1,929 matches
-
parte, ele nu încap în cadrele logicii elementare, solicitând gândirii un alt tip de înțelegere a lucrurilor. Așadar, logica dialectică nu intră în conflict cu logica formală. Dar existența ei înseamnă că logica formală nu acționează la toate nivelurile. Logica dialectică pune la dispoziția gândirii instrumente prin care să poată cuprinde realul acolo unde logica identității abstracte și a noncontradicției formale nu mai pot fi de folos. Astfel, ea ne apare drept o logică alături de cea clasică, iar nu una alternativă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mult, aceste logici se construiesc din punct de vedere discursiv pe scheletul logicii clasice. Cel puțin aceasta sugerează Athanase Joja atunci când spune că predicația complexă contradictorie se construiește într-o formă corectă din punct de vedere formal. Înseamnă că logica dialectică nu este supraordonată și constitutivă pentru logica formală, cum spunea Joja în declarațiile sale de intenție. Dacă lucrurile stau așa cum le-am înțeles, atunci ideile lui Athanase Joja se situează într-o perspectivă epistemologică asupra logicii asemănătoare celei a lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spune că și în metoda blagiană este angajată un fel de predicație complexă contradictorie. Unele dintre exemple, precum cele referitoare la dualitatea undă-corpuscul, sunt chiar identice. Deosebirea dintre cele două structuri este, însă, destul de mare. Dacă predicația contradictorie a logicii dialectice vizează descoperirea structurii complexe a realității, cea a metodei blagiene are ca scop sporirea misterului acesteia. În timp ce Joja asumă doar contradicția la nivelul predicatului unei propoziții, Blaga merge până la contradicția dintre două propoziții, până la contradicția formală. Tocmai de aceea, logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vizează descoperirea structurii complexe a realității, cea a metodei blagiene are ca scop sporirea misterului acesteia. În timp ce Joja asumă doar contradicția la nivelul predicatului unei propoziții, Blaga merge până la contradicția dintre două propoziții, până la contradicția formală. Tocmai de aceea, logica dialectică coabitează cu logica clasică, pe când metoda dogmatică a lui Blaga se constituie prin transcenderea acesteia, dincolo de ea. 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii Animat de impulsul construirii unui nou model ontologic, "care să răspundă marilor semne de întrebare ale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
undă este un paradox din punct de vedere logic (CU), dar el trebuie suportat pentru că reflectă o realitate", indică natura mai profundă a particulei elementare 619. Ideea complementarității, pe care Niels Bohr a lansat-o, este interpretată drept o afirmație dialectică, pentru a face suportabil acest paradox al microfizicii. Într-o altă lucrare, gânditorul român explică mai bine această idee: "În experimentul corpuscular descrierea electronului este logică, în experimentul ondulatoriu din nou descrierea electronului este logică, iar noi suntem obligați să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
electronului este logică, iar noi suntem obligați să îmbinăm aceste fragmente de logică într-o imagine care să reflecte o realitate mai profundă. Contradicția apare din cauză că logica nu poate îmbrățișa complet realitatea și, pentru a o cuprinde, recurgem la raționalitatea dialectică"620. Tocmai de aceea, acest paradox trebuie suportat, iar nu respins după canoane logice clasice. Concluzia lui Mihai Drăgănescu, în legătură cu aceste paradoxuri, tinde să fie una generală: "conceptele ne obligă să recunoaștem, când ele devin paradoxale, în mod obiectiv, existența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dincolo de lumea spațio-temporală a universului, într-o ortoexistență, parte a existenței totale, unde putem căuta principiile simple și unitatea lumii"628. De aceea, crede Mihai Drăgănescu, antinomiile de felul celor kantiene trebuie interpretate nu ca simple antinomii, ci ca realități dialectice care exprimă o realitate mai profundă. Din păcate, Kant a refuzat soluția dialectică, limitând în felul acesta puterile rațiunii. El a ignorat aici, ca și în cazul criticii raționale a teologiei, că în chestiuni care privesc transcendența antinomiile nu sunt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
putem căuta principiile simple și unitatea lumii"628. De aceea, crede Mihai Drăgănescu, antinomiile de felul celor kantiene trebuie interpretate nu ca simple antinomii, ci ca realități dialectice care exprimă o realitate mai profundă. Din păcate, Kant a refuzat soluția dialectică, limitând în felul acesta puterile rațiunii. El a ignorat aici, ca și în cazul criticii raționale a teologiei, că în chestiuni care privesc transcendența antinomiile nu sunt o limită a gândirii 629. 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor de realitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din idei care nu mai sunt evidente imediat și nu mai pot fi intuite în mod primitiv. Ea pune în fața epistemologiei carteziene un ideal de complexitate 774. Sub simplitate, ea urmărește complexitatea, sub claritate, ambiguitatea, sub identitate, variația, opoziția, mișcarea dialectică. Filosofia acestui nou spirit științific este caracterizată de Gaston Bachelard drept "filosofia lui nu". Însă, ea nu înseamnă "o atitudine de respingere, ci una de conciliere"775, nu un negativism, ci o atitudine constructivă, prin care spiritul accede la complexitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Hegel, ci mai degrabă în acela al inițiatorilor geometriilor neeuclidiene, care înseamnă a pune rațiunea să facă polemică, a-i da libertate față de ea însăși "mlădiind aplicarea principiului de contradicție" (adică de noncontradicție), invitând-o să completeze în mod dialectic noțiunile fundamentale 780. Rațiunea a însemnat prudență și tradiție. Ea este invitată să riște pentru inovație: "în domeniul gândirii, imprudența este o metodă"781. Raționalismul clasic ne-a invitat să gândim "în termeni de origine, izvor, bază, cauză, rațiune, pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ne-a invitat să gândim "în termeni de origine, izvor, bază, cauză, rațiune, pe scurt, în termeni de antecedente", adică ne-a livrat un "ideal de identificare". Supraraționalismul ne invită să ieșim din acest corset, urmărind mai curând un ideal dialectic de diversificare, de tulburare și complementare, un ideal de "pluralism rațional", căruia nu-i vom mai putea conferi coerență "prin simple sinteze ale contrariilor", ci va trebui să apelăm la o "coerență oarecum dinamică"782. Preluând o idee a lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga făcea un lucru oarecum asemănător cu câțiva ani mai înainte, stimulat de aceeași stare de criză pe care o traversa gândirea la începutul secolului al XX-lea. 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă Examinând "puterea dialectică a gândirii științifice contemporane", Gaston Bachelard sesiza cum logica însăși este antrenată în transformările profunde ale cunoașterii. El vorbea în acest sens de încercările unor gânditori de a dezvolta o logică non-aristotelică785. În interpretarea filosofului francez, aceste încercări au ca
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Acest model este, în opinia lui Wunenburger, specific pentru reprezentarea complexității. Gândirea identitară acționează în virtutea unui postulat de simplitate și de substanțialitate a formelor, nereușind să-l depășească chiar atunci când angajează dualitatea, conflictul sau contradicția, cum se întâmplă în gândirea dialectică. Dimpotrivă, gândirea dual-contradictorială asociază realul cu o tensiune în profuzime, cu o conexiune între elemente extreme "după niște nervuri și tensiuni necunoscute în gândirea identitară, astfel încât ele sunt conjugate în funcție de cea mai mare solidaritate, dar și dispuse în funcție de opoziția cea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raționalității, nu sunt o noutate și că istoria gândirii pune în evidență numeroase tentative de acest fel, cum sunt speculațiile îndrăznețe ale misticii și teozofiei, practicile contradicției din speculațiile metafizice ale Renașterii sau cele din idealismul german (în special logica dialectică a lui Hegel), gândirea paradoxală practicată de Pascal și Kierkegaard, supraraționalismul lui Gaston Bachelard etc.905 Urmărind unele din aceste tentative, Wunenburger vrea să arate că discreditarea contradicției rezultă dintr-o necunoaștere sau neînțelegere și că, atunci când este eliberată din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
thematisation is placed in the context of other antinomic structures thematisations present in the history of philosophy until the 20th century: Oriental (Indian and Chinese) philosophies, Elean philosophy, Western thinking of the mystic type, Kantian philosophy, and also the Hegelian dialectic thinking. In a classification of these according to the criterion of acceptance or non-acceptance of antinomic structures within thinking, Blaga`s thematisation originally alignes with the fewer attempts to regard antinomic structures favorably, to incorporate them into various thinking patterns
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
relații și corelații" "antiteze și antinomii" (Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 4). 17 Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 12. 18 Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii dialectice", în Studii de logică, vol. I, Editura Academiei, București, 1960, p. 83. 19 Ibidem, p. 80. 20 Cf. Gheorghe Enescu, "Antinomiile în concepția lui Hegel", în Gheorghe Enescu, Paradoxuri, sofisme, aporii. Studii logico-filosofice, Editura Tehnică, București, 2003, p. 117. 21
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Sistem și metodă, de la Platon la Hegel, Editura Casa Școalelor, București, 1947, pp. 43-44. 23 Astfel, "dacă în cazul antinomiei formale opoziția revine la echivalența logică a fiecărui termen atât cu celălalt termen cât și cu negația sa, în antinomia dialectică situația este mai subtilă (...) fiecare termen este presupus de celălalt, se definește în raport cu el, nu poate fi înțeles fără raportare la termenul care i se opune, există între ei o mișcare în dublu sens, care conferă cuplului lor o unitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în filosofie, p. 363. 364 Ibidem, p. 364. 365 Jacques D'Hondt, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 86. 366 Rodica Croitoru, op. cit., p. 149. 367 Ibidem, p. 150. 368 Vezi Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii dialectice", în Studii de logică, vol. I, Editura Academiei, București, 1960. 369 Cf. Nicolae Râmbu, Rațiunea speculativă în filosofia lui Hegel, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1997, p. 35. 370 Ibidem, p. 38. 371 Ibidem, p. 39. 372 Ibidem, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a torerei oferită echitabil întru înnobilarea luptei. Conștientă de puterea excesivă a seducției ce o exercită, ea îi dăruiește Minotaurului estoca; ascuțișul ei l-ar putea izbăvi de monstruozitate, dar nu în felul unei baghete magice, ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care constituie ascendentul inconfundabil al umanului asupra animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
străin și depărtat - mizerii din fotografii. Un val transatlantic și transpersonal năvălise prin hublourile rectangulare ale lucrărilor lui Salgado și-i traversase și lui discret pielea înspre resorturile musculare ale acțiunii, catapultându-i brațul întru o prehensiune auspicioasă. Încet-încet, prin depășirea dialectică a erorilor - discutabilă, ca orice act uman - Rică se dirija pe bâjbâite către ochiul ciclonic al unor tulburi curente ideologice. V Ian era de-o șchioapă în iarna lui '53, când Marea Nordului rupsese digul dinspre Zuider Zee și se năpustise
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt "responsabile" de producerea unui tip de discontinuitate, la nivelul sistemului lingvistic și chiar la confuzii de sens. Literatura de specialitate (A. Compagnon, 1979; S. Dumistrăcel, 2006) a realizat o tipologizare a citatului, având în vedere criteriul diacronic: 1. Tipologia dialectică sau logică a citatului, specifică retoricii antice - perioada de cultură de la Aristotel la Quintilian, pe care Compagnon o numește "stadiu stabil" al citatului. Utilizarea figurilor de construcție teoretizate de Quintilian (adiectia, detractio, immutatio și transmutatio) în textul jurnalistic se realizează
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este transparentă și asigură accesibilitatea utilizatorilor. Există o transparență asigurată de procedeul universal al conceptualizării prin analogie, similitudine, prin interacțiune cu moștenirea culturală a Europei și a lumii. Privită din perspectivă diacronică, relația dintre transparență și non-transparență nu este întotdeauna dialectică. Există situații în care raporturile (sincronie-diacronie) sunt de opoziție. În limbile de origine (limba greacă, limba latină) elementele compuselor savante utilizate în majoritatea limbajelor specializate aveau atributul transparenței, asigurat de deschiderea/ transparența codului comun al limbilor istorice. Prin compunere, știința
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
democra?iei, Denise Pop-C�mpeanu, doctor �n etnologie la Lisabona, este cercet?tor la EHESS ?. a. Sociologia rom�neasc? �n tranzi?ie Contactul rom�nilor din ?ar? cu sociologia occidental? a fost cenzurat, interzis (?i) �n numele autosuficien?ei materialismului dialectic ?i istoric. Din 1990 exist? alte posibilit??i ?i disponibilit??i de schimb, colaborare, cooperare, dialog �ntre sociologi. �ntre evenimentele care au avut loc dup? c?derea șo?ilor Ceau?escu se �nscriu ?i reintroducerea sociologiei �n universitate, apari?ia
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
proprietate, de clase, sf�r?e?te prin a insista asupra succesiunii istorice a modurilor de produc?ie (principale fiind modurile de produc?ie patriarhal, feudal ?i capitalist) care se nasc unele pe altele printr-o mi?care antagonic? sau dialectic?. �O form? social? nu dispare niciodat? �nainte s?-?i fi dezvoltat toate for?ele productive pe care le poate con?ine, iar raporturile superioare de produc?ie nu se substituie ei �naintea urzirii condi?iilor materiale de existen?? ale acestor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]