49,733 matches
-
dușca. Deodată s-a înecat și a început să scuipe, scârbit, ersatz-ul, produs de ei, la urma urmei. N-am să-l uit niciodată pe acel soldat. Între noi, în plin război, avusese loc o scurtă amiciție, complet neîmplinita, măcar că dorința. * * * 1944. Avionul german Junkers 54, avionul de transport german, care a aterizat pe aerodromul din Buzău, refugiindu-se, tocmai din Crimeea. Mă aflam, ca elev de aviație, pe aerodromul Flotilei III Informații. Aterizarea lui fusese un eveniment. Aterizase în pripă
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
haturi, depinzînd mai puțin de formulă standard a întrebărilor, cît de nuanțele pe care fiecare dintre cei întrebați a dorit să le precizeze și care, în unele cazuri, au fost în strînsă legătură cu rapiditatea ori lentoarea desfășurării anchetei (din dorința celor solicitați de a nu mai fi plictisiți de omul de la capătul firului, din politețea de a răspunde adecvat sau din dorința de a fi originali/ ironici/ șugubeți/ altfel decît ceilalți, într-un demers cu aparentă patriotarda etc.). La urma
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
precizeze și care, în unele cazuri, au fost în strînsă legătură cu rapiditatea ori lentoarea desfășurării anchetei (din dorința celor solicitați de a nu mai fi plictisiți de omul de la capătul firului, din politețea de a răspunde adecvat sau din dorința de a fi originali/ ironici/ șugubeți/ altfel decît ceilalți, într-un demers cu aparentă patriotarda etc.). La urma urmei, o anchetă este ca o haină mai nouă sau mai ponosita, mai largă sau, dimpotrivă, intrată la apă, care nu se
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
printr-o prevalența a experienței gazetărești asupra celei literare, au farmec, ca frunzele uscate de pe hainele cuiva care a fost la vânătoare. Tânărul prozator ține cu tot dinadinsul, în fiecare moment, să fie el însuși. În mod paradoxal, tocmai această dorință de autenticitate duce la integrarea în textul propriu a unor reminiscențe livrești: scheme de român polițist, scene melodramatice, monologuri dostoievskiene etc. Autorul nu dispune de timpul psihologic necesar pentru a distinge cu exactitate, în fiecare trăire, ceea ce este al său
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
normali până ieri - iar vreo câțiva de-a dreptul capabili! - s-au metamorfozat în niște roboți insensibili odată ce, sultanizati, devin victimele cohortelor de cadâne-secretare și eunuci pripășiți prin birourile parlamentare, gata să le citească în jocul sprâncenelor cea mai neînsemnata dorința. Firește, n-am naivitatea să-i cer politicianului să fie milos că o soră de caritate. Dar nici ipostază această de Bulă travestit în Macho-man nu mă prea încântă. Prinși în mecanismul puterii, ei își pierd însușirile umane, dobândindu-le
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
în care fusese implicat Ion Antonescu și foștii săi demnitari, vorbind în jurnal despre "așa-zișii criminali de război", crezînd că, toți, vor fi apoi grațiați de rege. Uită faptul, totuși esențial, ca judecarea și condamnarea antonescienilor nu era numai dorința rușilor sovietici ci și a aliaților occidentali, reiterata și în tratatul de pace cu România din august 1946. De aceea era naivă și contraproductiva opinia sa din mai 1946, notata în jurnal: "Dacă aș fi pe banca acuzaților, departe de
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
George Constantin în Regele Lear al lui Penciulescu, în Furtună lui Ciulei, în Frații Karamazov a lui Dan Micu, în Vassa Jeleznova pusă de Ion Cojar? Poveștile despre aceste roluri și spectacole, ca și despre multe altele pot naște oare dorința de a întoarce timpul înapoi și de a cunoaște pe viu magia artei lui George Constantin? Mișcările unui vulcan ce pare de nestăvilit, rîsul enorm, vocea să care parcă a născocit un nou tip de frazare în limba română și
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
reprimă un anume reflex de împotrivire la ceea ce a devenit o formidabilă rețea internațională. Da, propulsare a veritabilelor speranțe, dar și înfrângeri dureroase, adeseori juste, alteori enigmatice. Multe se petrec la lumină, dar dincolo de scenă deschisă, se agită convingeri, voințe, dorințe sublim motivate dar și interese punctual determinate. Cât de mulți instrumentiști, cântăreți, pedagogi, autori, critici se vor supără rău pentru abaterea mea - teoretică - de la regulă "binelui necesar", regula unanim acceptată! E adevărat. Concursurile internaționale ne-au dat mari satisfacții; e
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
neacceptabile, pe care prim-ministrul le face cunoscute presei mai mult sau mai putin precis. Pentru Radu Vasile, victoria guvernului după moțiunea de cenzură depusă de PDSR pare să fie și cîștigarea independenței totale față de Cotroceni. De aici probabil și dorința lui de a se preciza felul republicii în care trăim - prezidențială sau parlamentară. * Că e posibil ca din aceste dispute de întîietate să pice prost atît guvernul cît și președinția, asta se poate vedea din ultimele sondaje de opinie, care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
reduta lui Milosevici decît de interesele naționale ale României, atacînd NATO cu logică totalitarismului aflat la încercare și fără a face cel mai mic efort de a înțelege că greșelile NATO, tragice, sînt legate de supraviețuirea regimului Milosevici, nu de dorința de a-i "pedepsi" pe sîrbi.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
asemănările structurale dintre cei doi poeți prieteni devin evidente în cartea de față, oferindu-se cu dărnicie contemplării. Spre a răspunde și celei mai simple întrebări, Adam Puslojic face în prealabil lungi ocoluri sentimentale, unde epitetele radical-calificative se aglomerează din dorința de a convinge că "Nichita" a fost un poet "divin, "dumnezeiesc", "absolut" etc., pentru că în final, din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un profil de poet reprezentativ pentru
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
sfat. Să nu te lași pradă mîniei. Pune tot răul în față și pentru anul acesta la țară. Amînă-ti supărarea pînă cînd voi fi lîngă tine". Dornică de-a vinde părți din proprietate pe care le socotește inutile, își afirmă dorința cu o decizie pe care o ține în frîu doar bon tonul: "Sînt dezgustata de ceea ce-mi spui că se petrece la țară și dacă n-aș ști acum că ai hotărît să vinzi ceea ce ne este inutil, aș
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
hîrtiile tale pe toată lungimea vîntului". "A te gîndi la ziua de mîine, a-ți fixa un scop, a avea anumite preferințe, toate acestea presupun credința în libertate", scria Camus. Dar, lipsit de libertate, omul e lipsit de scopuri, nemaiavînd dorința de-a acționa asupra realului pe care-l înregistrează pasiv. Și nu doar pasiv-înregistrator, ci și simplificîndu-l, așezînd obiectele unul lîngă altul, în șirul amorf al suspendării lor axiologice. Cu o înstrăinare generalizată, care e deposedarea de criterii: "La urma
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sau Botoșani, sînt anecdote și confuzii. M. Eminescu nu era omul care să se ascundă de mai vechii cunoscuți, colegi sau prieteni. Anumite nemulțumiri, ultimele examene la o școală particulară, pe care a absolvit-o, fără bacalaureat, din capitală, precum și dorința de a face studii superioare, l-au făcut să abandoneze teatrul. În fragmentele autobiografice din romanul Geniu pustiu (scris între 1868-1871), prin intermediul personajului său, tînărul poet mărturisea: "dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
școală particulară, pe care a absolvit-o, fără bacalaureat, din capitală, precum și dorința de a face studii superioare, l-au făcut să abandoneze teatrul. În fragmentele autobiografice din romanul Geniu pustiu (scris între 1868-1871), prin intermediul personajului său, tînărul poet mărturisea: "dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe sufletești latente acumulate treptat s-au dezlănțuit, așa cum cu doi, trei ani în urmă își descoperise vocația poetică, tot așa și acum, în chip conștient, devine însetat de
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
golesc de propria lor semnificație, devin semne abstracte care nu mai cuprind în ele decât o imagine ștearsă a lucrurilor. Dar ceva rămâne în interiorul lor, - o indicație vagă a direcției spre care te miști sau zbori în raport cu puterea și cu dorința. Astfel cuvinte-scopuri ale vieții, cuvinte-program ca - reușită, realizare, satisfacție, fericire și chiar dragoste, plăcere, veselie, frumusețe, sănătate, bunătate, cinste, onoare etc. se integrează apriori în orizontul interior, fără împotrivire. Programul se află undeva în spațiul fictiv, întunecat al vieții interioare
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
integrează apriori în orizontul interior, fără împotrivire. Programul se află undeva în spațiul fictiv, întunecat al vieții interioare. Cuvintele abstracte definite ca "scopuri" în program amintesc cu insistență obsesivă ce ai de făcut pentru a-l realiza. Pașii, mișcările, sentimentele, dorințele se ordonează și se succed, după program. Eșecurile sunt definite ca încălcări de program. Ele sunt dureroase chiar dacă sunt perfect fictive. Psihologia clinică este un domeniu al fictivului. Atâtea scopuri și atâtea dorințe!! Ale cui? Un singur program pentru toată lumea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
pentru a-l realiza. Pașii, mișcările, sentimentele, dorințele se ordonează și se succed, după program. Eșecurile sunt definite ca încălcări de program. Ele sunt dureroase chiar dacă sunt perfect fictive. Psihologia clinică este un domeniu al fictivului. Atâtea scopuri și atâtea dorințe!! Ale cui? Un singur program pentru toată lumea? Este imposibil!! Eu și ceilalți Curioasă situație! Să nu știi de fapt cine ești și cine sunt ceilalți. Pentru că o singură distincție este posibilă deși cu totul nesatisfăcătoare, aceea între mine și ceilalți
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
fără spor. Prin neostenită repetare capătă însă o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior al vieții - creează structuri verbale personale destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu obsesivitatea proprie dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși. Eul se transformă într-un program de viață abstract. Abstract și fictiv Cum să-mi explic această bizară folosire
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
de obscuritate fără legătură cu ele. Acceptăm somnul pentru firescul lui, căci el se impune ca - libertatea de a nu mai cunoaște, adică de a elimina din viață - programul. Reapariția luminii, dimineața la trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a nu cunoaște, este iluzorie. Lumea existând te obligă s-o percepi. Fiecare trezire este o reconstituire a acestui eu programat care își caută punctele de sprijin
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
identități. Cine sunt, de unde vin? Întinde mâinile și picioarele în încercarea de a cuprinde lumea încă o dată. Răspunsurile vin treptat. Prin ele se reface spațiul, timpul cu ritmul lui și apoi acel personaj care pretinde a-și cunoaște rosturile și dorințele, eul.
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
privirii ei. A apărut dintre case și și-a micșorat pașii pentru a-mi fi aproape, iar eu am urmat-o fără ezitare. Nu pot nici acum să îmi explic un alt îndemn decît al legăturii dintre prezența morții și dorința de a o ignora, fuga de propriul sfîrșit către contopirea care, în mod firesc, dă naștere vieții. (Ceea ce a și alăturat, în jurul Mediteranei, în Grecia de pildă, "eros" de "thanatos", cimitirele de lupanare.) Poate am simțit doar nevoia să mă
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
a mea proprie apropiindu-mă de clipa în care oroarea îmi va provoca dezgustul poate să mă facă să ajung la starea de bucurie alunecînd spre delir, dar nu e formă de aversiune căreia să nu-i discern afinitatea cu dorința. Nu fiindcă oroarea se confundă vreodată cu atracția, ci fiindcă, dacă n-o poate inhiba, n-o poate distruge, oroarea întărește atracția. Nu ajungem la extaz decît în perspectiva, oricît de îndepărtată ar fi ea, a morții, a ceea ce ne
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
rîs dezonorant - expresie a unui destin inevitabil al omenirii - nu e decît o formă de ipocrizie, de neînțelegere a tragicului ce constituie miezul erotismului. O reacție, de asemenea pe o largă scară socială, la acest rîs sarcastic o reprezintă pudoarea, dorința de disimulare a intimității sentimental-senzuale. Din care pricină erotismul privit prin prisma tragică nu e decît o răsturnare a situației comune. În poezia noastră actuală, există două poete ce ilustrează o atare situație: Angela Marinescu, printr-o gravitate fiziologică a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Să bem vinul, de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți sînt morți și în pămînt am simțit/ Cum hora miresei se învîrtea" (Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]