3,286 matches
-
și o zi de întâlnire. O subliniază în mod explicit un document datat în prima jumătate a secolului al III-lea d. C.: « Considerând faptul că sunteți mădulare ale lui Cristos, nu vă risipiți din Biserică prin neadunare. Nu vă disprețuiți și nu-l privați pe Răscumpărătorul vostru de mădularele sale. Nu frângeți și nu împrăștiați Trupul său. Nu considerați treburile voastre lumești mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu; dar lăsați în ziua Domnului orice lucru și alergați cu bucurie la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Mt 5,3; Lc 6,20). Pentru Isus, este clar: «Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și Mamonei» (Mt 6, 24). De aceea, Isus mai spune: Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a dus, dragule". Dacă aș povesti cuiva ce se întîmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această "fericire". Dealtfel, dacă n-ar fi spaima
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vrem să Te concurăm, uitând că Tu ai plătit cu singurătatea Ta absolută gustul funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat "cineva" și am disprețuit fericirea "oarecare". Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu "gunoaiele" pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corecție, a trebuit să vă supuneți. Când v-au condamnat la închisoare, a trebuit să mergeți într-o celulă. Eu nu sânt decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face." "Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?" Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: "Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea". Dar dacă legea ți-ar cere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face." "Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?" Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: "Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea". Dar dacă legea ți-ar cere să omori un cîine?" l-am încercat. N-a ezitat deloc: "Aș încălca legea". Și abia atunci m-am revoltat. "Eu valorez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea acestor ciumați, ca să lase cel puțin o amintire a nedreptății și a violenței care li s-a făcut, și ca să afirme doar ceea ce se învață în timpul unui flagel, că există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit. Dar el știa în același timp că această cronică nu putea fi a victoriei definitive. Ea nu putea fi decât mărturia a ceea ce trebuise el să împlinească și a ceea ce, fără îndoială, trebuiau să mai împlinească încă, împotriva terorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
său „Drum fără pulbere”, Petre Dumitriu proslăvea regimul și crimele de exterminare a elitelor țării, luându-și model pe Gorki - devenind „Crai de curte nouă”. Mai târziu, când acesta ajunge la Paris, Virgil Ierunca refuză să-i strângă mâna întinsă, disprețuindu-l. Când a fugit prin Berlinul de Est și a ajuns la Paris, își toarnă cenușă peste cap acuzându-se: ” Nici nu vă închipuiți ce canalie am fost, mult mai mare decât spuneți voi”, dar era prea târziu să fie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o bună zi sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă vor târî într-o închisoare cu aer condiționat și mă vor lăsa acolo, sub lumini fluorescente și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că am disprețuit tot ceea ce prețuiesc ei în micile lor inimi de latex. Ridicându-mă cât sunt de înalt - un spectacol în sine - am privit în jos spre polițistul care m-a jignit și l-am zdrobit cu o observație pe care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
configurează nevoia unor libertăți mai transparente. Așa cum Oliver Wendell Holmes, de la U.S.Supreme Court Justice scria în 1929: „Principiul gândirii libere nu reprezintă gândire liberă pentru aceia care sunt de acord cu noi, ci libertate pentru gandirea pe care o disprețuim (sublinere adăugată de noi).” Moartea opoziției ar putea fi la fel de importantă în calitate de amenințare la adresa securitătii noastre, exact ca și aceea promovată de teroriști. Opoziția poate îmbrăca multe forme. Totuși, prea des persoana irascibilă, critică și încăpățânată este disprețuită. Inamicii opoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care o disprețuim (sublinere adăugată de noi).” Moartea opoziției ar putea fi la fel de importantă în calitate de amenințare la adresa securitătii noastre, exact ca și aceea promovată de teroriști. Opoziția poate îmbrăca multe forme. Totuși, prea des persoana irascibilă, critică și încăpățânată este disprețuită. Inamicii opoziției din interiorul guvernului, comunității, de la locul de muncă și chiar în acele momente când media a creat o atmosferă de teamă față de cei care își doresc să provoace autoritățile. Sunt îngrijorat pentru viitorul nostru dacă vom continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care cred că faimoasa cârmuire otomană era dreaptă nu știu nimic despre Paradoxul Ienicerilor. Ienicerii erau copii creștini, capturați și convertiți de statul otoman, cărora li se dădea șansa să urce pe scara socială doar dacă erau dispuși să-și disprețuiască propriul popor și să-și uite propriul trecut. Paradoxul Ienicerilor este la fel de relevant astăzi pentru orice minoritate pe cât era și ieri. Tu, copil al expatriaților! Trebuie să-ți pui iarăși și iarăși această Întrebare veche cât lumea: care va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
irezistibilă. O femeie corpolentă, Îmbrăcată clasic, și fiul ei adolescent stăteau pe bancheta de vizavi, unul lângă altul, Însă În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios Îmbrăcați peste bord. Ascuns În spatele unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armeancă americancă! Cuvântul armean nu surprindea pe nimeni Într-un loc precum Café Kundera, Însă armean american era cu totul altă poveste. Cu armean armean nu era nici o problemă - cultură similară, probleme similare - Însă armean american Însemna cineva care Îi disprețuia pe turci. Toate capetele s-au Întors dintr-odată Înspre Armanoush. Privirile lor stăruitoare dezvăluiau un interes amestecat cu panică, de parcă ea ar fi fost o cutie de cadouri viu colorată al cărei conținut le era necunoscut. Înăuntrul cutiei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar asta nu le rezolvă pe ale mele. Nu mai discutam cu el de multă vreme, e adevărat. Mergeam pînă acolo Încît Îl lăsam să creadă că Îl aprobam. Minciună prin omisiune! Ba mai rău, mi se Întîmpla să-l disprețuiesc, să nu-i spun nimic și să gîndesc că bate cîmpii. Îl vedeam cum se zbate În cămașa lui de forță catolică, iar eu, În loc să-i vin În ajutor, Îi Întorceam spatele. Ne-am fi putut certa și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați fără voia noastră, Încovoiați ca Simon din Cirene sub povara Crucii, făcînd drumul Împreună spre suferință. Niciodată Înainte nu mă mai simțisem astfel, pe drum, desprins de toate, disprețuind totul, ușurat, liber, neexistînd decît pentru acea durere și pentru iubirea mea care Împărtășea durerea cu soția mea. S-a Întîmplat la fel ca pentru Avraam. Dumnezeu a trimis un Înger spre a opri sacrificiul. Ne lăsa Împreună cu recunoștința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
moment, nevoind să nu-și țină cuvîntul. În chilia mea, l-am rugat pe Iisus să vegheze asupra lui și asupra mamei, asupra surorilor mele, asupra viitoarei mele soții, și să-mi ierte păcatul de trufie pe care-l făptuisem disprețuindu-l pe tata, care-și făcuse datoria, dar care o făcuse prea tîrziu, după părerea mea... Pentru a-mi arăta cu adevărat independența, nu mi-am pus pijamaua pe care mama mi-o călcase și, pentru prima oară În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și-au influențat epoca erau săraci; mi-a făcut chiar elogiul lui Nietzsche și al lui Marx, precizînd că nu erau „săraci“ În materie de inteligență. Traducînd În felul meu acest limbaj franciscan, abandonarea bogățiilor pentru apropierea de Iisus, Îi disprețuiam pe băieții mai bogați ca mine și preferam cultura mea În locul costumelor lor. Mă duceam la școală fără cărți și fară caiete, repetîndu-mi pe parcursul drumului: „Inteligența și memoria Îmi sînt de ajuns“. La confesional, mă acuzam că păcătuiesc prin trufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar s-o refuzi: „Dragostea pe care o avem pentru mobilele fastuoase, pentru casele care au stăpîn trebuie să fie Înlăturată de o dragoste Încă și mai mare. Nu trebuie să-i oferim lui Dumnezeu pseudosacrificiul bunurilor pe care le disprețuim, ci sacrificiul bogăției care ne ispitește și care este, de asemenea, frumusețe. Înțelegi? Dragostea ta pentru fast trebuie să fie Întrecută de dragostea pentru Hristos“. Era genul de subiect pe care tata Îl aborda cînd mă duceam la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mamei dumitale, pe cuvîntul meu. Douăzeci și șase de minute, ora exactă. Parcă am fi la spartul tîrgului. Luați două salate la preț de una singură! La ce bun să vrei să vinzi timpul cu reducere de preț? Nu-l disprețui. E o marfă prețioasă. Să continuăm. În seara proiecției, părinții Anei Augustina reuniseră la ei acasă toată floarea comunității braziliene din Bruxelles. Pentru cei optsprezece ani ai unicei lor fiice - un pic mai vîrstnică decît mine, se născuse cînd eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi gîndit despre asta Întrunirea Cardinalilor și Arhiepiscopilor, care denunțase deja cu vreo zece ani În urmă complezenta etalare a desfrîului senzual și persiflarea virtuților familiale În filmul francez? Ce-ar gîndi Franz Weyergraf despre acest lucru, el, care disprețuise Întotdeauna cărțile care Îi făceau pe cititori să se bălăcească În noroi, după cum scrisese și mi-o spusese Într-o zi cu o vehemență de-a dreptul biblică? De doi ani, ne scriam des, mai mult decît o făcuserăm vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]