎN LOC DE PROLOG Ați văzut vreodată trandafiri sălbateci, galbeni? Măceș galben, cum s-ar zice. Dacă-mi veți spune că da, voi fi foarte dezamăgită pentru că nouă ni s-a spus că măceșul galben crește doar în Pamir și mie mi-a plăcut această imagine. Era într-o zi de mai, în munții Pamir, cînd, fugind din fața unei furtuni cu lapoviță, ajunsesem într-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar ea insistă, întotdeauna îi plăcea să- și plătească singură consumația, zicând că nu vrea să- și facă obligații față de nimeni și altele de acest gen. Pe când mașina înainta pe străzile întunecoase, Lăură se simțea deconcentrată, emoționată și chiar ușor dezamăgită. Simțea cât de departe era de lumea literară a vremii și intuia exact cât de departe urma să mai stea mulți ani. Literatura română contemporană - zicea ea- exclude tot ce e prezent, nu permite nici măcar incursiuni în trecut sau
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise nicio maliție în întrebarea lui, dar astă-seară n-am timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să intru în serviciu. Sunt de gardă în noaptea asta." "Păcat! Presupun că-ți place să te scalzi noaptea. Tenul tău uimitor (după părerea mea, exagera cu bună știință) nu prea suportă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
latură necunoscută a personalității lui ieșea la iveală, confirmând într-un mod tragic sugestiile burlești ale numelui său, pe care odinioară își dădea silința să-l facă uitat ca pe un lucru de rușine. Direct până la brutalitate, scrâșnind din dinți, dezamăgit, actualul Gogonea i-o lua înainte finului intelectual Nicolae,cel care fusese, cel care mai era încă în unele clipe. Această ciudată modificare se petrecea cel puțin asta era impresia lui Nel în contextul unei dezamăgiri mai generale, pe care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și afirmare ale tânărului tău învățăcel, să te poți entuziasma împreună cu el atunci când înțelege pe deplin secrete ale profesiei, pe care tu le cunoști de zeci de ani și care câteodată te și plictisesc, să fii alături de discipolul tău atunci când dezamăgit de mersul acestei lumi sau doar, răpus de oboseală, se hotărăște să renunțe la munca sa și pas cu pas, fără ca el s-o simtă, să-i schimbi gândul. Să fii mentor înseamnă până la urmă să trăiești, prin propria ta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în coloana A. Poate fi mai ușor să mergeți apoi direct la coloana C și să notați ce ați simțit în acel moment în legătură cu situația respectivă. De exemplu, probabil că ați simțit anxietate. Totodată, poate că v-ați mai simțit dezamăgit, frustrat sau enervat. Notați toate emoțiile pe care vi le amintiți, apoi evaluați-le pe fiecare, folosind scala unităților subiective de disconfort, care reflectă intensitatea sentimentelor din momentul respectiv. În continuare, încercați să vă amintiți la ce vă gîndeați sau
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
scuză ca să evitați să țineți discursul. După aceea, vă simțiți mult mai calm. Puteți gîndi ceva de genul: Uf! Am avut noroc că am scăpat. M-aș fi făcut de rîs. Totuși, pe de altă parte, probabil că vă simțiți dezamăgit și că aveți chiar o atitudine critică față de dumneavoastră înșivă, fapt ce determină o diminuare și mai accentuată a încrederii în sine. Totodată, ați pierdut șansa de a descoperi că poate chiar ați fi reușit să spuneți cîteva cuvinte care
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evaluare, pentru a preveni obstacolele neașteptate. Se poate impune modificarea unor etape sau adăugarea altora. 6.9. Obstacole neprevăzute Ce anume a mers bine? Ce a mers prost? Ce alte strategii ar fi putut fi aplicate? Recunoașteți că vă simțiți dezamăgiți, dar nu permiteți gîndurilor dăunătoare să transforme dezamăgirea într-o catastrofă. De obicei, dificultățile se datorează unei strategii defectuoase, și nu defectelor personale. Toată lumea încearcă să dea tot ce are mai bun. Catalogați orice încercare drept un succes parțial, nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
existență”. (M. Eliade Istoria credințelor și ideilor religioase, 1986). Legenda mai spune... că Buddha a pornit pe calea Iluminării la vârsta de 29 de ani după ce a văzut câtă suferință este în lume, încercând să afle care este cauza acesteia. Dezamăgit că înțelepții de la acea vreme nu i-au putut da un răspuns, el s-a așezat sub un copac și a început să mediteze. În timpul acestei meditații a atins starea de Iluminare. Astfel, a înțeles că toate ființele sunt legate
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros, de sac, așa cum purtau slujnicele: — Trebuie să Îmbrăcați zdreanța asta nevrednică! Cât mai repede! Adelheid era fericită de Întorsătura neașteptată a lucrurilor, dar și dezamăgită că nu era Bodo cel ce stătea În fața ei. — Unde-i Bodo? Întrebă ea printre lacrimi. De ce n-a venit el? — Domniță, Bodo e rănit, n-a putut veni. Vă duc eu la el! — Rănit? E deci adevărat ce mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cui nu trebuia, faptele petrecute pângărind memoria domnitorului, ziarele vremii ar fi scris despre asta, numind localitatea noastră nu Ruginoasa ci Rușinoasa!.”. Acum, nu mai sunt sigur că într-adevăr, însuși paznicul spusese asta... După ce m-am revigorat mâncând ceva, dezamăgit oarecum (fiindcă nu fotografiasem castelul deși-l văzusem), întorcerea spre casă a fost mai ușoară, pedalând mai mult la vale, fără să mă fi prins ploaia. Că după aceea am răcit, fiind obligat să iau câteva pilule de paracetamol, este
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai mult de o fracțiune de secundă în altă parte decît în față, la aprox. 50, poate 60 km pe oră). Alternanța deal-vale ne obosise, abia așteptam să mă odihnesc, numai că surpriză, hotelul era plin. Cred că arătam tare dezamăgiți, fiindcă recepționerul ne-a îndrumat spre o casă nouă, unde era posibil să fim primiți, măcar pentru o noapte. Într-adevăr, proprietarii s-au arătat binevoitori, ne-au dat o cameră la etaj, iar bicicletele au "dormit" într-un hambar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
parcul dendrologic, în care aflasem că fuseseră 100 de specii de arbori și arbuști, dintre care vreo 40 erau exotici. Pe unii copaci mai sunt și acum plăcuțe cu denumirile lor latinești, însă din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou pe pietrișul proaspăt așternut, în strat gros. Aceeași mașină
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cunoscută în lume ci fiindcă acesta este doar un instrument de propagandă, un fel de a fi în Europa, a se încadra în câteva norme politice însă nicidecum culturale! Cei care într-adevăr fac sau au făcut ceva se retrag dezamăgiți și nu mai participă la nici un eveniment din România. Dacă înainte, doar cu câțiva ani în urmă veneau cel puțin 10-15 din străinătate, astăzi dacă participă maximal 2-3 e foarte mult! Din acest punct de vedere anul 2014 a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
legionar, însă după eliberare a întâmpinat aceleași bariere la angajare ca orice fost deținut politic, ajungând să lucreze și ca zilier. După 1989 a fost acuzat de foarte multă lume, inclusiv de către foștii colegi deținuți, pentru rolul său la Pitești. Dezamăgit, a emigrat din țară la începutul lui 2007. Paul Limberea Limberea era originar chiar din Pitești, unde se născuse pe 23 octombrie 1924. Arestat pe 6 iunie 1948, a fost condamnat la 6 ani de detenție. Ștefan Davidescu spune că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bunici și animale; nu apă, nu canalizare, nu curent electric... Am putut zări din viteza mașinii adulți făcându-și nevoile în stradă, căci... unde altundeva?! Povestesc aceste prime impresii într-o manieră atât de realistă, nu pentru că aș fi fost dezamăgit sau dezgustat - nu! - ci pentru că oamenii aceștia simpli, aveam să constat mai târziu că sunt mai fericiți decât noi: ei nu au utilități, dar ei știu că aceasta-i dharma lor și și-o acceptă cu seninătate, ei nu au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
preumblat prin multe locuri, deoarece rămăsese în urmă cu cumpărăturile și... avea și bani de cheltuit. Cum a funcționat echipa? Dacă lui Flori îi plăcea un anumit lucru, un sari, de exemplu, negocia cât se putea, apoi pleca din magazin dezamăgită. Eu întârziam puțin, îi spuneam dezinteresat vânzătorului că, într-adevăr, colega mea chiar voia să-l cumpere, iar acesta insista pe lângă mine s-o chem înapoi, pentru că mai face un rabat. Repetam acest joc de mai multe ori, până ce Flori
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
văzut-o, dar știu că există. La rândul lui, Dan Petrescu a trecut prin Ministerul Culturii, ca adjunct de ministru, apoi printr-o editură bucureșteană și, din păcate, s-a dat la fund. Cred că a fost și el foarte dezamăgit, nici n-avea cum, e un intelectual de marcă, care altfel proiecta vii‑ torul țării. A.M.P. : Deci fapt este că s-a pierdut, că acest grup inte‑ lectual și de reflecție socială foarte puternic - cum era - a dispărut... V.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și faptului că cei doi nu au polemizat niciodată (Polemos, cum spune Heraclit, este „părintele tuturor lucrurilor”), nici măcar când suedezul se arată inflexibil față de toate insistențele și rugămințile avansate, cu hiperbole și emfaze mediteraneene și pe un ton aproape de amantă dezamăgită, de latinul Eliade de a-l avea într-un fel sau altul la Chicago. Eliade, care i-a fost apropiat lui Jung (invitat la masă cu siguranță, cum se poate vedea într-o fotografie elocventă a amândurora, la Ascona, Monte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea acum bucățică cu bucățică, în loc să-i împlinească visurile, așa cum sunau poveștile despre capitală, atunci când le asculta fermecat de pe Bulevardul Carol din Brăila
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]