2,528 matches
-
sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele mai înțelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 1056 {EminescuOpXV 1057} [40] Vorba scăpată ni-e stăpână Dar reținută o stăpânim. [41] Doliul este umbra ce-o aruncă cei duși în altă lume asupra chipurilor celor rămași pe pământ. Paloarea este lumina cea albă a morții. [42] [Dacă omul ar avea] numai instinct ce bine ar petrece. Cu cât e mai mult cult
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Apoi, mai există și minciuni spuse pentru că este absolut necesar, pentru a lua apărarea unui prieten sau unei rude. Du Boulay descrie o minciună pe care a spus-o ea însăși. În comunitatea în mijlocul căreia a lucrat, oamenii care purtau doliu sau rudele unei persoane grav bolnave nu aveau voie să cînte altceva decît imnuri bisericești. Din cauza bolilor și a deceselor, femeile n-au putut să cînte alt gen de muzică timp de cincizeci de ani. Întoarsă în sat, în timp ce lua
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
răspuns sincer că s-a dus în oraș să înregistreze două femei care cîntau muzică bisericească. Gazdele ei s-au interesat imediat: "Ți-au cîntat și alte feluri de muzică?" Du Boulay a răspuns: "Bineînțeles că nu, doar erau în doliu". Printre minciunile ofensive sînt și acelea care atacă prin afirmații false. Victimele acestor atacuri erau mai ales fetele care doreau să se mărite; du Boulay a aflat că nu exista ocazie în care o viitoare mireasă să nu fie calomniată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o detronare - coroană etc. Nopți fără greieri - ceva i se Întâmplă universului Oră târzie. Singurătatea mă-nvăluie ca o cochilie fără melc Se ridică neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
documentară. Îndată ce se desprinde de pereții grotei, imaginea primitivă e legată de os, fildeș, corn, piele de animal, materiale ce se obțin prin ucidere. Mai mult decât suport, pretext sau contrast, cadavrul a fost substanță, materia primă a muncii de doliu. Primul nostru obiect de artă: mumia egipteană, cadavrul făcut operă; prima noastră pânză: giulgiul pictat al copților. Primul nostru conservator: îmbălsămătorul. Prima piesă "art deco", recipientul pentru rămășițe, canopă, urnă, crater sau casetă. Nici măcar adepții lui Christos n-au putut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nici soarele, nici moartea nu pot fi privite în față"***. Perseu a trebuit să folosească o oglindă ca să-i taie capul Medusei. Imaginea, orice imagine, este, fără îndoială, un vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde prada. Activitatea de doliu trece astfel prin confecționarea unei imagini a celuilalt cu valoare de eliberare. Dacă această geneză este confirmată, siderarea în fața trupului muritor, străfulgerare fondatoare a umanității, ar aduce cu ea în același timp pulsiunea religioasă și pulsiunea plastică. Sau, dacă preferăm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut din orașele noastre carnavalurile, serbările și mascaradele. Înlăturați scheletele din vedere, ce-i mai rămâne ochiului? Un flux de imagini, fără miză ori consecință, pe care-l numim "vizual". "Moartea lui Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu arta este apariție și "prezentificare a invizibilului", ci idolul (sau icoana). Doar aceasta din urmă ține de o teologie, pentru care estetica, încă de la început, poartă, este doliu. Secularizarea imaginilor n-ar fi început așadar în secolul al XIX-lea, ci într-al XV-lea. Multe înflăcărări ale lui Malraux și lamentouri ale lui Benjamin să provină dintr-o eroare de cronologie? O mai fină periodizare a timpului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Europa occidentală, albastrul constituie culoarea preferată a mai mult de jumătate din populație, devansând verdele (20%) și roșul (8 10%), în timp de culorile mai puțin apreciate sunt maroul, galbenul, violetul. Albul asociat cu evenimente fericite în civilizația europeană, exprimă doliul și nefericirea în Congo, China, Japonia, Noua Guinee... Verdele asociat cu prospețimea și sănătatea în Europa, este legat de boală în țările unde jungla este densă, de exemplu, în Asia de Sud-Est. Consumatorii americani au tendința de a asocia violetul cu produsele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de pe fața pământului, orașe bombardate, orașe rase cu buldozerul. Cu toate acestea "orașul"262 rezistă. Se nasc orașe, cresc, prosperă, sau se înneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", sau suferă, e în doliu, moare... Dacă pentru alte ființe vii aceste fapte se petrec la scara anilor, a zecilor de ani, pentru orașe scara poate fi una a secolelor... Fiecare oraș poartă amprenta faptelor fondatoare, a bucuriilor și suferințelor sale. Au existat și există
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
părinții, frații și surorile. Sunt de asemenea precizate data și locul înmormântării sau ale incinerării. Dacă această indicație lipsește înseamnă că înmormântarea a avut deja loc. Hainele bărbătești vor fi de culoare închisă, cu cracată neagră și o panglică de doliu la reverul hainei sau paltonului. Ținuta feminină - haine negre, inclusiv ciorapii. Paltonul, dacă nu este posibil să fie negru, va avea o culoare închisă. Cum ne purtăm în biserică? Atunci când intrăm în biserică ne purtăm cu evlavie și decență: Ne
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
tabără, încă neîngropat, toți mirmidonii udă cu lacrimi grele armele lor și nisipul țărmului. Iar când îl duc spre rug, leșul lui este acoperit de pletele pe care războinicii și le taie deasupra lui, în semn de durere și de doliu. Zeus însuși îl iubea, și nu pentru că i-ar fi adus jertfe bogate, ci pentru că era cum era (iar el îi spune bun, eneés), și se arată mânios când Hector, după ce l-a omorât, îi îmbracă armura și, pentru ca leșul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tabără, încă neîngropat, toți mirmidonii udă cu lacrimi grele armele lor și nisipul țărmului. Iar când îl duc spre rug, leșul lui este acoperit de pletele pe care războinicii și le taie deasupra lui, în semn de durere și de doliu. Zeus însuși îl iubea, și nu pentru că i-ar fi adus jertfe bogate, ci pentru că era cum era (iar el îi spune bun, eneés), și se arată mânios când Hector, după ce l-a omorât, îi îmbracă armura și, pentru ca leșul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să creeze o criză constituțională și să conducă ipso facto la desființarea monarhiei. Ce s-a întîmplat? Moartea prințului-consort Albert, mentorul Victoriei, a lăsat-o pe regină atît de descumpănită și de dezorientatㆆ†††, încît, pe lîngă arborarea unei ținute de doliu negru prelungit in extremis (normală pînă la un punct), și-a impus o recluziune totală, retrăgîndu-se la Windsor, Balmoral și Osborne, unde își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania (nefirească și detestată de anturajul familial și politic
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
acesta își telegrafiase sosirea. La urma urmei, era nepotul favorit al Victoriei! Conform dorinței ei exprese, a fost înveșmîntată într-o rochie de mătase albă; era prima oară, după 40 de ani, cînd regina nu mai apărea în haine de doliu (cu excepția acoperămîntului de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vorbitor este Toma Săvescu, din partea corpului profesoral și al doilea este Eduard Gruber din partea tinerilor literați din "Cercul lierar", în cadrul căruia Creangă citise partea a IV-a din Amintiri (Parascan , 199, p. 194). Deosebit de patetic, Gruber spune la adunarea de doliu: "Jalnică adunare, o dureroasă datorie, cea de pe urmă, ne adună azi pe toți în fața mormântului unde în curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim astfel cele mai vii emoții. Știu acest lucru, și oare cum l-aș putea trece cu vederea? Dar când un doliu ne lovește chiar pe noi, ai remarcat că încercăm senzația contrară, vreau să spun de a rămâne calmi și răbdători, convinși că acest comportament i se potrivește bărbatului, și că trebuie să o lăsăm femeilor pe cea pe care tocmai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau mai ușor. Am pierdut ceva scump și de mare valoare, eu una îl regret din toată ființa mea. Mi-a lăsat ca o rană în inimă plecarea sa la Domnul. Aș fi fost în stare să, fie zi de doliu în țară și să se tragă clopotele la toate mănăstirile și bisericile din țară, toate 3 zile și să nu fie deloc muzică lumească numai de doliu... Să nu fie trecut sub tăcere această Mare Personalitate. Să nu îngăduie Dumnezeu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
plecarea sa la Domnul. Aș fi fost în stare să, fie zi de doliu în țară și să se tragă clopotele la toate mănăstirile și bisericile din țară, toate 3 zile și să nu fie deloc muzică lumească numai de doliu... Să nu fie trecut sub tăcere această Mare Personalitate. Să nu îngăduie Dumnezeu să treacă neobservate suferințele lui sau să sufere alții care vorbesc despre Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă județul Neamț. Da scumpii mei, să fim mai
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
al cimitirului bisericii, pe aleea Penzlauer, la foarte mică distanță de monumentul comemorativ al celui mai venerat martir național-socialist, Horst Wessel. Cu uimitoarea ei pălărie neagră asemănătoare unui pian deschis, Ilse Rudel era Încă și mai frumoasă În hainele de doliu decât era În pat. I-am prins de câteva ori privirea, dar ea, cu buzele strâns lipite, de parcă ar fi ținut gâtul meu Între dinți, a privit drept prin mine ca și cum aș fi fost o bucată de sticlă murdară. Six
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am zis eu. Ea sorbi din cafea și continuă: — Apoi a trebuit să merg să mă Întâlnesc cu cineva de la Ministerul Aerului și să semnez o promisiune cum că n-o să vorbesc despre ce se Întâmplase și n-o să port doliu. Poți să-ți Închipui așa ceva, Bernie? Nu am putut nici măcar să port doliu după propriul meu soț. Era singurul mod În care puteam primi o pensie. „Tu nu ești nimic, națiunea ta e totul“. Ei, să știi că ăștia vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
merg să mă Întâlnesc cu cineva de la Ministerul Aerului și să semnez o promisiune cum că n-o să vorbesc despre ce se Întâmplase și n-o să port doliu. Poți să-ți Închipui așa ceva, Bernie? Nu am putut nici măcar să port doliu după propriul meu soț. Era singurul mod În care puteam primi o pensie. „Tu nu ești nimic, națiunea ta e totul“. Ei, să știi că ăștia vorbesc foarte serios. Își scoase batista și Își suflă nasul. — Să nu-i subestimezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să știi, eu voi da ordinele. —Iisuse, spuse Gerry printre dinți. Lisa încerca din răsputeri să zâmbească. Trix bătu ușor la ușa lui Jack și apoi o deschise. Jack ridică privirea. Figura lui era tristă, ca și cum ar fi fost în doliu, iar ochii lui negri păreau să ascundă secrete. Apoi a văzut-o pe Lisa și a schițat un zâmbet de recunoaștere, deși nu se întâlniseră niciodată. Atmosfera se dezmorți. —Lisa? Felul în care îi rostise numele i-a stârnit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]