31,078 matches
-
moartea este indiferentă, că i se ia totul în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată dragos tea pentru o ființă față de care existența ar echivala cu ruperea unei flori-unicat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
le sub forma crimei; vorbim despre cerșetorii de nimic, lipsiți de arta fugii, a retra gerii în obișnuința de a fi om. Destinați să imagineze previziuni finale, iată-i în utopia lor macabră stăpâni peste toate, pe care le vor distruge dionisiac, înființând școli de cerșit, academii ale cerșetorilor, cu profesori criminali, jefuind limuzina lui Dumnezeu... Nu ne-am recunoaște rușinea față de cerșetori decât dacă am fi obligați să trăim în pielea goală. * Când lui Rafael i s-a arătat în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vorbesc de fapt cu „globulele de sânge ale universului“ (p. 373). „Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mistificatori. Ceas Ceasul rău nu are sonerie de avertizare. Risc Cine aleargă după bogat și frumos Riscă să tragă un loz păgubos. Eroare Persoanele care își caută alinarea traumelor psihice în alcool săvârșesc o gravă eroare. Alcoolul nu alină, el distruge. Întrebare Oare când vom avea și noi, românii, o Justiție competentă, harnică și corectă? Viciu Consumată în exces, cafeaua dăunează sănătății. Răul este și mai mare când ceașca de cafea este însoțită de țigară. Pericol E bine să te ții
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
decodificăm anume apucături antropofage, de autodevorare la nivelul (a se citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cultivă ca potențialitate, știut fiind că (împreună cu Sisif sau nu) pentru a fi fericit îți este suficientă lupta spre înălțimi. În societatea de consum marcată de criza lui „a fi (om)”, obeza vale din om așteaptă, provoacă cu orice riscuri (distrugând natura, omenirea chiar) avalanșa lui „a avea”, a poseda fără măsură. Profesiei oricare ar fi ea: de țăran, ostaș, muncitor, medic, educator autorul îi acordă aura profesiei de om. Vocea acestei vocații se face auzită în multe aforisme. Cu prioritate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
natură și om, părinți și copii, a fi și a avea, educație și dresură, a naște și a face): cel dintre om și politician. Mai exact, politicienii sunt copiii care uzurpă autoritatea naturii, a părinților, a speciei, sunt dispuși să distrugă pur și simplu planeta. Ei sunt fiii risipitori de „a fi”, nu de „a avea”. Aici, verbul incisiv al autorului pare a se dezlănțui cu accente, tușe vituperante în chiar haina de cumințenie proverbială a aforsimului. „Cu cinstea și cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și un număr indefinit de prieteni; a strălucit și a cucerit (critici mohorâți și cititori iubitori de literatură, femei frumoase și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului, amintirea ei, s-ar fi risipit ca un fum dacă nu s-ar fi sprijinit pe o operă poetică
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
au transmis-o adeseori și urmașilor lor, drept comportament sociopat subliminal! Se reia, sporadic, chiar și tema lipsei elitelor, ca și lipsa unor idealuri pe măsura colosalei puteri tehnoplutocratice dispusă dizarmonic pe planeta albastră! Păi, dacă o singură generație poate distruge (programatic) mai multe generații de elite (pe un interval foarte scurt în timp), sunt necesare tot câteva generații pentru a se redistila o elită reală! Cât despre idealuri, să-l lăsăm puțin pe Pascal: "Omul modern este, tehnologic, similar unui
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
la scoaterea din țară a pieselor sau părților uzate, eliberarea din vama se face cu garantarea taxelor vamale. Încheierea operațiunii se poate face și prin plata taxelor vamale sau prezentarea unui document din care să rezulte că acestea au fost distruse sau predate unităților de colectare a metalelor. Dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și pentru părțile și piesele detașate care se scot din țară pentru repararea autoturismelor și remorcilor scoase temporar din țară. Secțiunea 2 Garantarea plății taxelor
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
este referențială (avînd nevoie de o persoană la care iubirea să se refere), ura este autoreferențială. Se alimentează singură fără a avea nevoie de cauze care să-i întrețină existența. Este autarhică și crescîndă, avînd drept efect dorința de a distruge doar de dragul distrugerii. Nu e vorba așadar de a învinge sau de a convinge, ci de a distruge. Miza urii este distrugerea ca scop în sine. Cînd totuși distrugerea nu are loc, atunci fanaticul urîtor se mulțumește cu intimidarea celorlalți
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
singură fără a avea nevoie de cauze care să-i întrețină existența. Este autarhică și crescîndă, avînd drept efect dorința de a distruge doar de dragul distrugerii. Nu e vorba așadar de a învinge sau de a convinge, ci de a distruge. Miza urii este distrugerea ca scop în sine. Cînd totuși distrugerea nu are loc, atunci fanaticul urîtor se mulțumește cu intimidarea celorlalți prin teroarea pe care amenințarea lui le-o inspiră. Nici măcar nu mai trebuie să facă crime pentru a
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
de mare viteză, ca cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați la gândul de a-i aduce lumii o schimbare; lumii văzută cu o infinită scârba, cu poftă de a o distruge, privind-o -, omul suicidului suprem din mine - cu o imposibil de mutat din loc, necesitate...
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
devine informator și cel în care e obligat s-o mărturisească. Am scris-o pentru că mă uimește miopia noastră: vedem mai ales efectele secundare (oribile), nu și răul adânc și ubicuu răspândit de mecanismul care a instituit frica și conformismul, distrugând cu mare artă persuasivă tot ce ne putea duce spre o conștiință. De asta am inventat un pesonaj fantastic, securistul-clown, și i-am dat puteri totale. Crima din strada Uranus am botezat-o "delir polițist". Scriitorii alcătuiesc o lume - De ce
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
nevoilor presante ale acesteia precauția, inteligența și regularitatea", și cu omul intuitiv, care "disprețuiește abstracțiunea, ca și nevoile existenței, Ťconsiderînd ca reală numai viața disimulată sub aparență și frumusețeť, devenind astfel, doar el, creator de cultură". Abandonîndu-se satisfacției de a distruge edificiul de noțiuni care-l oprima, spărgînd tabuurile convențiilor, ultimul optează pentru viața irațională care cuprinde și bucuria artei. Astfel, scria Nietzsche, el "culege deja din roadele intuițiilor sale, pe lîngă protecția împotriva răului, o înseninare, o mîntuire care se
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
a suferinței necurmate în alternanța și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť, cum spune exegetul, dar necesar întrucît asigură socializarea și stimulează activitatea creatoare". Dar valorile funcționează în cadrul unei schimbări permanente a lumii, care se distruge și se recrează fără astîmpăr. Un individ supus fluxului devenirii, afirmă Nietzsche, "nu va mai avea încredere în propria ființă și va vedea cum se destramă, unul cîte unul, toate punctele sale de sprijin și se va pierde în acest
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
1981". Nici despre relația cu fiul său, Barbu, nu a scris, din aceleași considerente de firească și specifică discreție. Totuși, cei trei au format, în teribilii ani ai comunismului, o trinitate pe care nimeni și nimic n-a putut-o distruge. Asupra atmosferei anilor interbelici - perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
lumea se asociază cu un dinamism nelimitat al creației. în economia acesteia avem a face cu un nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
va obține iertarea. Scrie pentru un prieten căsătorit, soldat roman îndrăgostit de o femeie dacă, la cererea acestuia, o poezie de dragoste pe care acesta o va recita amantei și-i va câștiga astfel grațiile, dar iubirea vinovată îi va distruge viața: îl va determina să-și ucidă soția, pentru a se simți liber, și-l va împinge apoi, din disperare, la sinucidere. Ovidiu se întreabă astfel, pe bună dreptate, dacă scrisul său nu aduce numai nefericiri, și lui, și altora
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
rescrise, pentru a le ține minte: Călin Popescu-Tăriceanu, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Puiu Hașoti, Norica Nicolai, Dan Radu Rușanu), PNL a ajuns ciuca bătăilor și ținta preferată a disprețului public. Un obsedat de putere precum Tăriceanu a fost capabil să distrugă partidul (și, n-am nici o îndoială: ar distruge și țara) pentru a-și păstra funcția. Prin comportamentul lor politic dezaxat, liderii peneliști au obligat oamenii de bun simț să devină partizanii lui Traian Băsescu. Alternativa era atât de limpede, încât
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
Crin Antonescu, Ludovic Orban, Puiu Hașoti, Norica Nicolai, Dan Radu Rușanu), PNL a ajuns ciuca bătăilor și ținta preferată a disprețului public. Un obsedat de putere precum Tăriceanu a fost capabil să distrugă partidul (și, n-am nici o îndoială: ar distruge și țara) pentru a-și păstra funcția. Prin comportamentul lor politic dezaxat, liderii peneliști au obligat oamenii de bun simț să devină partizanii lui Traian Băsescu. Alternativa era atât de limpede, încât trebuie să fii ebrietat-mangă pentru a-ți imagina
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]