4,704 matches
-
frază are mai multe propoziții, determinate de verbe distincte, fiecare dintre ele constituie o unitate minimală a povestirii, întreaga frază nefiind decât o expansiune a acestei unități de bază care pregătește câmpul, și mai vast, al unei expansiuni la nivel discursiv, pe care, în general, îl luăm exclusiv în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acestei unități de bază care pregătește câmpul, și mai vast, al unei expansiuni la nivel discursiv, pe care, în general, îl luăm exclusiv în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
oriunde, fără a exclude, pentru unele cazuri speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza) este o unitate textuală identificată pe baza celor trei aspecte complementare, rezumate în schema ce urmează 10. Schema 3 * Aspectul referențial sau construirea unei reprezentări discursive. Dacă am separa reprezentarea discursivă de enunțare (de subiectiv), am putea vorbi, în termenii lui Charles Bally, despre "dictum". La rândul său, Searle vorbește despre "conținut descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de adevăr. La acest prim nivel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unele cazuri speciale, considerațiile lingvisticii clasice. Propoziția enunțată (sau clauza) este o unitate textuală identificată pe baza celor trei aspecte complementare, rezumate în schema ce urmează 10. Schema 3 * Aspectul referențial sau construirea unei reprezentări discursive. Dacă am separa reprezentarea discursivă de enunțare (de subiectiv), am putea vorbi, în termenii lui Charles Bally, despre "dictum". La rândul său, Searle vorbește despre "conținut descriptiv", susceptibil de a primi o anumită valoare de adevăr. La acest prim nivel, propoziția reprezintă o predicație: atribuirea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Ricoeur împărtășește aceeași opinie, venind cu o precizare importantă: Textul [...] nu există în afara referinței; rolul lecturii ca interpretare va fi tocmai cel de a construi referința"(1986: 141). A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a construi o reprezentare discursivă și am putea descrie sensul unui text "ca o imagine mentală pe care receptorul și-o creează despre realitate, așa cum este dată în text." (Martin 1985: 57). În măsura în care orice text își construiește o reprezentare, putem spune că descrierea este, într-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
globală. Un plan al textului poate veni întotdeauna să suplinească o incompletudine secvențială. Importanța planurilor de texte în complexitatea structurării compoziționale poate fi rezumată astfel: STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ [B2] B2.1. Planurile textelor (mai mult sau mai puțin reglate prin genuri discursive) * Planurile fixe (proprii unui anumit gen) * Planurile ocazionale (proprii unui text unic) B2.2. Structurarea secvențială: Nivelul 1: Prototipurile de secvențe * Narativ * Descriptiv * Argumentativ * Explicativ * Dialogal Nivelul 2: Îmbinarea secvențială de bază (care poate fi combinată) * Secvențe coordonate (succesiune) * Secvențe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în capitolul 7, un singur exemplu despre monologul narativ teatral. Reamintesc că tradiția retorică insistă asupra diferitelor "specii de narațiune": narațiunile oratorice, istorice, dramatice (sau poetice), familiare sau alegorice. Aceasta ia în considerare modurile de inserție a povestirii în ansambluri discursive la fel de diferite precum o piesă de teatru, o pledoarie sau o lucrare istorică. Genul narativ este considerat astfel drept o categorie înglobantă, cu sub-genurile sale sau cu formele și funcțiile specifice. Cu alte cuvinte, caracterul omogen este privit simultan în raport cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aceasta am demonstrat de ce nu consider util să determinăm un al șaselea prototip de secvență; această soluție nu ar fi de prisos decât prin faptul că aici nu ne mai regăsim într-un tip de secvențialitate, ci într-un gen discursiv cu toate componentele pragmatice (orientare ilocuționară injonctivă, spațiu gol enunțiativ destinat să fie ocupat de către cititor, univers reprezentat non-ficțional). Găsesc că ar fi mai eficient să evităm, pe cât posibil, multiplicarea prototipurilor de bază. Aplicarea modelului, care se pretează oricărei rețete
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
caracterizate drept tipuri de texte." (1990: 14-15) Considerăm însă că ar fi potrivit să depășim această problemă de instabilitate privind denumirile de "text" și "discurs" explicativ, evitând doar să confundăm, așa cum se întâmplă și în cazul argumentației, dimensiunile pragmatice și discursive ale conduitei explicative, pe de o parte, cu textualitatea în care se înscrie o secvență explicativă, pe de altă parte. Dacă, de cele mai multe ori, este citat cazul relatării unei experiențe pentru a se da un exemplu de suprastructură a textului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îi permit celui care interpretează să repereze o explicație, sau printr-o dinamică inversă, cu toate că asimetrică, să identifice reperele cu care producătorul textului jalonează traseul acesteia, astfel încât textul să poată fi calificat ca fiind explicativ" (1981b: 23). Această abordare clar discursivă se bazează, în plus, pe respingerea categorică a oricărei reflecții tipologice: O explicație nu poate avea un statut în sine, ea este, în esența sa, relativă. Una din dificultățile pe care le întâmpinăm, atunci când vrem să separăm un obiect de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care, în derularea sa, "arată semne", adică furnizează mărci pentru a arăta de fapt maniera în care trebuie să-l înțelegem. (Borel 1981 b: 23) Aceste observații, care, evident, cred că se justifică în totalitate din punct de vedere strict discursiv, explică foarte bine de ce am ținut să definesc, în introducerea acestei lucrări, limitele unor baze de tipologizare. Din perspectiva pragmatică și discursivă a semiologiei, explicația este un act discursiv care presupune și stabilește în același timp un contact, ale cărui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1981 b: 23) Aceste observații, care, evident, cred că se justifică în totalitate din punct de vedere strict discursiv, explică foarte bine de ce am ținut să definesc, în introducerea acestei lucrări, limitele unor baze de tipologizare. Din perspectiva pragmatică și discursivă a semiologiei, explicația este un act discursiv care presupune și stabilește în același timp un contact, ale cărui condiții pragmatice sunt rezumate astfel de J. B. Grize: 1.Fenomenul care trebuie explicat este incontestabil: este o constatare sau un fapt
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cred că se justifică în totalitate din punct de vedere strict discursiv, explică foarte bine de ce am ținut să definesc, în introducerea acestei lucrări, limitele unor baze de tipologizare. Din perspectiva pragmatică și discursivă a semiologiei, explicația este un act discursiv care presupune și stabilește în același timp un contact, ale cărui condiții pragmatice sunt rezumate astfel de J. B. Grize: 1.Fenomenul care trebuie explicat este incontestabil: este o constatare sau un fapt. Nimeni nu caută, într-adevăr, să explice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
J.-B. Grize (Logique et langage 1990). După ce a recunoscut operativul DE CE ca fiind principalul criteriu de explicație (trebuie să notăm că operativul CUM are câteodată același rol), J.-B. Grize afirmă: "Problema care se impune acum este reperarea secvențelor discursive explicative" (1990: 105; subl. n.). Trebuie să reținem de aici că, rezumând studiul la analiza secvențelor explicative, el adoptă un punct de vedere secvențial, fondat pe recunoașterea faptului că textul este o unitate prea eterogenă pentru a putea fi supusă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ansamblu, nu ar putea fi capabilă să o descrie. Fără a merge până acolo, mă voi mulțumi să spun câteva cuvinte despre funcția pragmatică a utilizării acestei forme secvențiale explicative. Așa cum notează M.-J. Borel, într-o analiză din perspectivă discursivă, prin recurgerea la explicație, se permite locutorului să apară în postura de simplu martor, observator obiectiv al faptelor: "A explica presupune o distanțare a locutorului, un fel de descentrare în raport cu valorile, un refuz de investire subiectivă" (1981b: 24). Acesta este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
24). A se adresa celui care nu caută o formă de evaluare a ceea ce spune, dar care își folosește întreaga capacitate de înțelegere în mod obiectiv, acesta este sensul oricărei strategii explicative. Aceste câteva observații arată că abordările textual-secvențiale și discursive pot să se completeze reciproc, mai subliniez aici doar că nu îmi pare necesar să le situăm într-o opoziție radicală și nici să le confundăm. Ar fi potrivit acum să subliniem caracterul eliptic al majorității textelor explicative. J.-BGrize
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la exprimarea unei valori ilocuționare sau interactive (în sensul lui Roulet și colab. 1985: 113), cu toate că deține toate aceste aspecte. Ci este, mai pe larg, o atitudine atât de natură verbală, cât și mimo-gestuală, capabilă să opereze transformări în memoria discursivă (stocul structurat de informații M care este administrat prin cooperare de către interlocutori). O clauză devine astfel o unitate minimală virtuală de comportament, un rol de limbaj elementar. (1989: 113) Vom afirma deci că un schimb (unitatea constitutivă a secvenței) este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru progresia narativă, în genul romanesc, caracterul monologal al povestirii vine să rupă ritmul înlănțuirilor dintre replici. Această lege a economiei este în întregime justificată de respingerea de către clasici a oricărui caracter eterogen și de căutare constantă a unei unități discursive: dialogul. Am putut deja observa, în scena 5, actul II din Școala nevestelor, cum dialogul (replicile lui Arnolf în aparteu și discursul raportat) poate să slăbească densitatea unui monolog narativ. Legea informației Cea de-a doua lege este determinată de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale enunțurilor produse nu pot fi trecute cu vederea. Reflecția tipologică nu are scopul de a reduce complexitatea la ceea ce este simplu și evident. În opinia mea, este necesar ca, dimpotrivă, prin ea să fie redimensionat caracterul complex al compoziției discursive. Ipoteza prototipurilor secvențiale reprezintă un răspuns la orice încercare de a înregistra progrese esențiale, întotdeauna posibile, în domeniul analizei discursului. Orice text este rezultatul unor relații intertextuale infinite și suntem întotdeauna îndreptățiți să ne întrebăm, firește, care sunt limitele acestei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
28, Metz. 1988: "Les plans d'organisation textuelle: périodes, chaînes, portées et séquences" , Pratiques nr. 57, Metz. 1990: "Point de vue...", Recherches nr. 13, noiembrie, Revue de l'A.F.E.F. de Lille. CHESNY-KOHLER J.: 1981: "Aspects explicatifs de l'activité discursive de paraphrasage", Revue européenne des sciences sociales nr. 56, Tome XIX, Geneva, Dorz. 1983: "Aspects des discours explicatifs", Logique, argumentation, conver-sation, P. Bange et al. coord., Berne, Peter Lang. CHRISS J.-L. 1987: "Malaise dans la classification", Langue française nr.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vedere al lui Hugo Dyserinck, ca de altfel al multor cercetători tributari perspectivei literare a imagologiei, susține că "imaginile legate de caracter și identitate nu sunt reprezentări mentale ale unei națiuni despre alta, ci sunt articulate ca fiind construcții discursive care circulă la nivel social și se constituie în pattern-uri naționale"144. Discutând despre felul cum este privit străinul, Dyserinck susține că imagologia s-a născut din neputința cercetătorilor de a rezolva problema influențelor de la nivelul imaginii, soluția stând
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
diferențele care apar în reacțiile și răspunsurile pe care indivizii le dau mediului în care se creează mitul. Astfel, particularitățile miturilor nu afectează cu nimic continuitatea acestora. La fel ca și identitatea, etnia și naționalitatea, miturile și religiile sunt construcții discursive a căror existență depinde de componentele sociale, culturale, economice și istorice. Într-un studiu despre religia Noului Testament, Burton L. Mack262 evidențiază felul cum creștinismul a împrumutat diferite personaje și acțiuni mitologice din timpuri îndepărtate, în care individul găsea răspuns
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ideologic și politic. Geografia simbolică, culturală sau postcolonială, realizează o sinteză a celor două metodologii în analiza spațiului locuit, real sau imaginar, fiind preocupate în aceeași măsură de fondarea imaginară și ideologică, individuală și colectivă, inconștientă și intențională a construcției discursive, a marginalizării sau excluderii alterității și a spațiului locuit de acesta." (Carmen Andraș, Geografiile simbolice, Editura Institutul European, Iași, 2008, p. 10). 167 Ibidem, p. 121. 168 Aspecte evidențiate în studiile: Eric Hobsbawn, Terence Ranger (eds.), The reinvention of tradition
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în colaborare cu F. REVAZ TEXTUL DESCRIPTIV Poetică istorică și lingvistică textuală cu aplicații, exerciții și răspunsuri Traducere de Cristina STRĂTILĂ Prefață de Vasile DOSPINESCU INSTITUTUL EUROPEAN 2007 Prefață Descrierea, această secvență textuală de suprafață, care se numără printre forme discursive atît de diverse precum inventarul sau lista, ghidul de călătorie, dar și romanul, și care este în mod curent opusă altor unități discursive atît de familiare oricărui cititor cum sînt povestirea, dialogul sau tabloul, a rămas puțin studiată în comparație
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]