24,150 matches
-
un om care era gata să-și dezvăluie o parte din sine, în fața mea. Mă copleșea acest fapt și o emoție imensă îmi cuprinse, deodată, toată ființa. 30 august M-am trezit. De fapt, m-a trezit zgomotul valurilor. Vara dorm, întotdeauna, cu fereastra deschisă, mai ales aici, la mare. E întuneric. Câte ore au trecut de când ne-am despărțit? Nici nu mai știu. Și chiar nu contează, pentru că multe sau puține, sentimentul e același: dor. Dor infinit. Dacă acest sentiment
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în vacanța mare, la bunicii din partea mamei, într-un cătun uitat de lume. Într-o noapte, m-am trezit, îmi era sete. Căutând găleata cu apă, l-am zărit pe bunicul stând afară, pe băncuța din fața casei. - Bunicule, de ce nu dormi? M-a privit blând, surâzându-mi. - Într-o bună zi va veni somnul cel lung, draga mea. Nu voi mai avea cum să privesc minunăția asta de cer înstelat. Și atunci... stau și-l privesc acum. Somnul? Veni-va și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-i duc? Îi lipsește ceva? Cu aceste întrebări ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier. O găsesc repede. Stă întinsă în pat, pare că doarme. E palidă. În cameră se aude, în surdină, o melodie veche. Mă apropii și o privesc cu strângere de inimă. Deși acolo, suferindă, e tot frumoasă. Mi-e milă s-o trezesc. O privesc și atât. Închid ochii și-mi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dragostei materne. - După cum cred că ți-ai dat seama, asta e camera ei. Am păstrat-o așa cum a lăsat-o în momentul în care s-a mutat, imediat după ce a terminat facultatea. Bineînțeles, de fiecare dată când vine acasă, aici doarme. Am privit în jur. Cameră nu foarte spațioasă, dar nici lăsând impresia de aglomerat. Luminoasă. Ferestrele dădeau spre grădinița din fața casei, unde puteam zări câteva tufe de crizanteme galbene și un liliac. O canapea, o noptieră scundă, un șifonier în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Scumpetea mea a ținut morțiș să mă ajute și, chiar dacă la sfârșit, bucătăria arăta ca după război, rezultatul a fost perfect, iar noi ne-am simțit minunat împreună. Ne-am culcat târziu, e drept. Eu însă n-am reușit să dorm, decât câteva ceasuri. M-am trezit foarte devreme, am așezat cadoul fetei sub brad și mi-am făcut o cafea. Mi-ar fi plăcut să fim împreună măcar acum, de sărbători. Să te știu singur, în casa goală, nu e
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prietenă, cu un reproș mut: De ce? FLASH 9 (Cine sunt eu, fără tine?) fiicei mele, Miruna - Cine sunt eu, fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista acum, în viața mea? Te privesc cum dormi, ascultându-ți respirația. Îți ating obrazul cu o mișcare scurtă, aproape imperceptibilă. Totuși tu o simți, zâmbetul tău, răsărind la marginea unui vis, îmi confirmă asta. Ce vom face astăzi? Pe unde ne vor purta pașii? N-aș putea spune
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Irepetabile. Îți vei aduce aminte atunci de vorbele mele. Le vei pătrunde sensul, cu ușurința celui care el însuși a trăit sau trăiește același sentiment, diferența fiind dată doar de situarea în timp. Visez cu ochii deschiși, lângă tine. Tu... dormi de-a binelea. Din când în când, te încrunți sau tresari ușor. Te privesc și nu mă mai satur să-mi umplu sufletul, ființa pe de-a întregul, cu miracolul făpturii tale perfecte. Pentru mine așa ești și așa vei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care rostise sau scrisese vorbele, să-i pună întrebări. O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești, Silviu. Așa îi șoptise la ureche, cu buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită lângă el, cu părul împrăștiat haotic pe puiul de pernă sub care și-a vârât mâna. Îi place s-o privească. Nici nu mai știe de câte ceasuri îi ascultă respirația, îi urmărește cu vârful degetelor conturul feței. Femeie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o cultivă meticulos. Dedublarea are loc, uneori, în scopul unei autocompătimiri, pe cât de caustică, pe atât de nesinceră: Și la salcie cu fermecători, Salcie cu Pajura, stă cineva și mai că e mort ai jura, stă în trândăvie, nenorocitul. (...) și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie cu Pajura) Starea (postura) orizontală se traduce, deci, în planul trăirii poetice prin starea de lene, de spleen. Plictiseala, spune Jankélévitch, este unitatea ironiei, o amețeală care se autodizolvă; eternitatea unei după-amiezi comic-serioase, fericirea fără voluptate, profunzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cultivă meticulos. Dedublarea are loc, uneori, în scopul unei autocompătimiri, pe cât de caustică, pe atât de nesinceră: Și la salcie cu fermecători, Salcie cu Pajura, stă cineva și mai că e mort ai jura, stă în trândăvie, nenorocitul. (...) și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie cu Pajura) Starea (postura) orizontală se traduce, deci, în planul trăirii poetice prin starea de lene, de spleen. Plictiseala, spune Jankélévitch, este unitatea ironiei, o amețeală care se autodizolvă; eternitatea unei după-amiezi comic-serioase, fericirea fără voluptate, profunzimea superficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir. Și somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
regulile jocului, așa cum cel care intră în infern nu are voie să privească înapoi. Așadar, starea orizontală se dezvăluie a fi o surpare, o cădere în sine, o pierdere în absolutul interior. Doamne, să cunosc și eu astă indolentă dispariție, dormind să surâd viclean, smintit amicilor turtiți sub potopul de plânsete. (Vacanță) Jocul care s-a vrut exterior, mască boemă, își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ireconciliabile, într-o luptă care se preface că te-ar putea pierde. În realitate, te menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe și bucurie, cuvânt și tăcere. Tăcerea nu este absența cuvântului, ci matca lui, leagănul în care acesta doarme pentru a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui care se tace. Jean-Pierre Richard făcea o remarcă interesantă: "Orice exprimare este și o minimalizare, Baudelaire spune o prostituare a lucrului exprimat; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
forță centrifugă le antrenează într-un soi de exhibiționism incantatoriu. În poezia Alegorie, figurile de stil se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că-l bate Toader Rotaru. Celelate două pușlamale, Dumitru și Costache Cristescu, fratele mai mare a lui Ghiță, i-au și pus gând rău lui Toader. L-au pândit până într-o zi, când Toader se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era flăcău, se lăuda că are 80 de Mării și 85 de Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării și-a ales pe Maria, fata lui Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în casă, iar ea iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și 85 de Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării și-a ales pe Maria, fata lui Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în casă, iar ea iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai bătut-o, a mai fugărit-o, dar tot împreună
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și Zavastia s-a îmbolnăvit, că de atâta
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și Zavastia s-a îmbolnăvit, că de atâta dormit pe prispă până
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de culoare galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu de plecare, nu s-a mai culcat în pat vreme de aproape doi ani, a stat în picioare la capătul patului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sat mergeau la muncă la Iași, unde mergea și Ioana alături de ei. Într-o zi a început o ploaie măruntă și deasă pe când se afla la prășit la un chiabur în târgușorul de la Nicolina, al Iașilor. Oamenii au rămas să doarmă peste noapte într-un grajd cu mai multe persoane, bărbați și femei, printre care se afla și un flăcău, pe nume Toader Lupu, care, de cum a văzut-o pe Ioana, i-a căzut cu tronc și a dus tot felul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi. BIBLIA Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare pe continent — suverană — e Biblia. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific Biblia. Asta e o prostie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]