1,723 matches
-
câteva aspecte particulare privind diagnoza propriu-zisă a acestor resurse. Schema 39. Ce este diagnoza „Situația” este obiectul diagnozei, constând din evaluarea măsurilor pe care administrația publică ar trebui să le ia și ar avea capacitatea în raport cu ceea ce practic ea realizează (diagnoza „internă”), pe de o parte, și evaluarea a ceea ce publicul dorește de la administrația publică și oferă acesteia (plata impozitelor, comportare, informare etc.) diagnoza „externă”. Situația ne arată gradul de adecvare și de „decalaj” între ceea ce trebuie și se poate realiza
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care administrația publică ar trebui să le ia și ar avea capacitatea în raport cu ceea ce practic ea realizează (diagnoza „internă”), pe de o parte, și evaluarea a ceea ce publicul dorește de la administrația publică și oferă acesteia (plata impozitelor, comportare, informare etc.) diagnoza „externă”. Situația ne arată gradul de adecvare și de „decalaj” între ceea ce trebuie și se poate realiza și ceea ce se realizează (prin public). Pornind de la aceste considerente (de ordin teoretico-metodologic) vom prezenta câteva aspecte generale privind o analiză concretă a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
profesionale și psihosociale, cum sunt: competențe În evaluarea stării de sănătate psihică a familiei; competențe În prognoza liniilor de evaluare a familiei și conturarea crizelor posibile; competențe de consiliere educațională În problematica diversă cu care se confruntă familia; competențe În diagnoza timpurie a copiilor superior dotați sau a copiilor cu Întârzieri În dezvoltare psihico-fizică pe care familia le ascunde cât poate În fața comunității; abilități și competențe În relaționare și comunicare cu toate vârstele; competențe În consilierea și susținerea copiilor cu comportament
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
În necesitatea promovării strategiilor primare ale creativității: pluralitatea perspectivelor și a privirilor potențiale, contrafactualitatea, provocarea, depășirea granițelor, Învăluirea și capturarea (vezi M. Caluschi, Curs creativitate). Efectele Mirabilis și Medici și competența interculturală - tendințe În dinamica piețelor textile Persoanele implicate În diagnoza dinamicii piețelor și conturarea tendințelor de evoluție și schimbare a acestora trebuie sa posede competențe și capabilități bazate pe talente din zona creativității/inventivității. Altfel spus talentele lor, comportamente recurente eficiente și performante manifeste În specialitatea pieții investigate trebuie să
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de dezvoltare poate fi considerată a fi tot o problemă socială: identificare modalităților de a fructifica o oportunitate de dezvoltare. În formularea unei probleme sociale sunt incluse: - identificarea unei probleme sociale: fenomen/proces cu efecte negative sau oportunități de dezvoltare; - diagnoza naturii problemei sociale; - determinarea magnitudinii ei; - identificarea soluțiilor la respectiva problemă și evaluarea lor, pentru a alege o soluție sau un pachet de soluții; - voința colectivă de a acționa în vederea soluționării acesteia sau abandonarea voinței de a întreprinde o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o altă problemă. Cu alte cuvinte, poziția de centralitate tinde să nu rămână niciodată neocupată. SHAPE \* MERGEFORMAT Schema 2. Dinamica problemelor sociale Manipularea problemelor sociale Este necesar să examinăm o nouă întrebare: în ce măsură este conștiința colectivă capabilă să realizeze o diagnoză adecvată a problemelor sociale? Se pot identifica două tipuri de probleme sociale: problemă-stare (război, cataclisme, conflicte, căderea economiei etc.) și problemă-cauză (factorii care produc ori sunt responsabili de starea respectivă). Problemele-stare sunt conștientizate, de regulă, adecvat: epidemiile, criza economică, conflictele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale Nu există o metodologie coerentă de analiză a problemelor sociale, deși sunt unele elemente ale acesteia. Este nevoie de o structurare a metodelor deja existente de analiză a problemelor sociale. Metodologia cercetării trebuie să aibă mai multe paliere. 1. Diagnoza problemei potențiale/actuale - în diagnoza problemei potențiale/actuale intră mai multe niveluri de analiză: a) identificarea problemei - delimitarea unui fenomen/proces care, actual sau potențial, afectează, într-un fel sau altul, viața colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b) determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
coerentă de analiză a problemelor sociale, deși sunt unele elemente ale acesteia. Este nevoie de o structurare a metodelor deja existente de analiză a problemelor sociale. Metodologia cercetării trebuie să aibă mai multe paliere. 1. Diagnoza problemei potențiale/actuale - în diagnoza problemei potențiale/actuale intră mai multe niveluri de analiză: a) identificarea problemei - delimitarea unui fenomen/proces care, actual sau potențial, afectează, într-un fel sau altul, viața colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b) determinarea magnitudinii problemei - pentru aceasta sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obiectiv, independent de palierul conștiinței. Acest palier cuprinde, de asemenea, evidențierea problemelor-cauză: factorii, condițiile care generează problemele-stare. Sunt incluse aici teorii explicative ale fenomenelor negative problematice. O asemenea analiză conferă instrumentul predicției apariției problemelor sociale și a dinamicii lor. 2. Diagnoza formelor de conștientizare a problemelor sociale - după cum s-a văzut, conștientizarea problemelor reprezintă un palier esențial al dinamicii problemelor sociale. Acestea nu sunt simple epifenomene, reflectări mai mult sau mai puțin adecvate, ci o parte crucială a procesului de funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
evaluare a soluțiilor adoptate influențează mult și creșterea capacității de dezvoltare socială. Componentele/Fazele procesului dezvoltării sociale În continuare voi introduce o serie de concepte-cheie ale paradigmei dezvoltării sociale și, totodată, fazele procesului de dezvoltare socială. Prima fază: identificarea și diagnoza problemei sociale; estimarea voinței colectivității de a acționa pentru soluționarea acesteia. Faza a doua: identificarea obiectivelor de dezvoltare, formulate în conștiința colectivă, în demersul actorilor sociali, sau propunerea unor noi obiective. Societățile actuale sunt tot mai mult orientare spre dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
numea „permanența trecutului” în cunoașterea științifică. Cunoașterea istoriei disciplinei facilitează reconstrucția actuală a sociologiei dezvoltării sociale printr-o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor asupra societății apare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor asupra societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza evaluărilor lor. Societatea românească a fost diagnosticată în chip unitar, pentru prima și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
împrejurările concrete ale dezvoltării noastre istorice nu avem înaintea noastră altă cale” (1907-1908/1996, p. 225). Pe baza studiului sociologic al structurii sociale a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, C. Stere stabilește o diagnoză a stadiului său de evoluție întemeiată pe: a) caracterul social al populației majoritare - țărănimea și tendințele ei sociale; b) caracterul agrar al structurii economice și lipsa industriilor mari, ceea ce face imposibil de aplicat schema standard a evoluției capitalismului occidental stabilită
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economică a vechiului regim (Zeletin, 1922, p. 19). O critică incisivă a perspectivei sociologice de factură romantic-agrariană poporanistă și țărănistă a venit și din orizontul gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de fenomenele reificării esenței umane, ale stereotipiei muncii parcelare. Poporaniștii au militat cu pasiune pentru idealul omului armonios dezvoltat, aflat la antipodul deformărilor patologice ale civilizației capitaliste, urbane, industriale, și acesta nu poate fi decât țăranul român. Sunt deosebit de sugestive diagnozele critice ale lui Stere, exprimând sărăcirea extremă a relațiilor sociale capitaliste, golirea de conținut uman a raporturilor de muncă: „om-ciocan”, „om-roată”, „om-spadă”, „om-condei”, „om-carte”, toți fiind în contradicție cu homo sapiens dezvoltat armonios. Mult mai aproape de acest ideal este viața
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fiind, mai mult decât înainte, „o crimă contra națiunii”. Cercetările monografice și de acțiune socială în peste 126 de sate, cu participarea a aproape 1 000 studenți și 1 600 specialiști și tehnicieni, au oferit informații și interpretări esențiale pentru diagnoza situației satelor, ce acopereau 80% din populația țării: fărâmițarea proprietății, bugetul gospodăriilor de țărani săraci, mijlocași și bogați, inventarul agricol, mortalitatea excesivă, deficitul de nașteri în anumite zone, analfabetismul, alimentația, igiena sătenilor și a locuinței etc. Precizările privind răspândirea și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cele două războaie (programe, manuale, practică de specialitate, deschidere către cercetarea de tip intervenție/schimbare, ajutor social focalizat pe nevoi, orientare practică spre refacerea capacităților de integrare socială a persoanelor/grupurilor cu risc crescut, soluționarea problemelor umane pe baza unei diagnoze clare, elaborarea unor legi coerente ale asistenței sociale). Au rămas exemplare Legea asistenței sociale din 1930, Legea serviciilor sociale de tip comunitar, cercetările de sociologie urbană ale Institutului Social Român și serviciile de sprijin comunitar care au continuat să se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nouă filozofie a sistemului de servicii de asistență socială”, Revista de Asistență Socială, nr. 3-4. Zamfir, E.; Bădescu, I; Zamfir, C. (coord.), 2000, Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert, București. Zamfir, E.; Preda, M. (coord.), 2000, Diagnoza problemelor sociale comunitare. Studii de caz, Editura Expert, București. Zamfir, E.; Preda, M.; Dan, A., 2004, „Surse ale excluziunii sociale în România”, Revista de Asistență Socială, nr. 3-4. Zamfir, E.; Zamfir, C., 1993, Țiganii între ignorare și îngrijorare, Editura Alternative
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a întregului sistem de servicii. O primă parte a capitolului va aborda principalele puncte slabe ale sectorului nonguvernamental și ale cadrului instituțional și legislativ de suport al acestuia, urmând ca în a doua parte să fie prezentate câteva elemente de diagnoză a sistemului public de servicii și domeniile prioritare pentru restructurarea serviciilor. Sectorul nonguvernamental Aparent, schimbările majore propuse în strategia de restructurare a sistemului de servicii de asistență socială pot fi asimilate opțiunii de solidaritate socială liberale. Dar sumara analiză a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sustenabilității și continuității serviciilor devine dificilă după încetarea finanțării și, cel mai adesea, acestea sunt transferate către instituții publice sau menținute în parteneriat cu autoritățile locale ori furnizori publici de servicii. De altfel, conform datelor ICCV (baza de date 2004, Diagnoza serviciilor sociale) tendința în sectorul nonguvernamental este de a dezvolta noi servicii în parteneriat fie cu o instituție publică, fie cu o altă organizație nonguvernamentală. Dintre cele 275 de ONG-uri care au răspuns la întrebarea „Intenționați ca în viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atribuțiile curente, dar și cu efortul necesar reorganizării sistemului de servicii. Am în vedere, în primul rând, capacitatea redusă a acestora de a depăși stadiul cunoașterii intuitive a problemelor sociale sau de a evalua politicile locale de asistență socială. Cu excepția diagnozelor realizate în 2003, la nivelul fiecărui județ, pentru fundamentarea Planurilor Județene Antisărăcie și Incluziune Socială, conform datelor furnizate de DDFSS în ultimii ani nu au fost realizate studii/diagnoze sociale decât în 23 de județe, majoritatea la nivel de comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale sau de a evalua politicile locale de asistență socială. Cu excepția diagnozelor realizate în 2003, la nivelul fiecărui județ, pentru fundamentarea Planurilor Județene Antisărăcie și Incluziune Socială, conform datelor furnizate de DDFSS în ultimii ani nu au fost realizate studii/diagnoze sociale decât în 23 de județe, majoritatea la nivel de comunitate sau de categorie socială. Acestea nu au putut însă furniza o imagine de ansamblu asupra stadiului de dezvoltare a serviciilor sociale. De asemenea, monitorizarea sistemului de asistență socială se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
planificare, dezvoltare și conducere existente la un anumit nivel de organizare (comunitar/local, regional, național, internațional). Un indicator social îndeplinește o serie de funcții, între care (Mărginean, 2002, p. 34): mijloc de informare privind starea unui domeniu social, mijloc de diagnoză socială; mijloc de analiză, evaluare și interpretare a diferitelor fenomene, relații, procese sociale și acțiuni sociale; mijloc de cercetare a obiectivelor de dezvoltare într-un domeniu sau altul; instrument al planificării și prognozei dezvoltării sociale (s.n.); mijloc de urmărire (măsurare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prevăzute cu ținte precise și activități formulate explicit (conform manualelor de monitorizare și evaluare; WB, 2003; Prennushi et al., 2001; Mățăuan, 1999); Impactul strategiilor este de dorit să fie măsurat prin indicatori privind problema propusă spre rezolvare; indicatorii utilizați în cadrul diagnozei sunt analizați, de această dată, în dinamica lor în funcție de măsurile luate; procesul de măsurare este recursiv și stă la baza continuității/schimbării periodice a politicilor Pentru înțelegerea contribuției sistemelor de măsurare în procesul de dezvoltare, este importantă distincția majoră între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
una privind calitatea vieții și alta centrată pe sărăcie/deprivare și probleme sociale, la care se adaugă în ultimii ani o nouă perspectivă, cea a incluziunii sociale. Încă din anii ’80 au existat preocupări pentru elaborarea unei scheme globale de diagnoză a calității vieții (cercetările coordonate de Cătălin Zamfir - Indicatori și surse de variație a calității vieții, 1984), dezvoltate după 1990, prin studiile Institutului de Cercetare a Calității Vieții (cercetări anuale pe eșantioane naționale reprezentative în perioada 1990-1999 și 2003, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]