21,744 matches
-
mesaj a stîrnit aprinse dezbateri în epocă, și anul care marchează încheierea domniei de 54 de ani a lui Ludovic al XIV-lea, nimeni altul decît monarhul care avea să moară cu convingerea că fusese un vlăstar princiar de obîrșie divină. Deși cele două evenimente nu au însemnătate în ele însele, substanța duratei ce încape între ele are: în primul rînd, este perioada de hegemonie a unui rege care, deși nu apucă să-și vadă realizate ambițiile expansive, lasă în urmă
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
intelectului și inferențele logicii. Treptat, Dumnezeu începe să facă figura deprimantă a unui surghiunit neajutorat și ostracizat, a cărui ființă, nemaiavînd ce căuta în lumea de aici, trebuie să se întoarcă acolo de unde a venit, în cealaltă lume, în timp ce dreptul divin clădit pe numele lui cedează tot mai mult teren în fața dreptului natural. Morala religioasă va scăpăta în fața misionarilor moralei ateiste, iar monarhilor din curțile europene le va fi dat să audă tot mai des înfiorătoarele și insuportabilele insinuări cum că
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
cum că osul lor domnesc, departe de a descinde din spița imaculată a ierarhiilor celeste, e croit din aceeași plămadă efemeră ca cea a muritorilor de rînd. Și astfel, imaculata doctrină creștină prinde să se acopere de pete, în vreme ce temeinicia divină a tronului regesc îndură fisură după fisură. Potrivit lui Paul Hazard, criza de mentalitate ce se iscă în acești ani reprezintă punctul de plecare a Revoluției Franceze. Acum se coc condițiile unei răsturnări istorice pe care mai tîrziu modernii o vor
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
canonic al Islamului, întemeiat pe cuvîntul Coranului și pe tradiția profetică, conține niște norme de conduită care, potrivit mentalității europene, reprezintă o dovadă crasă de înapoiere umană, și cum, de cealaltă parte, musulmanii nu înțeleg să renunțe la normele lor divine de dragul unor prescripții laice a păcătoșilor de europeni, dialogul pe bază de argumente logice e zadarnic. Sub acest unghi, orice concesie făcută de europeni cu speranța că, musulmanii apreciindu-le îngăduința, își vor potoli încrîncenarea, nu face decît să le
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
și însoțind fiece cuvânt cu o bătaie largă a mâinii ca și cum ar fi dirijat o orchestră de estradă - este sau decurge din "prezumția de inocență", tipică societăților evoluate în care, până la proba contrarie, orice individ este considerat nevinovat, o scânteie divină în focul universal. N-ai dreptul... înțelegi tu?... n-ai dreptul să-l lipsești pe om de o șansă, oricât de mică ar fi ea... Și invers, catastrofală pentru om, pentru cultură, politică, societate, ce vrei, este cealaltă poziție posibilă
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
un musulman își pierde uzul rațiunii atunci cînd descoperă creștinismul. În primul rînd, relația de asemănare ce îl leagă pe creștin de Dumnezeul lui este o pricină de stupoare pentru musulman. Ideea că omul este după chipul și asemănarea ființei divine cîntărește în ochii lui cît o blasfemie antropomorfizantă, căci, dacă afirmi similitudinea dintre copie și prototip, dai de înțeles că, pe undeva, și prototipul divin seamănă cu copia, iar asta depășește limita de înțelegere și de venerație religioasă a adepților
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
o pricină de stupoare pentru musulman. Ideea că omul este după chipul și asemănarea ființei divine cîntărește în ochii lui cît o blasfemie antropomorfizantă, căci, dacă afirmi similitudinea dintre copie și prototip, dai de înțeles că, pe undeva, și prototipul divin seamănă cu copia, iar asta depășește limita de înțelegere și de venerație religioasă a adepților islamului. Allah e unul și nu e decît el, dar în nici un caz despre el nu se poate spune că ar avea vreo asemănare cu
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
sacramentul) e dovada cea mai clară că religia lui Hristos este o religie irațională și ininteligibilă, căreia nici un om călăuzit de rațiune nu îi poate da crezare. În al nouălea rînd, Biblia e o încercare ratată de redare a cuvîntului divin. E varianta falsificată și degradată a unui mesaj pe care, deși toți trimișii lui Dumnezeu au încercat să-l exprime - Moise, David, Iisus -, numai Mahomed a reușit cu adevărat să-l transmită oamenilor. Și astfel, Moise și Iisus sunt pomeniți
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
Sorin Lavric Ca să întemeiezi o religie nu e îndeajuns să vii cu un mesaj pe care să-l decretezi de origine divină, sperînd că astfel, hipnotizați de autoritatea lui celestă, toți se vor grăbi să te urmeze. Dacă răspîndirea religiilor ar fi depins exclusiv de valoarea textelor întemeietoare, nici una nu ar fi depășit limitele unei secte, cum nici una nu ar fi putut
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
răspîndirea religiilor ar fi depins exclusiv de valoarea textelor întemeietoare, nici una nu ar fi depășit limitele unei secte, cum nici una nu ar fi putut să se impună în fața altora, preluîndu-le, înghițindu-le sau desființîndu-le. Altfel spus, nici un text, oricît de divină i-ar fi sursa, nu are o putere de înduplecare atît de mare încît, la lectura lui, să simți că forța lui de convingere te îndeamnă la convertire. Nici un text, atunci cînd e citit, nu-ți șoptește că e divin
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
divină i-ar fi sursa, nu are o putere de înduplecare atît de mare încît, la lectura lui, să simți că forța lui de convingere te îndeamnă la convertire. Nici un text, atunci cînd e citit, nu-ți șoptește că e divin, făcîndu-te să simți că ar fi din gură dumnezeiască. Și atunci, orice text ar rămîne buchie moartă dacă nu ar apărea niște oameni a căror viață să-i însuflețescă litera. Trebuie așadar să vină mai întîi cineva a cărui biografie
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
să vină mai întîi cineva a cărui biografie să dovedească că un mesaj e cuvîntul lui Dumnezeu pentru ca semenii să înceapă să-l privească ca atare. Asta înseamnă că elementul care hrănește spiritul unei religii nu stă în litera mesajului divin, biată încropire căznită a unor ființe care, în ciuda statutului lor de profeți, rămîn niște făpturi croite din aceeași plămadă umană, ci în modul în care viața profeților a servit drept exemplu de sugestie pentru contemporanii lor. Cu alte cuvinte, dacă
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
„Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări...” Când Dumnezeu a creat meleagurile Iașului se pare că a fost în cea mai inspirată clipă, fiindcă după ce, cu mâna-i divină a modelat lutul dând forme nebănuite reliefului, a aruncat peste el, cu dărnicie, toate frumusețile. Luând apoi pulbere de aur a ̀împrăștiat-o cu mâna larg deschisă ̀în cele patru zări. De atunci Iașul are ceva în plus
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu-se liberă și inspirată. E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic să-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia nu poate fi scrisă decât dacă ești locuit de starea poeziei. Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii, din care două s-au pierdut, așa că n-am reușit să ridic scara mea poetică, spre înalt, decât cu încă o treaptă. Cine știe, poate că bunul Dumnezeu îmi va hărăzi și alte trepte
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
inelul - legământ, în semn de veșnică unire. Ce caldă-mi pare dimineața, Ce bine e-n surâsul tău, Ce joc surprinzător e viața. Azi, simt că-am să câștig și eu. Noi suntem unul și pe veci ne vom iubi, Divină menire, ce blând ți-e cântul. Rostesc iubire și nu știu, Pe ce anume-am pus cuvântul. 7 ianuarie 1982 Treapta a VI-a Noi Aș vrea să-ți spun că mai trăiesc. Aș vrea să-mi spui în care
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul buzelor tale, Mângâierea sânilor tăi și a coapselor. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că abia tu, divină femeie, Dai consistență orizontului meu. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cât de sărac, și de singur, Și de a-l nimănui am fost, Până când nu te-ai îndurat să mă locuiești, iubita mea... Și că fără
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume ar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
totul, nu eterna idioție ne paște, ci ener gumena demență, etern transmisibilă într-o universală junglă de simboluri și semne, semne pipăibile ca lipitorile. * „În Dumnezeu sunt, așadar, trei persoane. Numai că, încercând să vedem ce este aceea o persoană divină, brusc cuvântul omenesc devine neputincios. Așa încât spunem că în Dumnezeu sunt trei persoane nu pentru a zice neapărat ceva, cât pentru a nu ne situa într-o tăcere absolută.“ Această probă de sinceritate, pe care o aflăm în Tratatul despre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
suntem alcătuiți din materie, care nu suportă inefabilul, intențiile spiritului; și care își descarcă în noi revolta, nemulțumirea, senzația de viol. * Dacă spun „sunt“, spun deja totul împotriva poeziei. * Momentele resemnării au devenit adevărate momente de fericire. Nimic mai aproape de divin decât să fii, cu toată comoara gândurilor tale, lăsat în pace. Să nu exiști - și totuși să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
creația prin incendiere, prin crimă, sfidează dezinhibat orice remușcare stilistică și, printr-o astfel de jignire, își apropie temeiurile viului. Nu depinde de glorie, ci de autenticul visceral, obligând animalul din el să arate că e făcut din aceeași vorbă divină ca și moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
adevărat de cele pe care nu le vei regreta niciodată. Acestea din urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de homosexual trăiește în agonia psihică a promisiunii că perenitatea speciei ar putea reabilita un anume instinct creator degenerat, nedesăvârșit - și de aceea pururi hărțuit de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]