1,830 matches
-
cu peste 50 de ani în urmă, să -l auzi pe Ion Iliescu, declarând că evenimentele din București din zilele de 13-15 iunie 1990 au fost puse la cale și duse la îndeplinire de legionari !? Este strigător la cer ! Este diabolic ! Este infernal ! Nu se poate explica o astfel de afirmație, decât la un om prin gura căruia vorbește diavolul, tatăl minciunii ! Se știe că legionarii au fost uciși și schingiuiți în închisori pe timpul regelui Carol al II-lea. Cei care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
legați și de mâini și de picioare, împreună cu el, în camionul care rula în noapte; împușcarea lor în ceafă după ce fuseseră sugrumați; aruncarea trupurilor lor cu fața în jos în groapa comună, unul peste altul; vitriolul turnat ca o aghiazmă diabolică, toate acestea mărturisesc drăceasca mentalitate a „adversarilor politici” ai Mișcării Legionare; riposta gangsterilor încolțiți ! Când macaraua a ridicat placa de beton de peste trupurile celor 14 cadavre și au fost zărite amestcate cu pământ și umezeală trupurile martirizate, s-a distins
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
groază. Sunt forțele vrăjitorului, cele care provin de la prezența unui cadavru sau din sângele impur. Concluzia lui Émile Durkheim este aceea că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului. creștinismul însuși, oricât
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului. creștinismul însuși, oricât de înaltă ar fi ideea pe care și-o face despre divinitate, a fost obligat să găsească un loc în mitologia sa pentru spiritul negativ. Satan reprezintă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Le suntem recunoscători cu atât mai mult cu cât realizăm dificultățile majore prin care au trecut atunci când a fost necesar să Își amintească de traumele Îndurate. Avem Însă convingerea că toți au Înțeles că au fost parte a unui experiment diabolic, iar conștiința nu le-a permis să țină ascunse unele amintiri personale, ce sunt de fapt fărâme de istorie, părți minuscule ale unei istorii naționale abrutizate. În ultimă instanță, este și o datorie morală a celor care au supraviețuit de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai putut să zici ce-ai vrut atunci, că ei Îți spuneau asta și gata. Eu Îi condamn pe cei care au contribuit să fim mai răi ca ăia din Răsărit. Pentru că comunismul nostru o avut o altă față, mai diabolică decât sistemul bolșevic... Adică În 45 de ani parcă noi am fost mai avansați În teroare... Și am avut niște slugi de-a lu’ Stalin pur și simplu mai ale dracului decât el. Și ce a fost mai grav a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și băieții din Viștea, tot la Gherla au ajuns... No, și să vedeți, câteodată omul are noroc inexplicabil: Suhajda. El a scăpat. A fost un băiat tânăr ca noi, a lucrat la brutărie și n-a trecut prin acest lucru diabolic... Despre restul nici acuma nu știu precis, că băieții din Viștea au pățit așa ceva sau nu... Orice caz, e cert că Drohobeczky Attila și Hájek au trecut prin reeducare la penitenciarul Gherla. Iar Dezméri și eu la Pitești. În ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
motiv al plecării mele din Fălticeni. Părăseam ceea ce făurisem cu dăruire totală, mă despărțeam de profesorul și scriitorul V.G. Popa, om de caracter și de aleasă cultură. Paharul se umpluse Însă și nu mai puteam Îndura umilințele „colegilor”, conduși de diabolicul Man și sfătuiți de eminența cenușie Vasile Toporan - replică fălticeneană a lui 594 vă așteptăm să ne vizitați, Împreună cu soția Dvs., să vă plimb prin frumoasele locuri ale Brașovului (...). De obicei, vremea e frumoasă până În noiembrie (la Brașov, n.n.). și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul protestant și profesor de religie. Un pedagog temerar, care condamnase deschis, În clasă, „trufia nemților”. Hulit, șicanat, batjocorit de elevi, „cu tot sadismul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu Însumi ceea ce știu, acum, că este opera lor”. Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare. Noua ofertă - vânzarea sufletului - este lipsită de echivoc, Însă. Veșnicul outsider respinge tradiționalul târg diabolic. El se va retrage, pentru totdeauna, cu suflet cu tot, În afara societății, departe de oameni, În peștera din care poate studia natura. În sanatoriul În care Îl găsim la finele cărții, Schlemihl este identificat printr-un număr și „luat drept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eroare de raționament s-a soldat cu moartea lui Vică Negulescu, Pavel Grimalschi și ceilalți (din 16, cei morți au fost șase), fără să mai vorbim de suferința tuturor în acel loc și în acea perioadă. Cu perseverență și satisfacție diabolică se refuza orice medicație, care ar fi putut salva niște vieți, dar nu asta le era intenția, ci aceea de a le distruge. În mizeria fiziologică în care se trăia, șansa de a supraviețui era minimă, căci resursele organismului erau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stare să imagineze și să aplice atâtea sisteme de tortură, pentru cei condamnați și atâta deviere de la condiția umană pentru cei care erau puși să-i supravegheze, făcându-i din oameni, monștri. Totul părea o construcție a unei lumi supraumane, diabolice, făcută de însuși Satana, care îți planta în suflet întrebarea exprimată plastic de unul din cei ce au străbătut acest infern, Aurel Vișovan. O, Doamne, unde ești? Și astfel ajunge la concluzia că Dumnezeu nu vrea sau nu poate să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întrebare insolubile, de natură să-i zdruncine veridicitatea și planul realității probabile, construit din informații sigure, puse cap la cap într-o succesiune și o interpretare logică a bunului simț, care conduce la ideea unei asasinări sadice de o cruzime diabolică, sub semnul unei precipitări obsedante. Vom începe prin a reda mărturisirile directe în legătură cu cele întâmplate, din care se vor putea deduce convingerile martorilor, care au trăit în preajma evenimentului. începem cu mărturia lui Dumitru Banea, cumnatul și prietenul de inimă al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din viața lui chinuită acea dârzenie în fața destinului advers, acea uluitoare capacitate de rezistență când dușmanii se precipită asupra lui, ca fiarele, ca să-l extermine. Prin această fenomenală tărie, ieșind cu viață din cele mai dure probe imaginate de creierul diabolic al bolșevicilor, Petrașcu se ridică la imaginea unui simbol de rezistență al întregului popor românesc. Neamul românesc nu va pieri nici sub cnutul Moscovei. Rezistența rasei noastre se va afirma contra tuturor încercărilor de a-i falsifica ființa spirituală sau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
i s-a găsit alcool în sânge. 4 - HEMATOMUL NU I-A CAUZAT MOARTEA. Același .......... MĂLIN ÎN ACTE, MĂLIN A MURIT DE MAI MULTE ORI ȘI ÎN MAI MULTE LOCURI. Cu aportul celei mai infame specii, codoșii, într-o tehnică diabolică concertată de asasini sub numele de cod Acțiunea VENUS 0544, au lovit letal în cel mai bun, pândind în linie tactică ruinarea celor rămași în viață, aneantizați. “ORICE AR FACE TAMAȘ, REAL TACU, NU VA PRIMI VIZĂ DE INTRARE ÎN
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
două texte le este în schimb împrejurarea pe care ele se axează: împingerea în păcat a femeii prin provocarea unei experiențe de verificare. Experiență care presupune cruzime și care are o sorginte (în ce-l privește pe Ipate: la propriu) diabolică, pentru că ideea ei provine dintr-o suspiciune nebunească, împinsă până în pânzele albe. Episodul din povestea lui C. nu are coloratura tragică a nuvelei lui Cervantes. După „operație”, nevasta lui Ipate devine o „femeie cumsecade”. Spectacolul extragerii (cu cleștele) a respectivei
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
că a ieșit din zodia autoreferențialității, fără să fi reintrat În cea a literaturii veriste. Ceea ce face așadar Marie Redonnet este să redea viața personajelor, Înscriindu-le În fărîme de autobiografie ambigue, dotate cu sensul grav al prezenței divine sau diabolice - prezențe forte, oricum - subminat Însă din loc În loc prin ironii de genul la maquette du chateau - occupe - toute la chambre du fou dieu protege - lțambiguite - du site, de inserții ale cotidianului Într-un spațiu pretins sacru. Cel mai bun corespondent
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plasare a Inorogului-autor, personajele trebuie să fie conturate cu o tușă apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom vedea la timpul cuvenit, dar permanent exhibată tezist) a Inorogului. Nu este loc pentru echivoc într-un astfel de joc duplicitar, în care mijloacele literare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sfintei fecioare, dar și imagine a nestatorniciei feminine. Șarpele este imaginea consacrată a diavolului ispititor, dar și a lui Hristos în anumite contexte; inorogul din Varlaam și Ioasaf (sau din unele scrieri ale primilor părinți) este imaginea pericolului, a amenințării diabolice, cel din nenumăratele reprezentări din ciclul "Doamna și Unicornul" este o imagine a sacrificiului lui Iisus (spiritalis unicornis). Exemplele pot continua la nesfârșit. Prin urmare, atunci când ne referim la un simbol creștin, ceea ce contează este funcția sa, mesajul pe care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
alți hibrizi din carte: Liliacul, Brebul, Vidra, Bâtlanul (ființe totuși legitime din punctul de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în proximitatea altor "mutanți" din categoria diabolică, malefică: Struțocamila, Camilopardalul ș.a.m.d. Exista, încă din Antichitate, o anumită logică și în crearea acestor ființe hibride: pentru a fi nu neapărat credibile ori plauzibile, ci convingătoare ca motive, ele trebuiau să respecte cât de cât o anumită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unui corp social alcătuit din multiple voințe divergente, într-un corp social care se exprimă printr-o singură voință. Heliade Rădulescu caută însă altceva - nu o suprimare a multitudinii, ci o educare a ei: "Cu toate aceste încercări și machinațiuni diabolice, după ce tiranul și oligarhii se conving că timpul nu stă, ci pasă și tot pasă înainte și multitudinile încep a se lumina și a-și cunoaște erorile, că încep a avea conștiință de sine și de drepturile lor la vot
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în patru limbi pentru fiecare cuvânt românesc, trasează linia de demarcare foarte clar: traduce în latinește urmare prin imitatio și râvnă prin æmulatio (Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemțescu, web: http://www.bcucluj.ro/lexiconuldelabuda/ site/login.php). 21 Iată câteva contexte pentru conotațiile "diabolice" ale râvnei: "Vede lacomul scula străină/ Și-îndată o râvnește - dracu-învită", spune un vers din Țiganiada. Și altundeva: "Poetul zice că omul e așa de ticălos, cât face lucruri care dobitoacele nu le fac [...] cu mintea neașezată ș-acele puține
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a emigra sunt deseori văzute în România ca fețe înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au în comun plecarea din țară. Fie temporară, fie definitivă, aceasta a devenit pentru mulți pozitivă în sine”. Acel ilustru émigré, care a traversat această experiență diabolică și apoi a avansat gândurile de mai sus, conchidea, în iunie 1985: „Chiar dacă lucrul nu e sortit să se întâmple, din punctul de vedere al autorităților orice drum în străinătate este o plecare definitivă în germene, iar cel care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]